Category Archives: Cultura

FUNDU MOLDOVEI, AŞEZAREA ÎNTEMEIATĂ DE TREI PĂSTORI

”Cică în vremurile vechi… trei români, oieri din Ardeal, anume Petrea Colac, Nechita Ţâmpău şi Leonte Timu… se hotărăsc să treacă munţii, cu turmele, dinspre răsărit… şi cum au întărât au şi făcut… s-au sfătuit să rămâie acolo pentru totdeauna. Petrea Colac s-a aşezat înlr-o poieniţă, lângă un pârâu, care, de atunci încoace, se numeşte pârâul Colacului. Nechita Ţâmpău s-a aşezat ceva mai la vale, în altă poieniţă, lângă un alt pârâu. Dar pârâul acela nu s-a chemat după numele lui, ci pârâul Arsânesei, după numele unei nepoate de-ale sale. Leonte Timu a trecut de cealaltă parte de Moldova şi s-a aşezat cu turmele sale pe alt pârâu şi de atunci se numeşte pârâul Timului sau, după cum spuneau unii, Chimăn, iar mai recent, Timăn. Şi aceşti trei păstori au fost cei dintâi care au descălecat şi au întemeiat satul ce poartă numele de Fundu Moldovei”.

LA POALELE OBCINII MESTECĂNIŞ

Cuibărită în căuşul protector pe care culmile Obcinii Mestecăniş îl formează de-a lungul râului Moldova, Fundu Moldovei este o comună de munte, situată la altitudini cuprinse între 745 şi 1100 de metri. În nord-est, înălţimile pleacă de la 1128 de metri la Vârful Colacu, urcă apoi la 1145 la Floarea şi 1146 la Runcul Botuşelului, ajunge la 1217 m pe Dealul Negru, apoi înălţimile cresc lin de la 1227 m la Răchitiş, 1230 m la Bobeici şi 1242 m Obcina Ursului, pentru a se ridica simţitor la Botuşul Mare, la 1477 m. În sud, Culmea Capra nu depăşeşte 1277 m.

La doar 14 km nod-vest de municipiul Câmpulung Moldovenesc, pe cursul drumului judeţean 175, aşezarea se întinde pe o suprafaţă de peste 15 mii de hectare şi are în componenţa sa 10 sate: Fundu Moldovei, Colacu, Botuş, Botuşel, Braniştea, Delniţa, Deluţ, Obcina, Plai şi Smida Ungurenilor. În jurul său, comunele Sadova, Pojorâta, Ciocăneşti, Cârlibaba şi Breaza, formează o salbă de aşezări pitoreşti, de o frumuseţe aparte, specifică doar Bucovinei. La Fundu Moldovei se poate ajunge din Transilvania peste Pasul Tihuţa, din Maramureş peste Pasul Prislop, din Moldova peste Pasul Mestecăniş şi pe Valea Bistriţei pe şoseaua care leagă Piatra Neamţ de Vatra Dornei.

SADOVA – SATUL CU OAMENI FRUMOSI

În dulcea Bucovină, magia satului românesc autentic se dezvăluie în întreaga sa plenitudine. Urmând cursul pârâului cu acelaşi nume, comuna Sadova se cuibăreşte la poale de munte, într-o depresiune ca un căuş de palmă, octotind frumuseţi nebănuite. Pana fermecată a lui Dragoş Vicol, poetul ce se odihneşte în pământul Sadovei, a numit-o „satul cu oameni frumoşi”. Aşa îî merge vestea, nu doar renumele!

ÎN INIMA OBCINELOR BUCOVINENE

Situată la aproape 80 de kilometri de municipiul Suceava, comuna Sadova îşi desfăşoară arealul în zona Obcinelor Bucovinene, un tărâm vrăjit parcă, ţesut din păduri şi poieni, ocrotite de uriaşi de piatră. Aşezarea urmează cursul pârâului Sadova, afluent al râului Moldova, pe un fir orientat, de-a lungul a 11 kilometri, până la est, la hotarul cu comuna Vatra Moldoviţei. Tot pe această direcţie întâlneşte hotarul comunei Moldoviţa. La nord se învecinează cu Breaza, iar de la sud până la sud-est, cu comunele Pojorâta şi Fundu Moldovei, şi cu municipiul Câmpulung Moldovenesc. Aici, clima este una temperată, specifică emisferei nordice, cu puternice influenţe baltice şi est continentale. Cu o suprafaţă de aproape 68 de kilometri pătraţi, Sadova are un relief predominant muntos, cu o altitudine cuprinsă între 700 m la confluența pârâului Sadova cu râul Moldova și 1364 în Vârful Pietriș.

O ISTORIE DE SECOLE

Istoria  i-a  încercat  în  nenumărate  rânduri  pe  locuitorii Sadovei, de-a lungul vremurilor. Nu se ştie cu exactitate data înfiinţării acestei aşezări, izvoarele scrise care să confirme prima atestare documentară lipsesc, dar există destule dovezi care indică existenţa sa pe parcursul a mai multe secole. Locuitorii săi, oameni buni ca toţi moldovenii, au îndurat, vreme de 143 de ani, dominaţia habsburgică, vremelnic şi în mai multe rânduri pe cea rusească, dar au reuşit să-şi păstreze identitatea, tradiţiile, obiceiurile şi, mai ales, sufletul românesc. Nu i-au ocolit nici cele două războaie mondiale, cu toate grozăviile lor. Mărturie stă sacrificiul celor 121 de eroi ai Sadovei, căzuţi pe front cu onoare.

Statisticile arată că la recensământul din 1772-1774, publicat în lucrarea Moldova în epoca feudalismului – Recesămîntele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774, în Sadova erau înregistrate 90 de gospodării, un număr destul de consistent, ceea ce arată o aşezare închegată, cu o istorie de cel puţin 200 – 250 de ani. O aşezare nu doar cu case, ci şi cu instituţii publice şi, bineînţeles, biserică – centrul şi inima satului, cel mai vechi aşezământ. De altfel, se pare că primul lăcaş de cult a fost o sihăstrie sus pe muntele Muncel, unde-şi duceau veacul, pe la începutul secolului al VII-lea, câţiva monahi retraşi de la Mănăstirea Vatra Moldoviței.

Mausoleul iubirii de la Ciucea

ÎN COMUNA CIUCEA, LA 80 DE KILOMETRI DE CLUJ NAPOCA, SE AFLĂ CONACUL OCTAVIAN GOGA. MARELE POET TRANSILVĂNEAN A CUMPĂRAT DOMENIUL ÎN 1920 CU BANI ÎMPRUMUTAŢI DE LA BANCĂ. A REFĂCUT CASTELUL, A TRANSFORMAT CIUCEA ÎNTR-UN EPICENTRU CULTURAL ŞI A LĂSAT CU LIMBĂ DE MOARTE CA AICI SĂ FIE RIDICAT MAUSOLEUL IUBIRII, LOCUL SĂU DE ODIHNĂ VEŞNICĂ.

Octavian Goga cumpără domeniul printr-un act de vânzare-cumpărare semnat la Budapesta, la 20 octombrie 1920, cu Boncza Berta. Opt zile mai târziu, Goga îi plăteşte şi la Bucureşti şi cele 280.000 de coroane devenind astfel proprietar. Banii i-a împrumutat de la Banca Agrară din Cluj. În momentul achiziţionării, Castelul, cu arhitectură în metereze, nu era decât o ruină. Mai exista un corp de case văruite în alb, motiv pentru care li se spunea Casele Albe. Acestea nu au fost modificate structural, fiind doar văruite şi renovate. Terenul din jurul clădirilor, alături de unul de 15 hectare care se afla pe celălalt mal al Crişului Repede, au fost sădite de Goga cu pomi fructiferi. Castelul dăinuie din secolul XIX, când avocatul Miklos Boncza din Huedin îl ridică în zonă la insistenţele unei nepoate ale sale, Berta, cu care acesta se va însura. După moartea lui Miklos, Berta se recăsătoreşte cu Ady Endre, un prieten din copilărie. Endre moare la patru ani după însurătoare, în ianuarie 1919. Strâmtorată, Berta îi scrie lui Goga, prieten al fostului ei soţ Ady, că vrea să vândă domeniul. Poetul face o vizită la conac şi constată că se află într-o stare proastă, Decide totuşi să îl cumpere, în ciuda opoziţiei Venturiei Goga. „Nu se pune chestiunea aşa. O văduvă nu se refuză şi când acea văduvă este văduva lui Ady Endre, cumpăr proprietatea chiar dacă ar fi să o fac cadou cuiva“, îi spune Goga viitoare sale soţii, Veturia. Prietenia dintre Goga şi Endre se legase de pe vreme când poetul român a fost întemniţat la Seghedin de către autorităţile de la Budapesta, din cauza politicii sale. Ady Endre i-a sărit în ajutor scriind în ziarul budapestan Vilag: „Când ospitalitatea ungurească oficială îl trata pe Octavian Goga, marele poet al românilor în temniţa de la Seghedin, i-am trimis salutul meu. Fratelui, salut de frate! Dragoste nobilului luptător! Salutul i l-am trimis atunci dintr-un sanatoriu unde profesorii Szabo şi Zelosi, medici ai sanatoriului, m-au pus pe picioare. Acum, după atâtea şi atâtea săptămâni, cu toată sănătatea mea, totuşi mă întorc timid şi-l invidiez pe Goga…“

Cluj Napoca – oraşul celor cinci Episcopii

Cluj-Napoca cunoaşte o mare diversitate din punct de vedere religios, vechile tradiţii şi credinţele împletindu-se aici într-o armonie specială. În urbe îşi au sediul nu mai puţin de cinci episcopii ale unor culte diferite, un vicariat romano-catolic, mai multe sinagogi evreieşti. Emblematică este catedrala romano-catolică Sf. Mihail unde a fost botezat Mathias Rex.

Impunătoarea catedrală “Sfântul Mihail”, unul dintre cele mai vechi şi mai apreciate monumente de arhitectură gotică, este deseori comparat cu Biserica Neagră din Braşov. Faima edificiului nu provine numai datorită arhi tecturii sale, ci pentru faptul că este un martor important al istoriei. Catedrala a găzduit 50 de adunări parlamentare şi tot aici a fost botezat şi regele Matei Corvin, care mulţi ani mai târziu, va participa la reconstrucţia edificiului. În acelaşi loc regina Izabella i-a oferit coroana regelui Ferdinand I şi tot aici au fost confirmaţi în funcţii principii Transilvaniei Bathory Zsigmond, Rakoczi Zsigmond, Bathory Gabor şi Bethlen Gabor. În 1939, preotul catedralei, Marton Aron, a fost înscăunat ca Episcop al Transilvaniei, iar în 1944 a rostit în această biserică vestita predică prin care a condamnat persecuţia evreilor. Catedrala “Sf. Mihail” a fost ridicată în afara zidurilor oraşului, la scurt timp după ce regele Carol Robert a acordat Clujului statutul de oraş (în anul 1316). Terminarea lucrărilor (după 1419), coincide cu domnia regelui Sigismund, fapt confirmat de blazonul de deasupra porţii şi în care în centru se află stema Imperiului Romano-German, flancată în dreapta de cea a Ungariei, iar în stânga de cea a Cehiei.

Oraşul de pe Someş, nucleu al elitei ardelene

În Europa universităţile au apărut în secolul al XI-lea cu scopul de a crea elitele culturale sau ascensiunea socială a viitorilor intelectuali. În Authentica Habita (1155), Frederic Barbarossa şi-a exprimat convingerea că “prin ştiinţă lumea se luminează, iar viaţa supuşilor este adunată pentru supunere faţă de Dumne -zeu şi servitorul său, împăratul”. Principele loan Sigismund a dorit, în 1567, să înfiinţeze o academie de studii la Sebeş, însă abia în 1581 este ajutat de către Ştefan Bathory să întemeieze un colegiu la Cluj, sub controlul iezuiţilor, rector fiind italianul Possevino. În 1692 Gabriel Bethlen a înfiinţat colegiul calvinist de la Alba lulia, cu studii de teologie, filosofie şi limbă, în fruntea căruia l-a numit pe Alstedt. Catolicii au luat din nou initiaţiva şi au înfiinţat, în 1688, o academie la Cluj, sub tutela iezuiţilor. Într-un efort de conciliere confesională, în 1776, împărăteasa Maria Tereza a fondat la Cluj o Universitate în limba germană. Dar nici această încercare nu a supravieţuit, Iosif al ll-lea înlocuind universitatea cu vestitul Liceu piarist, cu predare în limba latină. În 1872, autorităţile au înfiinţat Universitatea din Cluj exclusiv în limba maghiară, ceea ce a stârnit nemulţumirile majorităţii româneşti. După Primul Război Mondial, Universitatea clujeană, asemenea universităţilor din Strasbourg şi Bratislava, a devenit o instituţie a României. Cursurile le inaugurează, la 3 noiembrie 1919, Vasile Pârvan. Noua universitate era aşezată de către suveranul României sub semnul devizei ce străjuia odinioară, dăltuită în marmură, la intrarea în cladirea centrală: “Închinat adevărului, pe căi de dreptate – singurele care duc la concordia dintre diferitele seminţii ale lumii – acest aşezământ de înaltă cultură va putea fi de folos neamului şi umanităţii, cinstindu-se şi cinstindu-ne deopotrivă prin munca sa ştiinţifică”. În 1940 Universitatea româneasca a fost mutată la Sibiu şi Timisoara, iar universitatea maghiară a fost adusă de la Szeged la Cluj. După al doilea război mondial universitatea românească a revenit la Cluj şi a luat curând numele “Babeş”. În 1945 a fost înfiinţat universitatea maghiară “Bolyai”. În 1959 cele două universităţi se reunescsub numele de “Babeş-Bolyai”. Acum, Universitatea clujeană este cea mai mare din ţară, având peste 45.500 de studenţi în 105 specializări, 98 în limba română, 52 în maghiară, 13 în germană şi 4 în engleză. Cluj-Napoca este un veritabil centru de educaţie, existând aici cinci universităţide stat – Universitatea Tehnică, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţeganu”, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Universitatea de Arte şi Design – şi alte şapte particulare printre care şi Institutul Teologic Protestant.

14 hectare de paradis – Gradina Botanica “ALEXANDRU BORZA” din Cluj-Napoca

CU O ISTORIE DE 100 DE ANI, PARADISUL MULTICOLOR AMPLASAT ÎN APROPIEREA CENTRULUI VECHI AL ORAŞULUI CLUJ-NAPOCA ESTE UNA DINTRE CELE MAI IMPORTANTE OBIECTIVE TURISTICE ALE LOCALITĂŢII, CARE ATRAGE ANNUAL PESTE 150.000 DE VIZITATORI DIN ŢARĂ ŞI DIN STRĂINĂTATE.

Grădina poartă numele celebrului savant Alexandru Borza

Înfiinţată în anul 1920 de către cunoscutul botanist Alexandru Borza. Născut la Alba Iulia, la 21 mai 1887, Borza a absolvit Facultatea de Ştiinţe din Budapesta şi a obţinut doctoratul în ştiinţe “summa cum laude”. Grădina botanică ce îi poartă numele nu este singura sa realizare lăsată moştenire generaţiilor viitoare – tot Borza a fost cel care a avut, împreună cu Emil Racoviţă, iniţiativa înfiinţării Parcului Naţional Retezat. Organizator al primului Congres al Naturaliștilor din România, în anul 1931, președinte al Comisiei Monumentelor Naturii, în anul 1938 şi membru fondator al Academiei de Științe din România, este iniţiatorul unei legi pentru ocrotirea naturii, votată în 1930 de către Parlamentul României. Latura ştiinţifică s-a întrepătruns cu cea civică pentru acest erudit trasilvănean, Alexandru Borza aflându-se printre elita ardeleană care a participat la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, la actul Marii Uniri. Savant de renume european, Alexandru Borza a fost ales, înanul 1954, președinte de onoare al Congresului Internațional de Botanică de la Paris.

Pojorâta Bucovinei – file de istorie

“În munții Bucovinei se află-o așezare

Frumoasă, cum să spun, cum alta-n lume nu-i,

Ce nu-i un sat așa, un sat ca orișicare.

Ci-i locul drag natal, și-al meu, și-al tău, și-al lui…

 

Și stă Adam și Eva demult și-l tot veghează,

Muncelu-n ceia parte se înalță ca un scut.

La Piatra Străjii și-astăzi istoria e trează…

Din câțiva străjereni, tot locul s-a umplut.

 

De oameni și de locuri ce multe se pot spune!…

Dar eu din toate-acestea nu am putere-atâta.

Ce pot, o fac acuma și spun la-ntreaga lume,

Că satul ca-n poveste se cheamă Pojorâta”

Mihai Ilieș, 1983

Palatele Timişoarei – Grandoare şi opulenţă

Palatele Timişoarei constituie un ansmablu architectural ce conferă încă un atribut de unicitate oraşului. Istoria lor a urmat, în mare parte, istoria vremurilor, parte dintre ele fiind readuse la viaţă după vitregiile perioadei comuniste.

Palatul Lloyd

Amplasat pe partea Pieţei Victoriei denumită Corso, palatul Lloyd este o construcţie în stil eclectic, cu influenţe secession. În perioada interbelică, aici funcţiona Café Wien, locul de întâlnire a elitei societăţii timişorene.

Timisoara – diversitate multietnică şi multiculturală

Ceea ce face din Timişoara un etalon al României, un spaţiu unic şi inovator este, poate în primul rând, diversitatea multietnică şi multiculturală, atmosfera de toleranţă şi mai ales melange-ul armonios rezultat din alăturarea şi întrepătrunderea de tradiţii, obiceiuri şi culturi aparţinând unei multitudinii de etnii, într-un oraş aflat la confluenţa mai multor civilizaţii.

Într-un spaţiu în care romano-catolicii reprezentau majoritatea, conştiinţa religioasă nu a fost îngrădită, fiind practicate liber religiile ortodoxă, mozaică, reformato-calvină, evanghelico-luterană şi greco-catolică.

Timisoara – un spaţiu cultural cu accente europene

Banatul în general şi Timişoara în mod special reprezintă zone emblematice pentru diversitatea culturală şi etnică, cu accent pe păstrarea identităţii naţionale. Îngemănarea reperelor culturale unice provenite din varii şi profund diferite identităţi etnice a fost aici factorul care a conferit acest element de unicitate şi culoare. Mai mult, o veritabilă Poartă a Occidentului, Timişoara – multilingvă şi multiconfesională, a avut abilitatea şi deschiderea de a primi şi integra valorile culturale europene, fapt care a creat aici o mentalitate aparte, europeană, un spirit liber şi un nivel crescut de toleranţă.