TEZAUR GENETIC: ZIMBRUL, REGELE SALBATICIEI DE PE STEMA ROMANIEI

Parcă desprins din timpurile străvechi, zimbrul este o specie aflată în pericol de dispariție după ce sute de ani a fost vânat fără discernământ de populațiile Europei. Confundat de multe ori cu bourul din legenda lui Dragoș-Vodă și a Moldovei, zimbrul capătă legitimitatea odată cu suirea lui pe stema României. Trecerea de la bour la zimbru se produce sub domniile lui Mihail Sturza și ale lui Grigore Alexandru Ghica, când apare tendință de a se modifica aspectul animalului heraldic. În România mai trăiesc, la ora actuală, 49 de exemplare: trei în grădini zoologice, opt în rezervațiile de la Vânători – Neamț, Hațeg și alți 38 în crescătoria de la Bucșani, Dâmbovița, ridicată pe timpul lui Ceaușescu. Zimbrii nostrii sunt de fapt polonezi și bulgari la origine.

Zimbrii sunt cele mai grele animale de uscat din Europa având o lungime în jur de 2,9 metri și o înălțime de 1,9 metri. Un zimbru poate cântării până la 920 kg. Comparativ cu ruda sa din America – bizonul, zimbrul este mai înalt, dar mai puțin masiv și cu părul mai scurt. Zimbrul trăiește în pădure, și are foarte puțini dușmani naturali, existând doar câteva relatări din secolul al XIX-lea încoace ale atacurilor din partea lupilor și urșilor. Pentru a putea locuii confortabil, unui zimbru îi trebuie cel puțin cinci hectare de pământ. Pădurile cu rășinoase și foioase, plantațiile tinere șI micile poieni le sunt prielnice, pentru că găsesc vegetație din abundență. Acest animal obișnuie ște să mănânce înainte de răsăritul soarelui, pentru că îi este foame după pauza din timpul nopții. Apoi se odihnesc și își rumegă hrana. Zimbrii nu sunt aceeași specie cu bourii, care sunt simbolul Moldovei. Zimbrul este simbolul național al Belarusului. Aceste animale trăiesc 28 de ani în captivitate, șI mai puțin în sălbăticie. Pot avea pui la vârste între 4 și 20 de ani la femele și între 6 și 12 ani la masculi. Teritoriul bizonilor poate ocupa și 200 de kilometri pătrați. Unele turme prefer pajiștile și poienile din pădure. Din nefericire, în Europa de Vest, zimbrii au dispărut încă din secolul al XI-lea, mai puțin în Ardennes unde au rezistat până în secolul al XIV-lea. Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. În estul Europei, zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni și țarilor ruși. Regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconarea zimbrilor în anii 1500. Ultimul zimbru în sălbăticie a fost ucis în Polonia în 1919, iar din lume, în 1927, în Caucaz. în 1927 mai puțin de 50 de zimbrii mai rămăseseră în lume, toți în grădini zoologice, ultimii zimbrii în sălbăticie fiind uciși de braconieri după primul război mondial.

Zimbrii au fost reintroduși cu succes însălbăticie începând cu 1951. Se găsesc în zone protejate din păduri din Polonia și Belarus, turme existând și în Lituania, Ucraina, Rusia și Kîrgîzstan, iar grădini zoologice din 30 de țări au exemplare din acest animal. În România pot fi admirați în rezervația Dragoș- Vodă de la Vânători Neamț, la Neaga – Bucșani, Dâmbovița (cea mai mare rezervație din țară ca număr de exemplare), la Hațeg – Silvuț, la Grădina Zoologică din Târgoviște și, un singur exemplar, la Grădina Zoologică din București. În 2000, pe glob, existau 3600 de exemplare, toate descinzînd din doar 12 indivizi. O diversitate genetică limitată, foarte vulnerabili la boli. În anul 1970, la rezervația “Dragoș-Vodă”, au fost aduse trei exemplare de zimbri, originare din Polonia. în anul 1974 se nasc primele două exemplare în cadrul rezervației: Rosina și Roco.

În 1977, la 24 noiembrie, au fost aduși din fosta URSS cinci zimbri caucazieni: Medalist, Mentol, Metocika, Meringhia și Mexicana. După anul 1977, s-au realizat mai multe schimburi între exemplarele de zimbri din rezervațiile existente în România în scopul menținerii diversității genetice. Un studiu făcut în anul 1998 de către Societatea Zoologică din Londra confirma viabilitatea ecositemelor forestiere din Munții Neamțului pentru viața zimbrului în libertate. Pe această bază, la nivelul administrației parcului au început acțiunile pentru atingerea acestui obiectiv ambițios, reintroducerea zimbrului în libertate. Obiectivul major este acela de a realiza un Centru de Reproducere și Management al Zimbrului pe o suprafață de apropximativ 107 ha, cu toate utilitățile necesare: țarcuri de carantină, țarcuri de acomodare, țarcuri de preeliberare, laborator biologic etc. De asemenea, în iernile aspre și geroase, unii zimbri din Rezervația Bucovinskaia (Ucraina) traversează granița hălăduind în nordul ținuturilor sucevene aflate la o distanță de aproximativ 80 km de Rezervația “Dragoș-Vodă” Vânatori-Neamț.