Category Archives: Turism

OLTENIA DE SUB MUNTE (6)

Baia de Fier, comuna de sub Parâng

La poalele munților Parâng, pe străvechiul pământ al Depresiunii Getice a Olteniei, comuna Baia de Fier este una dintre cele mai frumoase localități ale Gorjului.

La răsărit curg apele Oltețului, iar la apus, spre Novaci, curge pârâul Botota. În nord, curg apele repezi ale râului Galbenul, care coboară din munte în cascade spumoase, pentru se contopi mai departe cu Gilortul.

E un spectacol al naturii unic, pe un pământ cu o istorie ce se pierde în negura vremii.

Numele localității vine și el din vremurile de mult trecute, când minereurile de fier erau exploatate aici, printr-un procedeu de purificare a apei dirijate în mari excavații de pământ. Atestarea documentară a localității datează din anul 1480, într-un document emis la 8 ianuarie de Basarab cel Tânăr, domnitor al Munteniei. Voievodul întărea, prin puterea hrisovului, boierului Avram Ticuci și fraților săi Bran, Radu și Pătru, stăpânirea peste 24 de sate, dobândite de ei “fie pe calea moștenirii, fie pe calea cumpărării, fie pe cale de zestre”, moșii date mai mult de domn Dobrei, soția lui Ticuci, pentru “căci le sunt vechi ocine” printre care este enumerat și satul Băița.

OLTENIA DE SUB MUNTE (5)

Crasna, comuna  urmașilor dacilor liberi

Purtând în suflet dorința de libertate, urmași ai dacilor ce nu s-au supus stăpânirii latine, nepoți ai moșnenilor ce nu au putut fi strânși cu lanțurile robiei de către boierii lacomi, locuitorii Crasnei își cinstesc trecutul și construiesc, pentru copiii lor, viitorul, păstrând tradițiile și dându-le, în același timp, noi valențe.

este locuită de peste cinci mii de ani (în satul Radoşi au fost descoperite unelte din perioada neoliticului sub formă de ciocane de piatră cu două tăişuri şlefuite şi perforate), dar satele componente sunt atestate documentar de aproximativ cinci sute de ani.

Reședința comunei este satul Cărpiniș, care inițial s-a numit Carpen, denumire ce are cu siguranță legătură cu pădurea de carpeni aflată pe teritoriul său. Deși, numele ar putea veni și de la ”carpi”, un trib al dacilor liberi, care formaseră un fel de rezistență împotriva stăpânirii romane. Mai există şi azi un punct din vatra satului Carpen care se numeşte Carpen şi în care pe la 1710  exista şi primăria de atunci.

Comuna Cărpinişu s-a numit în vechime Cărpenişu. Acest fapt reiese şi dintr-un act de dotă din 16 mai 1864. Ulterior, pe o carte de judecată, a judelui de pace al plaiului Novaci, din 30 august 1878, precum şi pe un act de vânzare-cumpărare, autentificat cu numărul 419/23.03.1883, pe ştampila aplicată scrie: “Districtul Gorj, plasa Novaci, primăria comunei Cărpinişu”.

La fel, pe un alt document din 3 martie 1889, autentificat sub număru 95/1889, semnat primar Ştefan Gruiescu, notar Dumitru Vamvulescu, ştampila are următoarea inscripţie: “Regatul României judeţul Gorj, plasa Novaci comuna Cărpiniş”.

OLTENIA DE SUB MUNTE (4)

Polovragi, adăpostul tăinuit al lui Zamolxis

Fascinanta Oltenie de sub munte dezvăluie, la intrarea în Gorj dinspre Vâlcea, una dintre cele mai frumoase așezări  pe care natura, laolaltă cu hărnicia oamenilor, le-a zămislit pe teritoriul României – comuna Polovragi.

Situată la o distanță aproape egală față de Târgu Jiu și Râmnicu Vâlcea – 50, respectiv 60 de kilometri, cuprinde în arealul său de 8400 de hectare satele Polovragi și Racovița.

Istoria localității merge adânc în trecut, împletindu-se cu istoria devenirii umane, marturie în acest sens stând relicvele aduse la  lumina zile prin descoperirile arheologice.

Cea mai veche atestare a acestei așezări documentară datează însă intr-un hrisov în care se arată că în anii 1463 – 1464 domnitorul Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș (1456-1462), a întărit stăpânirea asupra satului Polovragi în anii 1463-1464, sat care „a fost de moștenire lui Danciul Zamonul de la moși strămoși, de la întemeierea țării”.

O altă atestare documentară a numelui de Polovragi provine dintr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480, prin care domnul Țării Românești, Basarab cel Tânăr (Țepeluș) întărește lui Ticuci și fraților săi bran, Radu și Pătru, nepoții lui Danciul Zamona, stăpânirea peste 24 de sate printre care și Polovragi, ”ca fiindu-le ocină veche”.

OLTENIA DE SUB MUNTE (2)

Bărbătești, raiul de sub crestele Munților Căpățânii

Sub crestele Munților Căpățânii, la poalele masivului Buila-Vânturărița, urmând cursul apelor repezi ale Otăsăului, comua Bărbătești se dezvăluie ca un colț de rai. Un crâmpei de paradis, unde natura a fost atât de darnică, iar oamenii atât de gospodari, încât nu te poți rupe de farmecul locurilor și îți dorești să te întorci, iar și iar.

Pinteni de munte, dealuri și văi, cursuri sinuoase de apă, păduri și livezi, formează laolaltă o parte spectaculoasă a Olteniei și una dintre cele mai frumoase zone din România.

Situată la 12 km de orașul Horezu, la 32 km de Râmnicu Vâlcea și la 12 km de stațiunea Govora, comuna Bărbătești se desfășoară pe un areal de 4124 de hectare și este compusă din patru sate: Bărbătești, Bârzești, Bodești și Negrulești. Cei peste 3000 de locuitori ai săi sunt demni urmași ai dacilor.

OLTENIA DE SUB MUNTE (1)

România, mereu surprinzătoare, păstrătoare a tradițiilor și a purității izvorâte din simplitate și din firesc, își revarsă comorile la tot pasul. Există locuri frumoase oriunde în lume, însă pe pământurile vechi Dacii este acel ”ceva” ce face ca frumusețea acestei țări să fie unică, deplină și irepetabilă. Aici nu doar spectacolul naturii fascinează. În România, soarele strălucește în cusăturile iilor în zile de sărbătoare, apele duc cu ele, în curgere fără sfârșit, doruri și aleanuri, iar munții veghează, falnici și neclintiți, la păstrarea străvechilor obiceiuri.

Vă invit, și de data aceasta, în locuri de legendă, acolo unde natura și omul, mână în mână, au creat un tărâm magic. Sunt locuri încărcate de istorie, locuri unde credința vibrează, unde se respectă trecutul și se privește cu încredere și speranță spre viitor. Vă invit într-un periplu cultural și turistic printr-o salbă de așezări de o frumusețe aparte. Va invit în Oltenia de sub Munte!

Horezu, locul unde lutul prinde viață

Înfrățit, pe de-o parte, cu apele Luncavățului, ce ajung, după cavalcade înspumate aruncate din vârfurile Parângului, să se rostuiască blând și cuminte așa cum se cuvine unei condiții urbane, iar pe de alta cu pădurile ce se aștern cu răcoare și taină până hăt, departe, spre culmile Căpățânii, Horezul e un oraș-muzeu, o veritabilă chintesență a talentului, priceperii și spiritului creator românesc.

AMARA, PERLA TAMADUITOARE A BARAGANULUI

O oază de sănătate şi relaxare, aşa poate fi denumită Amara, binecunoscuta staţiune balneară din judeţul Ialomiţa. Situată la doar şapte kilometri de municipiul Slobozia, reşedinţa judeţului, Amara poartă numele lacului ale cărui proprietăţi curative i-au adus faima în întreaga ţară.
Accesul în oraşul-staţiune este facil atât cu autoturismul sau microbuzul, fiind traversat de drumul national 2C, care leagă Slobozia de Buzău, cât şi cu trenul, cea mai apropiată gară fiind Slobozia Veche.
Pe lângă proprietăţile recunoscute ale nămolului sapropelic, verile călduroase şi cerul mai mult senin reprezintă şi ele o invitaţie la vacanţă.

PARCUL TINERETULUI, SLOBOZIA

Multitudinea de spaţii verzi, frumos amenajate, i-a adus municipiului Slobozia, în urmă cu şapte ani, onorantul titlu de “cel mai verde oraş din Bărăgan”. Este o oază de verdeaţă în mijlocul Câmpiei Bărăganului, loc aspru unde vara soarele dogoreşte nemilos, iar iarna crivăţul mătură totul în cale.
Primul în topul parcurilor din Slobozia este, fără îndoială, Parcul Tineretului, amplasat lângă Catedrala Episcopală.

COMANA TINUTUL DIN DELTA NEAJLOVULUI

În codrii Vlăsiei

La nici 30 de kilometri de București, spre Giurgiu, în inima legendarilor Codri ai Vlăsiei, acolo unde Neajlovul își răsfiră apele, Comana își dezvăluie frumusețea pură. în egală măsură popas pentru trup, dar și pentru suflet, legendara localitate este, cu siguranță, un loc în care ai vrea să te întorci, iar și iar…

Pădurea seculară si delta sunt un amestec fascinant de culori, o frumusețe sălbatică, o lume nebănuită la capătul unui drum de asfalt, ruptă parcă de civilizație și cu atât mai seducătoare. Îmbinate armonios în cadrul Parcului Natural Comana, alcătuiesc cea mai mare arie protejată din Câmpia Română – 25.000 de hectare.

Odinioară, legendarii Codrii ai Vlăsiei se întindeau de la Dunăre până la Târgoviște. O parte din ei a mai rămas în picioare, aici, la Comana, pentru a vorbi, în limba frunzelor, despre fapte de arme și pagini de istorie știute și neștiute. Stejari, frasini, carpeni, brazi, tei, ulmi și arțari, laolaltă cu vița sălbatică și iedera albă, ocupă peste 3600 de hectare din suprafața comunei Comana.

GURA PORTIȚEI

În fiecare an, tot mai mulți iubitori de locuri inedite vin să descopere farmecul acestui spațiu unic. De-o parte, apă sărată, de cealaltă parte, apă dulce, sălbăticia naturii și, în egală măsură, eleganța pe care mâna omului a știut s-o adauge decorului: Gura Portiței, o limbă de pământ devenită pentru turiști ”gură de rai”.

”Așa ceva nu vezi nicăieri”

E ultima fâșie de uscat între Marea Neagră și Lacul Golovița. A fost pe vremuri un loc sălbatic, locuit de lipoveni și atestat documentar pe hărți încă din 1710. Pe atunci, Gura Portiței era doar o ”limbă” de nisip, scăldată într-o parte de ape dulci și în cealaltă parte de ape sărate. Un iz de început de lume, care s-a păstrat și astăzi când la Portița a apărut confortul. Din fericire, acel confort nebătător la ochi, materializat sub forma unui sat de vacanță numit sugestiv ”Eden”.

JURILOVCA

O bucată de istorie, asta e Jurilovca. Rai pentru arheologi, paradis pentru pescari și pentru amatorii de excursii greu de șters din minte. O comună care înflorește de la un an la altul, cu oameni desprinși parcă din filemele rusești.

Timpul se măsoară altfel

O comună cu trei sate și ceva mai puțin de 6000 de locuitori, Jurilovca este spațiul în care se află cea mai veche așezare antică descoperită pe teritoriul României. Este vorba de ruinele unui oraș grecesc, Orgame, transformat apoi în cetate romană și renumitul Arganum, menționat pentru prima dată de către Hecateus din Millet (sec. 6-5 î.e.n.). Cercetătorii au scos la iveală faptul că bazilica principală, cu formă dreptunghilară, despărțită prin trei rânduri de coloane, se află deasupra altei bazilici care datează din secolul 5. Acest sit arheologic deosebit se află în estul Jurilovcăi, la Capul Doloșman.