This is default featured slide 1 title
This is default featured slide 2 title
This is default featured slide 3 title
This is default featured slide 4 title
This is default featured slide 5 title

TIMISOARA CAPITALA CULTURALA EUROPEANA – Timisoara azi

UN ORAŞ CIVILIZAT, VIU ŞI PLIN DE CULOARE. UN ORAŞ COSMOPOLIT. UN LOC AL TOLERANŢEI ŞI AL ARMONIEI. TIMIŞOARA FRAPEAZĂ ŞI ASTĂZI, AŞA CUM A FĂCUT-O DINTOTDEAUNA, PRIN SPIRITUL INOVATOR, PRIN UNITATEA ÎN DIVERSITATE, PRIN ISCUSINŢA DE A ÎMBINA TRADIŢIA CU MODERNISMUL, PRIN ABILITATEA DE A VALORIZA ŞI VALORIFICA MOŞTENIREA ISTORICĂ ŞI CULTURALĂ ŞI DE A-I CONFERI NOI VALENŢE.

Cuvântul „LIBERTATE” s-a spus răspicat şi încărcat de speranţă aici, după decenii de opresiune comunistă, reverberând apoi, ca un îndemn la unitate şi schimbare, în întreaga ţară. Spiritul oraşului s-a dezlănţuit la 16 decembrie 1989, iar patru zile mai târziu, din celebrul Balcon al Operei, Timişoara se declara „primul oraş liber de comunism”.  Din acelaşi balcon, la 12 martie 1990, s-a dat citire celebrei Proclamaţii.

TIMISOARA CAPITALA CULTURALA EUROPEANA – Castelul Huniade

CU O ISTORIE ZBUCIUMATĂ, CASTELUL HUNIADE A AVUT PERIOADE DE MĂRIRE ŞI DECĂDERE, A FOST DISTRUS ŞI RECLĂDIT, REUŞIND SĂ REZISTE PESTE VEACURI, FIIND UNA DINTRE PRINCIPALELE ATRACŢII TURISTICE ALE TIMIŞOAREI. ESTE CEL MAI VECHI EDIFICIU PĂSTRAT ÎN ZESTREA ARHITECTONICĂ A ORAŞULUI.

Piatra de temelie a edificiului domnesc a fost pusă în anul 1308 de către regele Carol Robert de Anjou, construcţia acestuia durând până în anul 1315. După finalizarea construcţiei, acesta şi-a stabilit reşedinţa aici reşedinţa pentru opt ani. Pus la pământ de cutremurul din 1443, castelul renaşte din voia lui Iancu de Hunedoara. În această perioadă castelul şi fortificaţiile sunt dotate cu tunuri în plan semicircular. Castelul devine din nou reşedinţă regală, până în anul 1552.

TIMISOARA CAPITALA CULTURALA EUROPEANA – Cetate Austriaca

RIDICATĂ ÎNTRE ANII 1723 ŞI 1765, CETATEA TIMIŞOAREI ESTE CEA MAI MARE FORTIFICAŢIE ÎN STIL VAUBAN DIN ŢARA NOASTRĂ. CONSTRUITĂ DE AUSTRIECI, SE ÎNTINDE PE O SUPRAFAŢĂ DE ZECE ORI MAI MARE DECÂT VECHEA CETATE MEDIEVALĂ, RIDICATĂ AICI DE COTROPITORII TURCI. DIN VECHEA CONSTRUCŢIE OTOMANĂ NU SE MAI PĂSTREAZĂ NIMIC, ADMINISTRAŢIA HABSBURGICĂ RECONSTRUIND PRACTIC TOTUL DIN TEMELII.

După cucerirea Timişoarei de sub stăpânirea otomană, administraţia habsburgică a încercat să refolosească vechile fortificaţii turceşti. Odată cu apariţia Regulamentului pentru Construcţţii, în anul 1727, a început schiţarea unor proiecte pentru reamenajarea cetăţii. Multe dintre ideile avansate la acea perioadă, nepotrivite cu realitatea din teren, au rămas doar simple consemnări pe hârtie.

TIMISOARA CAPITALA CULTURALA EUROPEANA – Oras liber Regesc

ORAŞUL FLORILOR. ORAŞUL PREMIERELOR. ORAŞUL DE PE BEGA. ORAŞUL LIBERTĂŢII NOASTRE. POARTA SPRE OCCIDENT. MICA VIENĂ. PE SCURT: TIMIŞOARA. SAU TEMESWAR. ORI TEMESVÁR. SAU POATE TIMISVARAIA. UN LOC MAGIC UNDE O MULŢIME DE GRAIURI NU SE AMESTECĂ, CI SE COMPLETEAZĂ ARMONIOS ÎNTR-O SIMFONIE MULTIETNICĂ ŞI MULTICULTURALĂ. UNUL DINTRE CELE MAI IPORTANTE CENTRE CULTURALE, INDUSTRIALE, ECONOMICE, MEDICALE ŞI UNIVERSITARE ALE ROMÂNIEI, TIMIŞOARA ESTE UN ORAŞ SIMBOL, ATÂT PENTRU ISTORIA SA REMARCABILĂ, CÂT ŞI PENTRU IMPORTANŢA SA STRATEGICĂ ŞI PENTRU VALOAREA SA NAŢIONALĂ. CERCETĂRILE CONSEMNEAZĂ PREZENŢA AŞEZĂRILOR UMANE ÎN ACEASTĂ VATRĂ  DE ISTORIE MILENARĂ ÎNCĂ DE ACUM MAI BINE DE 6000 DE ANI.

ORAŞ LIBER REGESC

TITLUL DE „ORAŞ LIBER REGESC”, CU TOATE PRIVILEGIILE CE DECURGEAU DIN ACESTA, I-A FOST ACORDAT TIMIŞOAREI DE CĂTRE IOSIF AL II-LEA, ÎMPĂRAT AL SFÂNTULUI IMPERIU ROMAN ŞI REGE AL UNGARIEI, PRIN DIPLOMA SEMNATĂ LA 21 DECEMBRIE 1781. ACEST ACT VA FI REÎNNOIT DE CĂTRE URMAŞUL LA TRON ŞI FRATELE MAI MIC AL ÎMPĂRATULUI IOSIF, LEOPOLD AL II-LEA ŞI VA FI ÎNSCISĂ ÎN LEGILE ŢĂRII ÎN ANUL 1790.

TIMISOARA CAPITALA CULTURALA EUROPEANA – Timisoara Medievală

ORAŞUL FLORILOR. ORAŞUL PREMIERELOR. ORAŞUL DE PE BEGA. ORAŞUL LIBERTĂŢII NOASTRE. POARTA SPRE OCCIDENT. MICA VIENĂ. PE SCURT: TIMIŞOARA. SAU TEMESWAR. ORI TEMESVÁR. SAU POATE TIMISVARAIA. UN LOC MAGIC UNDE O MULŢIME DE GRAIURI NU SE AMESTECĂ, CI SE COMPLETEAZĂ ARMONIOS ÎNTR-O SIMFONIE MULTIETNICĂ ŞI MULTICULTURALĂ. UNUL DINTRE CELE MAI IPORTANTE CENTRE CULTURALE, INDUSTRIALE, ECONOMICE, MEDICALE ŞI UNIVERSITARE ALE ROMÂNIEI, TIMIŞOARA ESTE UN ORAŞ SIMBOL, ATÂT PENTRU ISTORIA SA REMARCABILĂ, CÂT ŞI PENTRU IMPORTANŢA SA STRATEGICĂ ŞI PENTRU VALOAREA SA NAŢIONALĂ. CERCETĂRILE CONSEMNEAZĂ PREZENŢA AŞEZĂRILOR UMANE ÎN ACEASTĂ VATRĂ  DE ISTORIE MILENARĂ ÎNCĂ DE ACUM MAI BINE DE 6000 DE ANI.

TIMIŞOARA MEDIEVALĂ

Atestată documentar de la începutul anilor 1200 (unii specialişti plasează atestarea în anul 1212, alţii ceva mai târziu, în anul 1266), Timişoara a fost iniţial o cetate de formă dreptunghiulară, cu fortificaţii de pământ şi apărată de ape. Aşezarea sa strategică, ce permitea controlul asupra unei mari părţi a Câmpiei Banatului, a creat premisele viitoarei dezvoltări. Cel care a intuit, pentru prima dată,  importanţa acestei aşezări a  fost Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei cunoscut sub numele de Carol I. Nobilul maghiar a văzut cetatea în anul 1307 şi a ordonat construirea unui palat regal, ulterior mutând efectiv capitala regatului aici, în timpul anarhiei feudale, între anii 1315-1323.

COMANA TINUTUL DIN DELTA NEAJLOVULUI

În codrii Vlăsiei

La nici 30 de kilometri de București, spre Giurgiu, în inima legendarilor Codri ai Vlăsiei, acolo unde Neajlovul își răsfiră apele, Comana își dezvăluie frumusețea pură. în egală măsură popas pentru trup, dar și pentru suflet, legendara localitate este, cu siguranță, un loc în care ai vrea să te întorci, iar și iar…

Pădurea seculară si delta sunt un amestec fascinant de culori, o frumusețe sălbatică, o lume nebănuită la capătul unui drum de asfalt, ruptă parcă de civilizație și cu atât mai seducătoare. Îmbinate armonios în cadrul Parcului Natural Comana, alcătuiesc cea mai mare arie protejată din Câmpia Română – 25.000 de hectare.

Odinioară, legendarii Codrii ai Vlăsiei se întindeau de la Dunăre până la Târgoviște. O parte din ei a mai rămas în picioare, aici, la Comana, pentru a vorbi, în limba frunzelor, despre fapte de arme și pagini de istorie știute și neștiute. Stejari, frasini, carpeni, brazi, tei, ulmi și arțari, laolaltă cu vița sălbatică și iedera albă, ocupă peste 3600 de hectare din suprafața comunei Comana.

MANASTIREA COMANA, ACOLO UNDE SE ODIHNESTE VLAD TEPES

Mânăstirea-cetate, ctitorită de Vlad Țepeș în anul 1461, pe insula din mijlocul mlaștinilor Neajlovului, devenită unul dintre cele mai importante ansambluri monastice ale Țării Românești, este locul unde trupul lipsit de cap al domnitorului și-a găsit, în cele din urmă, odihna.

 Pagini de istorie în zidurile seculare

 ”… să fie hotarul (mănăstirii) până unde se împreuna cu balta Comanei, drept în iezerul Câlniței”. Acesta este locul ales de Vlad Țepeș ca să ridice locașul Domnului și, totodată, bastion de apărare a țării, așa cum se arată într-un hrisov emis de cancelaria voievodului la 27 septembrie 1461.

Ucis, în decembrie 1476, pe drumul de la București la Giurgiu, în locul numit ”La Fântâna cu nuc”,

Vlad Țepeș a fost adus la cea mai apropiată mănăstire, la Comana, pentru ca trupul său, al cărui cap fusese trimis de dușmani la înalta Poartă, să fie înmormântat. Cu timpul, biserica a căzut în ruină, dar nu în uitare. La 1855, boierul Radu Șerban din Coiani a început zidirea altei biserici, cu hramul Sfântului Nicolae, pe amplasamentul celei vechi, ale cărei ziduri, deși ruinate, erau încă puncte de reper.

PASI IN TRECUT FESTIVALUL ROMAN ZALAU – POROLISSUM

Festivalul roman Zalău Porolissum va readuce suflul latinității și strălucirea gloriei romane, la Zalău, ultimul bastion al unui imperiu demult apus.

Timp de patru zile, la începutul lunii septembrie, grădina Colegiului Național “Silvania” și zona Castrului Roman de la Porolissum, din satul Moigrad, aflat la 13 km distanță de municipiul Zalău, vor fi locurile amplelor “desfășurări de forțe”. Pe parcursul acestor zile, municipiul Zalău se transformă într-o imensă tabără romană. Soldați, gladiatori, vestale, dansatoare, locuitori ai vechiului Imperiu Roman pot fi văzuți plimbându-se pe străzile municipiului. Demonstrațiile de luptă ale legiunilor sau cohortelor sunt spectacole în care istoria poate fi atinsă și încercată. Echipamentele de luptă sunt o realitate, iar privitorii au parte de o reală lecție de istorie antică. Sunt recreate și scene de bătălie între romani și așa zișii „barbari”, fie daci, fie alte popoare. Pentru cei care sunt mai interesați de aspectele vieții cotidiene ale unui cetățean roman, prezentarea unei școli de gladiatori poate fi un element atractiv; mai mult, spectatorii își pot arăta preferința pentru vreun gladiator sau altul, decizând în finalul luptei asupra soartei învinsului. Dansuri, spectacole de teatru, demonstrații de meșteșuguri și de gastronomie specifică vin să întregească spectacolul. Iar dacă tot acest spectacol nu este destul de convingător, puteți încerca să vă căsătoriți în stil roman.

CRUCILE FACATOARE DE MINUNI

În paraclisul bisericii, unde e așezată Sfânta Cruce a Preotului, aerul vibrează de speranță. Mulțime de oameni betegi, unii loviți de orbire, de muțenie ori surzenie, alții cu diferite schilodiri ale trupului, dar și oameni cu sufletul greu sau cu mințile rătăcite, așteaptă minunea lui Dumnezeu. Vin aici din toate colțurile țării, să se roage la crucea născută din pământ prin voia Domnului, pe locul unde au fost jertfiți cei ce și-au mărturisit credința. Stau zile întregi în preajma crucii de leac, se roagă și ei, se roagă și călugării pentru sufletul lor.

Minunile care se petrec la Sfânta Mănăstire Dervent nu pot fi tăgăduite. Cei care au venit aici doar cu speranța în Dumnezeu au plecat vindecați și au primit o viață nouă, care a crescut în ei din suferință, așa cum crucile au crescut din supliciul martirilor. Afară, cea de-a doua cruce – din cele patru au scăpat furiei necredincioșilor numai două – e leac pentru animale. Acolo se aduc animalele bolnave care pleacă sănătoase, sau doar nutrețul ce urmează să le fie dat. Sfintele Cruci de la Dervent, în jurul cărora de două mii de ani se revarsă mila și minunile lui Dumnezeu, sunt din piatră masivă și au mărimi diferite. Crucea cea mare, din paraclisul din stânga bisericii, are dimensiunile de 0,71/ 0,60 m. Cea care se află în afara bisericii, cu dimensiunea de 0,67 m / 0,32 m, are brațele rupte.

TAMADUIRILE MIRACULOASE DE LA SFANTA MANASTIRE DERVENT

În genunchi, cu ochii în lacrimi și mâinile împreunate a rugă, cei aflați în suferință așteaptă minunea… mângâierea… leacul… cu credință și mai ales cu speranță. Iar aici, la Dervent, minunile se întâmplă…

La o aruncătură de băț de granița cu Bulgaria, în preajma Ostrovului, există un loc unde se petrec miracole. Un loc unde Dumnezeu a sădit cruci sfinte, întru alinarea celor năpăstuiți cu boli grele. Ferită de apele Dunării, pe înălțimea unui deal, se ridică Sfânta Mănăstire Dervent, cu zidurile albe precum curățenia speranței și acoperișurile roșii, ca bucuria vindecării. Mănăstirea, clădită în mijlocul acestor ținuturi aspre, bătute de vânturi, are o poveste tulburătoare, iar cele ce se s-au petrecut de-a lungul timpului și se petrec și astăzi aici, la doar 37 de kilometri de Mănăstirea din stâncă a Sfântului Apostol Andrei, sunt mărturii uluitoare despre credință, încredere, speranță și mântuire.