S-a nascut în 1876 în satul Hobita din Judetul Gorj. Înca din copilarie a învatat sa sculpteze lemnul. Obiectele casnice, stâlpii si fatadele caselor erau adesea decorate în lemn în România veacului trecut. Stilul acesta va influen¡a opera lui Brâncusi. În memoriile sale, artistul spunea ca tinuta si modul sau de viatå au fost influentate de tara sa de origine, respectiv de simplitatea, bunul simt, dragostea de natura.
La vârsta de noua ani a plecat de acasa. S-a întretinut singur, lucrând timp de sase ani ca baiat de pravalie în Craiova. În tot acest timp a continuat sa sculpteze în lemn. Si-a confectionat singur o vioara, care a atras atentia unui client al cafenelei în care lucra. Omul l-a ajutat pe Brâncusi så intre la scoala de Arte si Meserii din Craiova. În 1889, este admis la scoala de Arte Frumoase din Bucuresti. Desi s-a simtit mai atras de opera Independentilor, decât de academicienii din scoala, artistul a studiat temeinic modelajul si anatomia.
Dintre sculpturile din aceasta perioada, Ecorseul realizat în 1902, a fost cumparat de scoala si a servit drept model de anatomie pentru mult timp. În 1903 a primit prima comanda: bustul  Generalului Carol Davila, fondatorul scolii Medicale din România. În perioada scolii a obtinut mai multe premii dintre care o mentiune pentru bustul „Vitellius“ si o medalie de bronz pentru bustul Laocoon. Pleacå la Paris, pe jos, cu sacul în spate. Ajunge la München în 1903 unde ramâne pâna în primavara lui 1904, când îsi reia drumul spre Paris, unde ajunge în jurul datei de 14 iulie. Între 1904 – 1906 urmeazå cursurile Scolii Nationale de Arte Frumoase în atelierul lui Antonin Mercier. Expune pentru prima data la Paris, în 1906, la Salonul Societatii Nationale de Arte Frumoase si apoi la Salonul de Toamna.
Primele sale lucrari, în stil clasic, emanând o energie puternica, stau sub semnul influentei lui Rodin. Brâncusi a lucrat un timp ca practician în atelierul lui Rodin, apoi l-a påråsit pentru a-si gasi propria identitate, spunând: „Nimic nu poate creste la umbra arborilor mari“. Trei ani  dupa sosirea la Paris sculpteazå „Rugaciune“ – statuia unei fete îngenunchiate. În acelasi an el abordeaza tehnica taierii directe a pietrei pentru sculptura „Cap de fata“ si explica „…reala este esenta lucrurilor nu forma lor exterioara“.
Influenta lui Rodin se face simtitå pentru ultima oara în prima versiune a „Muzei adormite“ din
1908 (o fata de femeie sculptata într-un bloc de marmura cu o forma nedefinita). În acelasi an
Brâncusi realizeazå prima sa opera majora, „Sarutul“, în care doi tineri îmbratisati formeaza un bloc cu linii simetrice. Sculptorul realizeaza o geometrizare a formelor, care va deveni simbolul sau si va influenta numerosi artisti. În 1910, realizeazå o noua versiune a „Muzei adormite“ (de aceastå data în bronz, cu trasaturile reduse astfel încât sa sugereze forma unui ou. Aceasta versiune este reluata de artist dupa 1912 în numeroase rânduri, fiecare varianta având mici variatii.) Tema oului apare foarte des în opera olteanului: „Prometeu“ în 1911, „Nou-nåscut“ în 1915. Aceasta tendintå conduce la crearea unei forme pure de ou, (în marmura – „Începutul Lumii“- 1924 sau în bronz – „Sculptura pentru un orb“ – 1920). Eliminând toate referirile la muschi, el regaseste ideea platonicå a unei forme pure, anterioare accidentelor terestre, mama a tot ceea ce traieste. Descriind evolutia artei sale Brâncusi spunea: „Odata ajuns la simplitate…esti foarte aproape de adevaratul înteles al lucrurilor“. Oul si cilindrul alungit sunt cele doua forme care
predomina în opera sa. O alta tema care ocupa un loc privilegiat în opera sa este cea a pasarii.
Prima lucrare din acest ciclu este „Maiastra“ (1912), o lucrare în bronz al carui nume este dat de o pasare miraculoasa din legendele populare românesti. „Maiastra“ în marmura a fost urmata de alte 28 de versiuni, pâna în 1940.
În 1919, Brâncusi creeazå „Pasarea în spatiu“, o lucrare în bronz slefuit, în forma de elipsa, care reda esenta zborului. Prin concentrarea asupra formei pure, Brâncusi pregateste drumul pentru sculptura abstracta a secolului XX.