Revista Descopera Romania!

O oază de sănătate şi relaxare, aşa poate fi denumită Amara, binecunoscuta staţiune balneară din judeţul Ialomiţa. Situată la doar şapte kilometri de municipiul Slobozia, reşedinţa judeţului, Amara poartă numele lacului ale cărui proprietăţi curative i-au adus faima în întreaga ţară.
Accesul în oraşul-staţiune este facil atât cu autoturismul sau microbuzul, fiind traversat de drumul national 2C, care leagă Slobozia de Buzău, cât şi cu trenul, cea mai apropiată gară fiind Slobozia Veche.
Pe lângă proprietăţile recunoscute ale nămolului sapropelic, verile călduroase şi cerul mai mult senin reprezintă şi ele o invitaţie la vacanţă.

Localitatea a fost atestată documentar Localitatea a fost atestata documentar încă din timpul domniei lui Matei Basarab, hrisoavele vremii arătând că acesta a inzestrat manastirea din Slobozia cu terenuri aflate în jurul lacului Amara. Din punct de vedere administrativ, localitatea s-a înfiinţat între anii 1879-1882, ca un sat la început un sat aflat în administraţia comunei Slobozia Veche cu 190 de familii, după ce aproape 300 de familii de tineri căsătoriţi, dar şi veterani ai Războiului de Independenţă, au fost împroprietărite. Din anul 1903 primeşte statutul de comună, în arealul căreia se înscrie şi satul Motalva. După mai multe schimbări administrative datorate împărţirii la nivel national în raioane sau regiuni,
Amara primeşte statutul de oraş, începând cu luna aprilie 2004. Istoria lacului Amara este strâns legată de istoria şi dezvoltarea localităţii. Situat într-o veche matcă a râului Ialomiţa, celebrul lac este bogat în sulfat de magneziu şi sociu – substanţe ce-i dau un gust amar de la care îi provine şi numele – precum
şi binefăcătorul nămol sapropelic.
Desenat de natură în forma literei “s”, Amara este un lac natural, cu o suprafață de 168 ha, o lungime de 4,2 km, un volum de apă de 2,6 milioane mc şi o adâncime maximă actuală de 3 m. Grosimea stratului de nămol variază între 30 şi 60 de cm. Savantul ieşean Petru Poni este cel care, în anul 1887, descoperă proprietăţile miraculoase ale nămolului, pe care locuitorii zonei deja le intuiau, folosind după propria ştiinţă apa şi nămolul din lac. Aşa cum arată testele chimice, nămolul din cal conţine: sulfat de sodiu, calciu, fier sau magneziu; clorură de sodiu; hiposulfit de sodiu; hidrogen sulfurat; hidrocarbosulfit; carbonat de sodiu sau de calciu; sulf liber; acetat de sodiu; nitrat de amoniu; acid formic, glutamic butiric, propilic, clorofil-rezorcin, pirocatechin si erin, calitățile sale terapeutice fiind asemănătoare
celor ale lacului Techirghiol.
În anul 1905 se înfiinţează primele baze de tratament. Printre afecţiunile ce pot fi tratate cu succes cu ajutorul nămolului sapropelic şi a apei din lacul Amara amintim pe cele ale aparatului locomotor, cele neurologice periferice, ginecologice, dermatologice, precum şi unele afecţiuni respiratorii, digestive sau renale.
Paradis al păsărilor călătoare, în zona lacului Amara s-au identificat 10 specii protejate, cum ar fi egreta mică, stârcul cenușiu, barza albă, lebada de vară, eretele de stuf, chira de baltă etc., precum şi 30 de alte specii care necesită o protecţie strictă: corcodelul mare, rața mică, rața sulițar, pescărușul argintiu, pescărușul sur, prigoria, chira de baltă, florintele etc., alături de alte 14 specii de interes comunitar.
Deşi este o staţiune cu predilecţie preferată de persoanele de vârsta a treia, având în vedere şi afecţiunile care se pot trata aici, datorită serviciilor de calitate, a peisajului deosebit şi a aşezării sale în drum spre Marea Neagră, Amara este o zonă turistică potrivită oricui doreşte să petreacă un sejur plăcut şi relaxant.