This is default featured slide 1 title
This is default featured slide 2 title
This is default featured slide 3 title
This is default featured slide 4 title
This is default featured slide 5 title

OLTENIA DE SUB MUNTE (2)

Bărbătești, raiul de sub crestele Munților Căpățânii

Sub crestele Munților Căpățânii, la poalele masivului Buila-Vânturărița, urmând cursul apelor repezi ale Otăsăului, comua Bărbătești se dezvăluie ca un colț de rai. Un crâmpei de paradis, unde natura a fost atât de darnică, iar oamenii atât de gospodari, încât nu te poți rupe de farmecul locurilor și îți dorești să te întorci, iar și iar.

Pinteni de munte, dealuri și văi, cursuri sinuoase de apă, păduri și livezi, formează laolaltă o parte spectaculoasă a Olteniei și una dintre cele mai frumoase zone din România.

Situată la 12 km de orașul Horezu, la 32 km de Râmnicu Vâlcea și la 12 km de stațiunea Govora, comuna Bărbătești se desfășoară pe un areal de 4124 de hectare și este compusă din patru sate: Bărbătești, Bârzești, Bodești și Negrulești. Cei peste 3000 de locuitori ai săi sunt demni urmași ai dacilor.

NATURA ÎNTR-UN PAHAR CU VIN

Domeniul Bogdan s-a nascut dintr-un vis…visul de a produce un vin de exceptie și, în aceeași măsură, total natural.

Zona geografica cu solul și clima unica între Dunare și Marea Neagră, metoda de cultură biodinamică, soiurile atent alese, care sunt Pinot Noir, Feteasca Neagră, Cabernet Sauvignon, Shiraz, Merlot, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel și Muscat Blanc, Riesling Italian și Riesling de Rin, constituie un ansamblu de factori ce determina terroir-ul Domeniului Bogdan, cu condiții unice pentru obținerea de vinuri de foarte bună calitate.

OLTENIA DE SUB MUNTE (1)

România, mereu surprinzătoare, păstrătoare a tradițiilor și a purității izvorâte din simplitate și din firesc, își revarsă comorile la tot pasul. Există locuri frumoase oriunde în lume, însă pe pământurile vechi Dacii este acel ”ceva” ce face ca frumusețea acestei țări să fie unică, deplină și irepetabilă. Aici nu doar spectacolul naturii fascinează. În România, soarele strălucește în cusăturile iilor în zile de sărbătoare, apele duc cu ele, în curgere fără sfârșit, doruri și aleanuri, iar munții veghează, falnici și neclintiți, la păstrarea străvechilor obiceiuri.

Vă invit, și de data aceasta, în locuri de legendă, acolo unde natura și omul, mână în mână, au creat un tărâm magic. Sunt locuri încărcate de istorie, locuri unde credința vibrează, unde se respectă trecutul și se privește cu încredere și speranță spre viitor. Vă invit într-un periplu cultural și turistic printr-o salbă de așezări de o frumusețe aparte. Va invit în Oltenia de sub Munte!

Horezu, locul unde lutul prinde viață

Înfrățit, pe de-o parte, cu apele Luncavățului, ce ajung, după cavalcade înspumate aruncate din vârfurile Parângului, să se rostuiască blând și cuminte așa cum se cuvine unei condiții urbane, iar pe de alta cu pădurile ce se aștern cu răcoare și taină până hăt, departe, spre culmile Căpățânii, Horezul e un oraș-muzeu, o veritabilă chintesență a talentului, priceperii și spiritului creator românesc.

TIMISUL NOBILIAR – FAMILIA CSEKONICS – Conacul Csekonics

Clasa nobiliară din arealul Banatului românesc își reliefează cu adevărat dimensiunea abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când puterea economică și politică se află în mâna Casei de Habsburg. Înnobilați mai ales pentru merite militare, noii reprezentanți ai acestei elite primesc titluri și pământuri. O altă categorie a nobililor vremii sunt descendenții vechilor familii cu sânge albastru, iar alții sunt, pur și simplu, cei proaspăt îmbogățiți prin diferite mijloace.

Este o perioadă de înflorire atât pentru clasa nobiliară, cât și pentru societate în general, deoarece purtătorii acestor titluri, în cea mai mare parte oameni de cultură, cu educație aleasă, își pun amprenta în procesul de dezvoltare.

Familia Csekonics

Istoria familiei Csekonics, ale cărei origini erau croate și maghiare, începe în Banat prin anul 1790, cu ocazia arendării pământurilor dintre Jimbolia și Becicherecu Mare. Ulterior, aceștia cumpără terenurile arendate, unde practică o agricultură modernă, cu rezultate remarcabile. Prosperitatea afacerilor acestei familii nu a întârziat să aducă prosperitate întregii regiuni, construindu-se o uzină electrică, o ghețărie, căi de utilitate agrară, drumuri și chiar un mic port la canalul Bega.

TIMISUL NOBILIAR – FAMILIA NIKOLICS – Castelul Rudna

Clasa nobiliară din arealul Banatului românesc își reliefează cu adevărat dimensiunea abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când puterea economică și politică se află în mâna Casei de Habsburg. Înnobilați mai ales pentru merite militare, noii reprezentanți ai acestei elite primesc titluri și pământuri. O altă categorie a nobililor vremii sunt descendenții vechilor familii cu sânge albastru, iar alții sunt, pur și simplu, cei proaspăt îmbogățiți prin diferite mijloace.

Este o perioadă de înflorire atât pentru clasa nobiliară, cât și pentru societate în general, deoarece purtătorii acestor titluri, în cea mai mare parte oameni de cultură, cu educație aleasă, își pun amprenta în procesul de dezvoltare.

Familia Nikolics

Un nume de referință pentru nobilimea din Timiș la sfârșitul secolului al XIX-lea este cel al familiei de origine sârbă Nikolics. Activitatea economică și cea politică desfășurate de către membrii distinși ai acestei familii au situat-o printre elitele vremii.

Primii membrii ai familiei, menționați în documente, sunt frații Emanuel I, Peter I și Szlavon Nikolics, care au fost înnobilați de către regele Leopold I, în anul 1694.

TIMISUL NOBILIAR – FAMILIA NAKO – Castelul Nako

Clasa nobiliară din arealul Banatului românesc își reliefează cu adevărat dimensiunea abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când puterea economică și politică se află în mâna Casei de Habsburg. Înnobilați mai ales pentru merite militare, noii reprezentanți ai acestei elite primesc titluri și pământuri. O altă categorie a nobililor vremii sunt descendenții vechilor familii cu sânge albastru, iar alții sunt, pur și simplu, cei proaspăt îmbogățiți prin diferite mijloace.

Este o perioadă de înflorire atât pentru clasa nobiliară, cât și pentru societate în general, deoarece purtătorii acestor titluri, în cea mai mare parte oameni de cultură, cu educație aleasă, își pun amprenta în procesul de dezvoltare.

Familia Nakó

Provenind din Macedonia și având origini macedo-române, familia Nakó (echivalentul maghiarizat al numelui românesc Nacu) a luat drumul Vienei, unde a practicat comerțul cu vite, pentru ca apoi să se stabilească în Ungaria.

TIMISUL NOBILIAR – FAMILIA MANASZY – Castelul Hodoni

Clasa nobiliară din arealul Banatului românesc își reliefează cu adevărat dimensiunea abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când puterea economică și politică se află în mâna Casei de Habsburg. Înnobilați mai ales pentru merite militare, noii reprezentanți ai acestei elite primesc titluri și pământuri. O altă categorie a nobililor vremii sunt descendenții vechilor familii cu sânge albastru, iar alții sunt, pur și simplu, cei proaspăt îmbogățiți prin diferite mijloace.

Familia Manaszy

Venind din Grecia, familia de aromâni Manaszy s-a îndreptat spre Transilvania și s-a stabilit inițial la Sibiu. Georgius Manticati Sofronius, care a trăit între anii 1748 și 1829, a fost înnobilat în anul 1813.

În același an, acesta cumpără domeniul Hodoni, regele Ferdinand al V-lea recunoscându-i titlul și în comitatul Timiș și adăugând la numele său denumirea domeniului avut în stăpânire – de Hodoni. Georgius devine între timp Gÿorgy. De acum, se numește Gÿorgy Manaszy de Hodoni.

TIMISUL NOBILIAR – FAMILIA KARATSONY – Castelul Banloc

Clasa nobiliară din arealul Banatului românesc își reliefează cu adevărat dimensiunea abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când puterea economică și politică se află în mâna Casei de Habsburg. Înnobilați mai ales pentru merite militare, noii reprezentanți ai acestei elite primesc titluri și pământuri. O altă categorie a nobililor vremii sunt descendenții vechilor familii cu sânge albastru, iar alții sunt, pur și simplu, cei proaspăt îmbogățiți prin diferite mijloace.

Familia Karátsony

Familia Karátsony este una dintre cele mai vechi familii nobiliare din Banat, ale cărei rădăcini provin din nobilimea franceză. Unul dintre reprezentanții acestei familii al cărui nume se leagă de județul Timiș este Lázár, fost subprefect al comitatul Torontal, veche formă de organizare administrativă din provincia istorică a Banatului. Acesta a fost, de altfel, și delegatul comitatului în Parlamentul de la Budapesta.

TIMISUL NOBILIAR – FAMILIA LIPTHAY – Conacul Lovrin

Clasa nobiliară din arealul Banatului românesc își reliefează cu adevărat dimensiunea abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când puterea economică și politică se află în mâna Casei de Habsburg. Înnobilați mai ales pentru merite militare, noii reprezentanți ai acestei elite primesc titluri și pământuri. O altă categorie a nobililor vremii sunt descendenții vechilor familii cu sânge albastru, iar alții sunt, pur și simplu, cei proaspăt îmbogățiți prin diferite mijloace.

Remarcat ca un brav luptător al Armatei Imperiale, baronul Anton Lipthay de Kisfalud et Lubelle, descendentul unei străvechi familii de nobili maghiari, a căror obârşie se găsea în zona Ungariei de Sus, a primit din mâinile împăratului Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman Crucea de Cavaler  a Ordinului Militar Maria Terezia, Ordin fondat la 18 iunie 1757 de împărăteasa Maria Terezia a Austriei.

Conacul Lovrin

Acesta a dispus, în anul 1817, construirea conacului din Lovrin. Realizat printr-o fericită alăturare de elemente de stil baroc şi neoclasic, a fost poate cel mai frumos conac ce exista prin părţile Timişului la acea dată.

TIMISUL NOBILIAR – FAMILIA LIPTHAY

Regiunea istorică a Banatului reprezintă o realitate aparte în peisajul românesc, fie și numai dacă ne referim la caracteristicile sale multietnice și multiculturale. Îngemănarea armonioasă a atâtor valori culturale, tradiții și mentalități conferă acestei zone un element de unicitate.

Clasa nobiliară din arealul Banatului românesc își reliefează cu adevărat dimensiunea abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când puterea economică și politică se află în mâna Casei de Habsburg. Înnobilați mai ales pentru merite militare, noii reprezentanți ai acestei elite primesc titluri și pământuri. O altă categorie a nobililor vremii sunt descendenții vechilor familii cu sânge albastru, iar alții sunt, pur și simplu, cei proaspăt îmbogățiți prin diferite mijloace.

Familia Lipthay

Remarcat ca un brav luptător al Armatei Imperiale, baronul Anton Lipthay de Kisfalud et Lubelle, descendentul unei străvechi familii de nobili maghiari, a căror obârşie se găsea în zona Ungariei de Sus, a primit din mâinile împăratului Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman Crucea de Cavaler a Ordinului Militar Maria Terezia, Ordin fondat la 18 iunie 1757 de împărăteasa Maria Terezia a Austriei. Drept răsplată pentru vitejia sa şi remarcabilele fapte de arme, fratele Impăratului Iosif, Leopold al II-lea, îi dăruieşte nobilului maghiar un domeniu vast ce cuprindea aşezările Gottlob şi Lovrin, în anul 1791.

La vremea când familia Liphtay era astfel împroprietărită, cel de-al doilea fiu al lui Anton, Friedrich, era minor. Pentru că fratele mai mare, Anton, moare la vârsta de 9 ani, Friedrich este acela care va prelua conducerea moşiei.