BLESTEMUL AURULUI DE LA ROȘIA MONTANA
Roșia Montană – un loc în care istoria se luptă acum cu tehnologia secolului XXI pentru supraviețuire. Ironia soartei face ca această zonă să fie în același timp și foarte bogată și săracă. Oamenii din Roșia Montană stau în sărăcie, dar totuși pe un munte de aur Roșia Montană, sau în latină Alburnus Maior, este o localitate minieră din Munții Apuseni, județul Alba, Transilvania. Este situată în Valea Roșiei, străbătută de râul cu acela și nume, Roșia. De unde atât roșu? Denumirea comunei provine de la faptul că râul este bogat în minerale, în special fier, ceea ce dă culoarea roșiatică. Însă aceste denumiri nu cuprind numai legende frumoase ci au și o parte mai puțin fericită: culoarea roșie se datorează și mineritului excesiv care durează de nu mai puțin de două mii de ani! Localitatea este cunoscută încă dinaintea cuceririi Daciei, amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu și este una din cele mai vechi zone cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa, fiind înființată de către romani în timpul domniei lui Traian ca oraș minier cu coloniști din Iliria. Cunoscută sub numele de Alburnus Maior, primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară ce datează din anul 131. Roșia Montană este o regiune care a aflat toate durerile românilor, trăind intens fiecare filă de istorie: în anul 1784 casele exploratorilor au fost distruse de către revoluționarii lui Cloșca, (cel care s-a născut în satul Cărpiniș ce aparține de Roșia). În timpul revoluției din 1848, Avram Iancu l-a avut aici pe Simion Balint, unul din cei mai devotați revoluționari. Aici s-a născut Iulia Faliciu, soția lui B.P. Hașdeu și mama poetei Iulia Hașdeu. Tot aici, în ruinele acestei zone foarte bogate dar totuși marcate de tragedie, arheologii au descoperit locuințe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba greacă și latină și 25 de table de ceară. Multe din aceste descoperiri arheologice pot fi văzute în Muzeul Mineritului din Roșia Montană.
Muzeul Mineritului se află în apropierea fostei exploatări miniere. Aici, călătorul pășește în meandrele istoriei, și poate vizita fostele galerii romane, formate din tuneluri lungi de zeci de kilometri, poate vedea monumente istorice șI unelte pentru minerit, găsite de arheologi în ruinele fostului oraș. Oamenii au frământat șI scormonit aici pământul de mii de ani, au șters și “pictat” din nou peisajul din zonă, astfel apărând aici nenumărate lacuri artificiale, care sunt cunoscute sub numele de “tăuri”. Folosite inițial la minerit, acum acestea nu sunt altceva decât lacuri de agrement. Tot în apropierea Roșiei Montane se află două monumente ale naturii: Piatra Corbului și Piatra Despicată. Piatra Corbului este situată pe Dealul Cârnic la o altitudine de aproximativ 950 m iar Piatra Despicată se află între Dealul Cârnic și Dealul Cetății. Piatra Despicată este foarte bizară, ea fiind formată dintr-o stâncă imensă, separată de sol și formată dintr-un tip de rocă nemaiîntâlnit prin acele locuri. Proveniența stâncii este necunoscută. Legenda locului spune că ar fi fost scăpată acolo de un uriaș ce o ducea pe brațe peste Munții Apuseni, cu mii de ani în urmă. Dealul Cetății este probabil cea mai importantă mărturie istorică, aici putând încă fi observate galeriile și puțurile din fostele mine romane. Se află la aproxiamtiv o jumătate de oră de mers din centrul comunei. Aici s-au găsit 25 de table cerate care atestă existența milenară a oamenilor în aceste locuri. Cea mai importantă este placa nr. XVIII, singura pe care este trecută data 6 ianuarie 131 d.Hr și denumirea de Alburnus Maior. A fost descoperită în anul 1854 și în prezent se află expusă în Muzeul Mineritului din incinta fostei exploatări miniere. Este și locul amplasării cetății Alburnus Maior. Ruinele Alburnus Maior au fost descrise de UNESCO ca “un patrimoniu național unic în lume”.
