Revista Descopera Romania!

Buziaș, tărâmul izvoarelor tămăduitoare

Așezat în Câmpia Banatului, la poalele nord-vestice ale Dealului Silagiu, pe cursul inferior al pârâului Valea Salciei, Buziașul a devenit oraș la începutul anului 1956, dar a fost declarat localitate balneară încă din anul 1819. Situat la o distanță de 25 de km pe drumul județean 592 și 28 de km pe calea ferată față de Lugoj, iar față de Timișoara la 34 de km, tot pe drumul județean 592) și 37 de km pe calea ferată față de Timișoara, orașul propriu-zis se desfășoară pe terasa superioară a Timișului, la contactul dintre Câmpia Banatului de Est și dealurile bănățăne – Dealul Silagiu, în partea de sud-est a celui mai mare județ al țării, județul Timiș. Buziașul se desfășoară pe o suprafață de 104 km și o altitudine medie de 128 m.

Atestarea documentară a localității datează din anul 1369, sub numele de Buzuș și Bozaș. Trei dintre cei mai cunoscuți specialiști, botanistul Al. Borza și arheologii Dumitru Tudor și Liviu Marghitan, și-au exprimat opinia cum că apele minerale de la Buziaș erau folosite încă din vremea romanilor.

Apele minerale ocupă un loc foarte important în dezvoltarea social-economică a orașului-stațiune Buziaș. Una dintre legendele locale afirmă că „la început, satul Buziaș era răsfirat. Ici, colea se ridica câte o casă construită din bârne, acoperită cu paie și trestie. Ocupația de bază a locuitorilor era munca pământului și creșterea animalelor. În întreg hotarul așezării era mare lipsă de apă de băut. La un singur sălaș, așezat într-o pădurice frumoasă, exista apă bună, în apropierea casei în care locuia moș Bâzieș, un bătrân bun și sfătos. Sătenii au băut apă de la izvorul moșului și gustul acrișor și răcoritor al ei a făcut ca numărul lor să crească. Cu timpul tot mai mulți săteni și-au mutat locuințele lângă izvorul cu apă acrișoară”. Locul izvorului era în parcul stațiunii, iar urmașii bătrânului sfătos, cu timpul, au dat numele așezării de Baziaș, așa cum și astăzi o pronunță bănățenii. În memoria lui, în anul 1984 s-a amenajat buveta „Izvorul Moș Bâzieș ” care are pe soclul vestic notată succint legenda bătrânului, iar pe cel estic indicațiile terapeutice ale apelor provenite de la izvor.

Redescoperirea zăcământului hidromineral (apa minerală și dioxidul de carbon) s-a produs între anii 1796 – 1809 având un rol deosebit de important în evoluția așezării, întrucât în 1819 s-a deschis primul sezon balnear organizat, totodată înființându-se Stațiunea Balneară. Valoarea terapeutică a apelor minerale a devenit cunoscută în scurt timp atât în Ungaria cât și în țările vecine, Buziașul fiind “locul pentru izvoarele cele tămăduitoare și într-alte stăpâniri cunoscute și unde oamenii din locuri însemnate și îndepărtate se adună”.

Tratamentul se va realiza până la sfârșitul secolului al XIX-lea prin cura internă, consumul apei minerale fiind de bază. Aici se tratau anemii, afecțiuni ale aparatului urinar, ale colonului, stomacului, ficatului, ale căilor respiratorii, boli ginecologice, boli de nervi etc. Ca o recunoaștere a importanței stațiunii, Buziașul a fost, între 22-26 august 1886, gazda celui de-al XIII-lea Congres al medicilor și naturaliștilor din Ungaria și Transilvania, la care au participat specialiști din Europa și Asia. O altă dovadă a prestigiului de care se bucura stațiunea este vizita făcută, în septembrie 1898, de Împăratul Franz Josef și moștenitorul tronului, prințul Franz Ferdinand. Dezvoltarea ulterioară a stațiunii a fost marcată de descoperirea, în anul 1903, a stratului acvifer artezian, ce a permis introducerea tratamentului maladiilor cardiovasculare prin cura externă, utilizându-se băi în apă minerală puternic carbogazoasă încălzită.

Din anul 1990, Băile Minerale se află sub administrarea S.C. TRATAMENT BALNEAR BUZIAȘ S.A., cunoscând astfel o nouă perioadă de prosperitate. Azi, activitatea curativă, intens modernizată, acordă bolilor cardiovasculare un loc central. Principala stațiune a județului Timiș, care datorită apelor sale figurează în marile enciclopedii ale lumii, precum aceea a savanților italieni M. Messini și C.G. Lollo “Aque minerali del mondo” sau “Precis d`hydrologie” a omului de știință francez A. Morette, s-a impus atât pe plan național, cât și în străinătate. Premierele naționale efectuate pe tărâm medical în stațiunea Buziaș au motivat parcurgerea istoricului utilizării balneare a apelor minerale în speranța că vizitatorul de astăzi îsi va putea explica calitatea deosebită a serviciilor medicale de care beneficiază.

900 de ani de istorie

 Primele atestări ale Buziașului apar în documente în anul 1072. Datele și informațiile despre Buziaș dispar în negura vremii și urmează să revină în secolul al XVIII-lea când regele Ungariei, membru marcant al familiei Habsburgilor, predă localitatea și teritoriile Buziașului fondului religionar maghiar de la acea vreme, Buziașul fiind ales reședință de plasă. În anul 1809 sunt descoperite “izvoarele cu apă tămăduitoare” de către doctorul Johann Bernhart Lindenmayr care deținea și informații legate de geologie. Medic de circumscripție la Chevereșu Mare și profesa și la Buziaș, acesta atrage atenția autorităților de la acea vreme despre erupția izvoarelor, informații ce apar în monografia lui Mihai Hirschfeld. Ca urmare a acestor sesizări, profesorul Paul Kytaibel, mare chimist la vremea aceea, s-a deplasat în nenumărate rânduri la Buziaș pentru a efectua analizele chimice ale izvoarelor.

Din rezultatele analizelor chimice efectuate a reieșit că apele izvoarelor dețin proprietăți curative, având un conținut mare de minerale, în special fier. Făcându-se publice informațiile privind proprietățile curative și tămăduitoare ale apelor minerale, în anul 1819 au început să apară și primii oameni sosiți la tratament, deschizându-se astfel primul sezon balnear la Buziaș sub directa coordonare medicală a doctorului Lindenmayr, care a fost unul din primii susținători ai stațiunii în etape de început ale procesului de dezvoltare. În anul 1836 apar primele semne de dezvoltare economică și în 1838 se stabilește la Buziaș, ca medic balneolog, doctorul Gheorghe Ciocârlan, care devine primul doctor balneolog oficial al Stațiunii Buziaș până în 1848. Acesta a instituit în stațiune, în manieră științifică, cura internă cu apele minerale provenite din izvoarele freatice. Doctorul Ciocârlan a organizat o serie de conferințe științifice, cu participanți din România și străinătate (Viena, Belgrad, Germania) datorită cărora localitatea balneară Buziaș și-a câștigat notorietatea europeană. Gheorghe Ciocârlan, personalitate medicală marcantă a Banatului la acea vreme, a publicat o serie de lucrări de specialitate dintre care enumerăm “Efectul terapeutic al apelor minerale” și “Arta de a preveni îmbolnăvirile” lucrări de referință pentru lumea medicală.

Din punct de vedere administrativ, localitatea Buziaș era dată în arendă lui Anton Hoffmann, care timp de 13 ani a reușit să dezvolte stațiunea din punct de vedere turistic prin construirea de vile (Adela, Marghit), case de vacanță, hoteluri (Bazar – 1856), Casino-ul din centrul parcului (1856). Perioada respectivă a fost una dintre cele mai înfloritoare și bogate perioade pentru stațiunea Buziaș, ajungând ca apele sale minerale să fie comparate cu cele ale stațiunii Neuheim din Germania. De menționat că în 1815 a început sistematizarea și construirea celor două parcuri ale stațiunii, Liget și Central, proiecte ce au fost derulate pe o perioadă de aproximativ 100 de ani și care au fost realizate în mare parte de către specialiști austrieci care au adus specii rare de arbori.

Construirea celor două parcuri din stațiune a avut drept scop crearea unui climat special care să completeze curele cu apa minerală, devenind astfel un factor natural de cură folosit și în prezent. În anul 1893, industriașul de origine maghiară Erno Schottola devine primul proprietar al stațiunii Buziaș, până în 1903 când decedează. El a continuat dezvoltarea stațiunii și construirea de vile, hoteluri, stabilimente pentru sănătate, modernizând toate spațiile de cazare existente la vremea aceea. Un eveniment notabil la acea vreme a fost sosirea Împaratului Austro-Ungar, în septembrie 1898, cu ocazia unei campanii de exerciții militare care avea drept scop pregătirea pentru primul război mondial, campanie ce a durat aproximativ o săptămână. La trei zile după plecarea trupelor militare, împărăteasa Elisabeta a fost ucisă în Olanda, în timpul unei vizite de protocol. Drept urmare a acestui eveniment dramatic, parcul stațiunii denumit atunci Liget a preluat numele de Parcul Elisabeta.

În anul 1906, stațiunea Buziaș a fost cumpărată de către un alt industriaș de origine germană, pe nume Jacob Muschong, care a continuat procesul de dezvoltare al stațiunii atât din punct de vedere turistic, cât și economic. El a pus bazele primei fabrici de îmbuteliere a apei minerale și a dioxidului de carbon, fiind utilizată și consumată cu mare succes în zonele industrializate. De menționat că muncitorii din industria metalurgică aveau acces gratuit la consumul de apă minerală de la Buziaș. Apa minerală îmbuteliată a fost prezentă în mai multe competiții și concursuri, câștigând de-a lungul timpului 8 medalii, printre care și o medalie de aur la Concursul de la Bratislava din anul 1920. Pe toate etichetele sticlelor comercializate erau trecute medaliile și premiile câștigate în competiții, precum și buletinul de analiză chimică al apei minerale. Buletinul de analiză chimică al apei este și în prezent trecut pe etichetă împreună cu specificația că apa este 100% naturală, folosindu-se dioxid de carbon natural. Ca urmare a unei dezvoltări foarte puternice din punct de vedere turistic, în anul 1907, Jacob Muschong a început construcția unei noi locații pentru băi cu apă minerală, locație care în prezent este în conservare. Tot în scop turistic, în 1907 a fost construită o linie de cale ferată, pe o lungime de 2,5 km, care lega Gara Buziaș de centrul stațiunii, folosită în scop economic, pe această cale transportându-se apa minerală îmbuteliată, precum și buteliile cu dioxid de carbon, de la fabrică la gara Buziaș.

În anul 1923, Jacob Muschong începe să folosească linia de cale ferată și în scop turistic, asigurând astfel transferul turiștilor de la gară în centrul stațiunii. De reținut că locomotiva cu aburi folosea ca și combustibil lemne de foc și nu cărbuni, pentru a evita poluarea aerului stațiunii. În anul 1922 are loc un fenomen rar întâlnit în zonă și anume în plin sezon de cură și tratament, în urma unei mișcări seismice are loc colmatarea izvoarelor, eveniment ce putea deveni dezastruos atât pentru proprietarul stațiunii, cât și pentru stațiune în sine. Situația a fost salvată de către un specialist în foraje, pe nume Medvescky, adus de către Jacob Muschong de la Arad și care a forat la o adâncime de 106 m, mai mult nefiind posibil din cauza unui strat de roci foarte dure care nici în prezent nu a putut fi străpuns. În urma acestei forări s-a format un geizer foarte puternic care aruncă apa la o inălțime de aproximativ 40 m și care a reușit în următoarele trei zile să repornească izvoarele minerale, fiind astfel salvat sezonul de tratament și evident stațiunea. În 1923, Jacob Muschong decedează și stațiunea este moștenită de către una dintre fiicele sale, Ecaterina, care mai rămâne proprietarul stațiunii până în anul 1948, când este naționalizată.

Buziașul continuă să fie una dintre cele mai reprezentative stațiuni balneare, bucurându-se de recunoaștere internațională, dar începe să pălească aura aristocratică, făcându-și loc construcții noi, moderne, hoteluri și baze de tratament, având capacități foarte mari. Numărul de turiști și vizitatori sosiți la Buziaș în fiecare sezon era cuprins între 3000 – 5000 persoane, conform datelor din arhiva stațiunii.

După Revoluția de la 1989, stațiunea a stagnat din punct de vedere turistic, iar după procesul de privatizare în 1994-1995, Buziașul a început să piardă semnificativ în fața stațiunilor balneare din țară și străinătate, datorită unui management neperformant. În anul 2005, noua echipă executivă a stațiunii și-a propus prin strategia investițională derulată pe o perioadă de 8 ani să readucă Buziașul în rândul stațiunilor balneare reprezentative din România și cu posibiliăți de recunoaștere în țările europene învecinate.

Colonada – un omagiu adus împărătesei Sissi

 Amintind vechea strălucire a Buziașului, cândva emblemă a plaiurilor bănățene, o construcție unică în România străjuiește și astăzi parcul central al orașului. În cocheta localitate, comparată cu celebra Karlovy Vary din Cehia, obişnuiau să vină, pentru cure cu ape minerale sau pentru aerul curat, împăratul austriac Franz Joseph şi soţia sa, împărăteasa Elisabeta.  Pentru a o proteja de ploaie, de soare sau ninsoare, pe împărăteasa Sissi, dar şi alaiul ei, precum și pe vizitatorii staţiunii care soseau aici din mai toate colţurile imperiului pentru tratamentul cu aerosoli, recomandat pentru astenii şi nevroze, împăratului Franz Joseph a  comandat,  în anul 1875, o Colonadă construită din lemn, în stil bizantin și bogat ornamentată, care făcea legătura între Izvorul Joseph, Hotelul Phoenix, Bazar şi Casino. Arhitectura și construcția acestui monument, finalizat în anul 1875, au fost realizate de către dulgheri aduși special din Austria.

Diferitele secţiuni ale construcției se întâlnesc în puncte cheie, fiind unite de foişoare, care impresionează atât prin dimensiuni, cât şi prin dantelăria exuberantă specifică acelei perioade, motiv pentru care colonada de la Buziaş era considerată unică în Europa. Structuri asemănătoare au fost construite doar la Baden-Baden, Karlovy Vary şi Băile Herculane, o altă destinaţie favorită a împărătesei Sissi, însă colonada de la Buziaș este cea mai lungă construcţie de acest gen.

Avionul – restaurant de la Buziaş

 Un avion rusesc adus în Banat în urmă cu mai bine de 40 de ani și care risca să ajungă o ruină afost trasformat spectaculos, în anul 2005, de către Nelu Hudrea, un investitor local care a hotărât să facă ceea ce părea o adevărată nebunie: să recondiţioneze avionul şi să îl transforme într-un restaurant. „În primul rând a trebuit să îl igienizăm pentru că era un loc de refugiu pentru oamenii străzii”, povesteşte Nelu Hudrea, care şi-a auzit numai „de bine” când a început lucrările de reamenajare a avionului. „Turiştii care treceau prin zonă, auzind cum se lucrează, erau convinşi că îl tăiem să îl ducem la fier vechi. Anul următor când au trecut prin zonă erau încântaţi de ce a ieşit”, povesteşte Nelu Hudrea, care a pus foarte multă pasiune în realizarea „aeroportului” din Buziaş. De altfel, „La aeroport” se şi numeşte restaurantul cu terasă amenajată la umbra avionului. Terasa este funcţională doar vara, iarna fiind disponibil doar barul din incinta avionului, acolo unde au fost amenajate mese cu scaune. Cabina piloţilor este un fel de separeu. „În cei peste 10 ani de activitate, avionul a devenit un punct de atracţie al staţiunii. Copiii, în special, se întreabă dacă avionul a fost vreodată adevărat şi a zburat. Lumea revine, noi am crescut ca şi firmă. Ne-am diversificat serviciile. Dacă iniţial am început cu bar acum avem şi restaurant cu terasă, unde se poate servi mâncare”, a mai spus Nelu Hudrea, potrivit căruia specialităţile casei sunt hamsiile şi pizza „aeroport”. Iar pentru a sărbătorii readucerea la viaţă a avionului din Buziaş, inspirat din festivalurile Papricaşului şi Veveriţelor, organizate în staţiune, Nelu Hudrea organizează anual, în august, Zilele Avionului.

Aero West, o școală de aviație de elită

În anul 2014, pe aerodromul din Buziaș, și-a deschis porțile şcoala de aviaţie Aero West.

Dispunând de o echipă de profesioniști, formată din mecanici si personal auxiliar bine pregatit și cu o vastă experiență, SC Aero West SRL și-a dobândit renumele prin competență.

Piloții acestei școli au înregistrat mii de ore de zbor pe avioanele tip AN2, motiv pentru care au atât experiența, cât și pregătirea necesară zborului în orice condiții meteorologice sau de relief.  Aceștia sunt certificați de către AACR și dețin toate certificate necesare de operare în domeniul agriculturii și de aplicare a substanțelor chimice.

Echipa aeriană a SC Aero West SRL este susținută de o echipă terestră profesionistă, pregătită să ajute și să susțină cât mai eficient programele de tratament aviochimic ale companiei. Echipa terestră se ocupă de coordonarea părții de logistică, de încărcarea rapidă și realimentarea navelor, de analizarea datelor GPS, de urmărirea înregistrărilor și manipularea materialelor chimice utilizate.

Inspecțiile tehnice de întreținere și reparațiile impuse de către AACR sunt efectuate cu regularitate și, mai mult, sunt efectuate periodic, preventiv, lucrări de întreținere a echipamentelor, strict programate, suplimentar față de cele cerute de către CAA sau producători.

Absolvenții cursurilor acestei școli pot obține următoarele licente de zbor: LAPL (Licenta Aeronave Usoare), PPL (Licenta Pilot Privat ), Night Rating și CPL (Licenta Pilot Comercial)

SC Aero West SRL oferă o gamă variată de servicii în domeniul agriculturii și anume: protecția pădurilor, dezinsecție, fertilizare, erbicidare și tratamente fitosanitare în agricultură.

Amatorii de adrenalină pot experimenta senzațiile oferite de saltul cu parașuta, indiferent dacă sunt începători sau posesori al unei licențe. Astfel, acești pot experimenta saltul în tandem, saltul cu deschidere automată a parașutei sau saltul în cădere liberă.

De asemenea, Aero West închiriază aeronave, punând la dispoziția celor interesați o flotă formatăa din: 8 aeronave AN2, 2 aeronave Cessna 152 și 1 aeronava Cessna 172.

Tratament pentru afecțiunile cardiovasculare

În Buziaș, singura stațiune balneoclimaterică de interes național din vestul țării, cu profil terapeutic cardiovascular, se folosesc procedurile de tratament factori naturali de cură. Astfel, este utilizată apa minerală carbogazoasă pentru cura externă sub formă de băi cu apă minerală încalzită și pentru cura internă de la buvetele din parc, precum și mofetele, emanații de CO2 benefice pentru circulația periferică, și aeroionozarea. Aici, concentrația aerului este similară unei altitudini de 1000 m, deși stațiunea este situată la o altitudine de 128 m, bioclimatul fiind propice pentru tratament și odihnă.

Infrastructura Centrului de Sănătate este parte componentă a Complexului Hotelier Parc  şi Complexului Timiş, oferind următoarele proceduri terapeutice: fizioterapie, kinetoterapie, hidroterapie, haloterapie, terapie manuală, drenaj limfatic, masaj terapeutic, de relaxare, de tonifiere, aplicații locale cu ceară de albine, băi galvanice.

Grupele de afecțiuni ce se pot trata în centrul de sănătate sunt cele cardiovasculare, neurologice, digestive, afecțiuni renale și circulatorii.

Printre beneficiile oferite de aceste cure de tratament sunt vasodilatația, scăderea ritmului cardiac, scăderea tensiunii arteriale, ameliorarea irigației miocardului, scopul profilactic pentru bolile cardiovasculare, precum și educația cardiometabolică.

În cadrul Complexului Hotelier Parc, unitate cotată cu 3 stele, funcționează un Centru SPA, oferind următoarele, unde turiștii beneficază de o piscină de dimensiuni semiolimpice, de 24/7 m, cu un regim de adâncime de 1,5 m, două bazine jacuzzi cu o capacitate de câte patru persoane fiecare, saună și sală de fitness

Hotel Parc ★★★

Beneficiind de o poziționare privilegiată, într-o zonă înconjurată de verdeață, în nordul orașului Buziaș, Hotelul Parc oferă avantaje atât oaspeților cu preocupări în domeniul afacerilor, cât și celor sosiți pentru tratament sau relaxare sau persoanelor dornice să viziteze și să cunoască locurile.

Hotelul pune la dispoziție 136 de camere, din care 109 model twin  și 27 cu pat matrimonial, precum și 4 apartamente. Camerele dispun de acces pe bază de card magnetic şi baie cu cadă.

Hotelul deține o parcare păzită pe durata nopții, în limita locurilor disponibile.

Pentru o cameră dublă, tarifele se încadrează între 200 și 240 lei, pentru o cameră single     între 150 și 170 lei, iar costul unui apartament se situează între 300 și 340 lei. Costul pentru mic dejun este de 20 lei/persoană.

Clienţii vor descoperi în Complexul Hotelier Parc un partener de încredere în organizarea diverselor evenimente, complexul având infrastructura necesară pentru organizarea acestora: sală de conferințe complet dotată și echipată, acces internet wireless, capacitate 80 de locuri.

Check-in-ul se face începând cu orele 16:00, iar check-out-ul se face până la orele 12:00.

Complexul dispune și de un restaurant ce oferă o gamă largă de servicii pentru toate ocaziile, reprezentând garanţia unei înalte calităţi gastronomice, flexibilitate deplină în alcătuirea meniului, cât şi adaptarea la bugetul fiecăruia, deviza echipei de profesionişti care lucrează aici stând sub semnul respectului pentru clienți.

Hotel Phoenix ★★★★

Situat într-o locație deosebită, în nordul orașului Buziaș, Hotelul Phoenix este potrivit turismului de afaceri, cât și celui de tratament și relaxare.

Hotelul Phoenix oferă clienţilor 43 camere de tip double şi single, 2 apartamente într-un concept nou, ca fuziune între elementele clasice de înalt standard hotelier şi accente contemporane tehnologice. Camerele dispun de aer condiţionat si acces pe bază de card magnetic. Hotelul este prevăzut cu sistem de supraveghere video și dispune de parcare păzită pe durata nopții, în limita locurilor disponibile.

Și în cadrul Complexului Hotelier Phoenix există disponibilitatea organizării diverselor evenimente, infrastructura acestuia cuprinzând un centru de conferințe complet dotat și echipat, acces internet wireless, și având o capacitate de 300 de locuri.

Pentru o cameră dublă, tarifele se încadrează între 240 și 300 lei, pentru o cameră single     între 180 și 210 lei, iar costul unui apartament se situează între 340 și 400 lei. Costul pentru mic dejun este de 30 lei/persoană.

Check-in-ul se face începând cu orele 16:00, iar check-out-ul se face pana la orele 12:00.

Situat la parterul hotelului, Restaurantul Phoenix este un loc în care clienții se pot bucura de pauzele relaxante, informale alături de aroma unei cafele sau a unei băuturi fine.

Restaurantul oferă servicii de bună calitate în funcţie de nevoile clienților.

Podgoriile din Dealurile Silagiului

Renumit pentru apele sale minerale, Buziașul trebuie să fie cunoscut si pentru vinurile care se obțin din strugurii cultivați în viile situate pe Dealurile Silagiului. Acest areal constituie unul din cele cinci centre viticole ale Banatului. Dealurile au aproximativ 700 de hectare de teren, din care 200 de hectare sunt deja cultivate cu viță-de-vie aflată într-un proces de reinnoire. Cele mai cunoscute vinuri din aceasta regiune sunt: Burgund Mare, Merlot, Riesling Italian și Muscat Ottonel.

Tradiția cultivării viței-de-vie datează în această zonă de la mijlocul secolului al XIX și a fost adusa la Silagiu de câțiva coloniști maghiari și germani, de meserie viticultori. Aceștia, observând că Silagiu are un hotar deluros propice cultivării vitei-de-vie, au înființat plantații în care se cultivau soiurile Cadarca, Majarca, Roșu bătut sau Slancamenca. Acestea au fost însă distruse în totalitate, în urma epidemiei de filoxeră din anul 1888.

Cultivarea viței-de-vie a fost reluată în anul 1895, de data aceasta cu soiuri americane, mai productive, mai rezistente la boli și imune la filoxeră. Sunt plantate soiuri nobile, cum ar fi: Riesling Italian, Creață, Muscat Ottonel, Muscat Hamburg, Schiler alb și roșu, Razachel sau Silvaner, suprafața cultivată ajungând, în anul 1919, la 579 de hectare. Pe lângă viile deținute de locuitorii satului, în zona apar investitori din Timișoara, Lugoj, Buziaș, Bacova, Vârşeț sau Budapesta, care înființează propriile plantații sau cumpără de la săteni.

În perioada comunistă, viile au fost preluate de stat, producția a fost industrializată. A fost înființat un mic combinat care, la fel ca multe altele, a dispărut in perioada tulbure de după revoluția de la 1989. Cu toate acestea, tradiția viticolă s-a păstrat și, în ultima perioadă, investitori cu suflet și dragoste de vin au început, cu ajutorul programelor de reconversie viticolă, să replanteze viile distruse, sa construiască crame moderne cu tehnologie de ultimă oră și săli de degustare, în care turiștii aflați în zonă își poate delecta papilele gustative cu vinuri care se află într-o concurență veritabilă cu cele dintr-o altă zonă viticolă a Banatului, cele de Recaș.

Administrația orașului Buziaș intenționează să dezvolte un proiect intitulat ”Drumul vinului pe Dealurile Silagiului”. Odată rezolvata problema drumului, turiștii vor putea traversa Dealurile Silagiului de la est la vest, inclusiv pe bicicletă, având posibilitatea să viziteze și să deguste vinurile obținute deocamdată în cele patru crame funcționale: Thesaurus, Sara, Dealul Dorului și Aramic.

Crama Aramic, o povestea despre experiență și entuziasm

Frumoasa poveste a vinului de pe Dealurile Silagiului, începută cu secole în urmă, își scrie în continuare noi file grație celor care prin pasiune continua tradiția viticulturii în zona Buziaș. Printre cei care au pus umărul la reînvierea tradiției viticole se numără și proprietarii tinerei crame Aramic, o afacere în care experiența tatălui, inginerul silvic Adam Crăciunescu, a fost armonios completată de entuziasmul fiului, Cosmin Crăciunescu, managerul general al cramei. Dezvoltarea afacerii sub numele Aramic a avut loc în trepte, începând cu achiziția de terenuri, urmând reconversia culturilor de viță de vie și continuând cu construcția cramei ți fabricarea vinurilor.

Deși au intrat pe piață abia de curând, rezultatele nu s-au lăsat așteptate pentru vinurile Aramic, soiuri precum Muscat Ottonel, Fetească albă, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Fetească neagră,Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir fiind apreciate încă din primul an de producție.

“La ora actuală avem șase soiuri de vin, soiuri pure. Din vinurile albe, o pondere însemnată o reprezintă Muscat Ottonel, din care am realizat trei sortimente: sec, demisec și demidulce. De asemenea, am realizat un Rose foarte interesant din Cabernet Sauvignon și Pinot Noir. Sauvignon Blanc, pe care cu mândrie îl producem, este un vin specific Dealurilor Silagiului, un vin recomandat ca și brand al Silagiului. Totodată, avem vinurile roșii, atât Cabernet Sauvignon cât și Pinot Noir, Fetească Neagră și Merlot. Referitor la calitate, avem satisfacția că am reușit să punem pe piață primele vinuri la o calitate, zicem noi, peste medie, urmând ca permanent să mergem pe promovarea unor vinuri de calitate superioară. Practic, acesta este aspectul care ne interesează cel mai tare. Fiind o fermă viticolă cu dimensiuni relativ mici, sub 50 de hectare, dorim să mergem pe o producție rațională, în așa fel încât să putem controla orice produs pe care îl procesăm și să obținem vinuri de calitate cât mai superioară, respectiv categoria Premium”, spune Cosmin Crăciunescu.

Următorul pas pentru Crama Aramic, care deja se află în lucru, este cel care va închide practic cercul afacerii: construirea unei crame tradiționale, unde vinurile Aramic să prindă vechime și să fie degustate de către turiști. ”Lucrăm la un proiect prin care să realizăm această cramă, subteran, unde temperatura sa fie stabilizată. Acolo va fi și sala de depozitare a vinului îmbuteliat, urmând ca în partea superioară a acestei construcții să realizăm zona de degustare și restaurație, zona destinată turiștilor care doresc să viziteze Crama Aramic”, a mai spus managerul general al Cramei Aramic.

Domeniile SARA, istorie și tradiție pe Dealurile Silagiului

Banatul a fost binecuvântat cu podgorii renumite, cu vechime multimilenară precum Tirol, Lugoj, Recaș, Buziaș, Teremia sau Tomnatic. Tranziția, cu toate efectele sale distructive,  a trecut în amintire mare parte dintre aceste întinse terenuri cultivate cândva cu viță-de-vie, astfel încât au rămas practic doar două cu tradiție neîntreruptă: Recaș și, parțial, Buziaș. Domeniile SARA, întinse pe o suprafață de 120 ha, au cea mai mare pondere din arealul Buziașului. Astfel, efortul primordial este canalizat aici spre menținerea și dezvoltarea tradiției. Locuitorii acestor meleaguri au avut și mai au proprietăți pe aceste văi și dealuri molcome, expuse la razele binefăcătoare ale soarelui și având un sol propice acestei nobile îndeletniciri. Pe Domeniile SARA, munca stă sub semnul tradiției și calității. Buziașul nu este doar o cunoscută stațiune balneoclimaterică, ci și un loc de unde provin vinuri nobile, unice, excepționale.

Dealul Dorului, pasiunea născută din tradiție

Unul dintre marii pasionați de vinuri care au pus umărul la reînvierea viticulturii în zona Buziaș-Silagiu este Doru Husarciuc, managerul general al Cramei Dealul Dorului.

Crama Dealul Dorului deține o suprafață de 17 hectare cu soiuri precum Burgund mare, Cabernet Sauvignon, Riesling Italian și Muscat Ottonel. Ponderea cea mai mare o reprezintă soiurile roșii, în jur de 80%, diferența fiind dată de soiurile albe.

Vinurile produse de Crama Dealul Dorului pot fi degustate chiar la fața locului, unde există o sala special amenajată, cu o capacitate de aproximativ 70 de locuri. Degustătorii sunt îmbiați cu un bogat sortiment culinar, de la brânza de capră, la un gulaș de vânat, precum și cu un desert pe cinste. Multe produse vin din microferma zootehnică proprie, a doua mare pasiune a lui Doru Husarciuc. În plus, lângă cramă și fermă, urmează să apară și o pensiune agroturistică. ”Vinul bun înveselește inima omului, iar omul e fericit. Scopul fiecărui om în viață este sa fie fericit și mă bucur că prin ceea ce facem contribuim și noi la asta”, spune Doru Husarciuc.

Vinurile Thesaurus, suflet și calitate înainte de toate

Printre investitorii care au îmbrățișat tradiția acestei culturi se numără și inginerul Ioan Moica, cel care în anul 2015 începea povestea vinurilor Thesaurus. ”Suprafața cultivată este de 5 hectare, unde 4.5 hectare reprezintă suprafața de vie pentru vin, diferența fiind pentru struguri de masă. În ceea ce privește strugurii de vin, producem de la soiurile roșii, Cabernet Sauvignon și Pinot Noir, la cel albe, Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc și Riesling italian. Ponderea cea mai mare o ocupă soiul Sauvignon Blanc, cu 1,5 ha și Cabernet Sauvignon, cu 1 hectar, diferențele fiind din celelalte trei soiuri. Conceptul cu care s-a pornit a fost acela de suprafețe mici cultivate. Ca și perspectivă, cu siguranță ne vom mai extinde, dar nu mai mult de 10-15 hectare. Nu dorim mai mult, deoarece am ieși din toata gândirea inițială a acestui business de familie, Thesaurus fiind un loc unde accentul se pune mai mult pe suflet decât pe cantitate”, a precizat inginerul horticol Paul Huiet.