Category Archives: Turism
Salina Cacica, o lume săpată în sare
Aşezată cuminte la poalele Obcinei Mari, cea mai lungă din cele trei culmi ce ţin pavăză cu spinările lor împădurite ţinuturilor Sucevei, Cacica e o localitate a cărei istorie se leagă indisolubil de cea a exploatării minereurilor de sare. Istoria acestei îndeletiniciri se pierde adânc în trecut, tocmai prin neoliticul timpuriu, perioadă în care, aşa cum arată descoperirile arheologice, aici ar fi existat una din cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură.
STATIUNILE BALNEOCLIMATERICE, IZVOARELE DE SANATATE ALE ROMANIEI (4)
Buziaș, tărâmul izvoarelor tămăduitoare
Așezat în Câmpia Banatului, la poalele nord-vestice ale Dealului Silagiu, pe cursul inferior al pârâului Valea Salciei, Buziașul a devenit oraș la începutul anului 1956, dar a fost declarat localitate balneară încă din anul 1819. Situat la o distanță de 25 de km pe drumul județean 592 și 28 de km pe calea ferată față de Lugoj, iar față de Timișoara la 34 de km, tot pe drumul județean 592) și 37 de km pe calea ferată față de Timișoara, orașul propriu-zis se desfășoară pe terasa superioară a Timișului, la contactul dintre Câmpia Banatului de Est și dealurile bănățăne – Dealul Silagiu, în partea de sud-est a celui mai mare județ al țării, județul Timiș. Buziașul se desfășoară pe o suprafață de 104 km și o altitudine medie de 128 m.
Atestarea documentară a localității datează din anul 1369, sub numele de Buzuș și Bozaș. Trei dintre cei mai cunoscuți specialiști, botanistul Al. Borza și arheologii Dumitru Tudor și Liviu Marghitan, și-au exprimat opinia cum că apele minerale de la Buziaș erau folosite încă din vremea romanilor.
STATIUNILE BALNEOCLIMATERICE, IZVOARELE DE SANATATE ALE ROMANIEI (3)
INCURSIUNE ÎN SOVATA, CITADELA BALNEARĂ A TRANSILVANIEI
Oraşul Sovata, citadela balneară a Transilvaniei, este situată în zona nord-estică a bazinului Transilvaniei, în extremitatea estică a judeţului Mureş. Al şaselea oraş după mărime al judeţului, Sovata se află la o distanţă de 60 km de reşedinţa de judeţ, municipiul Târgu-Mureş, fiind legat de reţeaua de localităţi a ţării prin drumul naţional DN 13-Bălăuşeri–Tg. Mureş într-o direcţie şi Odorhei–Miercurea Ciuc în cealaltă, respectiv DN 13A şi DJ 153, drum ce realizează legătura Sovata–Eremitu–Reghin.
O ISTORIE DE PESTE 400 DE ANI
”Natura a oferit localităţii Sovata o comoară nepreţuită. Obiectivul comitatului de care aparţine localitatea este ca aceasta zestre nepreţuită să fie fructificată şi pusă la dispoziţia omenirii, iar iubitorii de natură să beneficieze de pe urma acestei bogăţii naturale…” relatează scriitorul Hankó Vilmos, în cartea sa Székelyföld din 1896.
STATIUNILE BALNEOCLIMATERICE, IZVOARELE DE SANATATE ALE ROMANIEI (2)
Băile Călacea, locul unde apele au puteri miraculoase
Situată la jumătatea distanței dintre Timișoara și Arad, stațiunea Băile Călacea continuă să fie și astăzi, la un veac de la înființarea sa, un veritabil loc de relaxare, care în același timp aduce beneficii importante de sănătate prin facilitățile oferite pentru tratarea unei largi palete de afecțiuni.
Băile Călacea, care au obținut statutul de stațiune balneară și balneoclimaterică grație factorilor naturali de cură, se află la o altitudine de 117 metri și se desfășoară pe o suprafață de 15 hectare. Stațiunea este dispusă pe partea stângă a drumului județean 693, spre sensul de mers dinspre localitatea Carani spre localitatea Bărăteaz, la km 25.
Vestită pentru apele sale termale, stațiunea Băile Călacea este o destinație căutată nu doar pentru calitățile curative, ci și pentru spectacolul oferit de frumusețea locurilor, pentru ambianța de liniște și relaxare ce transformă orice vacanță într-o experiență de neuitat.
Apropierea de două reședințe de județ – Timişoara, oraș aflat la o distanță de 25 de kilometri şi Arad, situat la 30 de kilometri, reprezintă încă un unul din avantajele alegerii Băilor Călacea ca destinație turistică. De asemenea, există facilitatea organizării de excursii la Lugoj sau la Cramele Recaș, precum și la herghelia de cai de la Izvin sau la mânăstirile de la Radna, Sag sau Bodrog. Pentru pasionații de vânătoare, se pot organiza partide de vânătoare la speciile de vânat, cum ar fi: fazani, rațe, prepelițe, iepuri, căpriori, mistreți, vulpi sau șacali.
STATIUNILE BALNEOCLIMATERICE, IZVOARELE DE SANATATE ALE ROMANIEI (1)
Slănic Prahova, gustul sărat al sănătății
Datorându-și atât numele, cât și renumele, unei veritabile comori saline, orașul Slănic Prahova rămâne un reper pe harta stațiunilor balneoclimaterice ale României.
Situat pe valea pârâului cu același nume, la doar 40 de kilometri de municipiul Ploiești și la 100 de kilometri de capitala țării, Slănicul atrage an de an un număr important de turiști, mai ales pentru aerul său puternic ozonat și pentru băile saline cu certe efecte terapeutice. Media anuală a temperaturii este de 19 grade Celsius, iar umiditatea atinge un procent de 75 – 76%.
Compoziția apelor sale aseamănă Slănicul cu stațiuni celebre în întreaga lume, cum ar fi Salies de Bearn, Salins Moutiers și Dax din Franța, Droitwich din Anglia, Salsomaggiore din Italia, Ischl din Austria sau Salzungen Oberhousen din Germania.
Apele sale cloruro-sodice concentrate, precum și microclimatul subteran de salină fac din Slănic Prahova destinația ideală mai ales pentru cei ce suferă de afecțiuni respiratorii sau reumatologice.
OLTENIA DE SUB MUNTE (6)
Baia de Fier, comuna de sub Parâng
La poalele munților Parâng, pe străvechiul pământ al Depresiunii Getice a Olteniei, comuna Baia de Fier este una dintre cele mai frumoase localități ale Gorjului.
La răsărit curg apele Oltețului, iar la apus, spre Novaci, curge pârâul Botota. În nord, curg apele repezi ale râului Galbenul, care coboară din munte în cascade spumoase, pentru se contopi mai departe cu Gilortul.
E un spectacol al naturii unic, pe un pământ cu o istorie ce se pierde în negura vremii.
Numele localității vine și el din vremurile de mult trecute, când minereurile de fier erau exploatate aici, printr-un procedeu de purificare a apei dirijate în mari excavații de pământ. Atestarea documentară a localității datează din anul 1480, într-un document emis la 8 ianuarie de Basarab cel Tânăr, domnitor al Munteniei. Voievodul întărea, prin puterea hrisovului, boierului Avram Ticuci și fraților săi Bran, Radu și Pătru, stăpânirea peste 24 de sate, dobândite de ei “fie pe calea moștenirii, fie pe calea cumpărării, fie pe cale de zestre”, moșii date mai mult de domn Dobrei, soția lui Ticuci, pentru “căci le sunt vechi ocine” printre care este enumerat și satul Băița.
OLTENIA DE SUB MUNTE (5)
Crasna, comuna urmașilor dacilor liberi
Purtând în suflet dorința de libertate, urmași ai dacilor ce nu s-au supus stăpânirii latine, nepoți ai moșnenilor ce nu au putut fi strânși cu lanțurile robiei de către boierii lacomi, locuitorii Crasnei își cinstesc trecutul și construiesc, pentru copiii lor, viitorul, păstrând tradițiile și dându-le, în același timp, noi valențe.
este locuită de peste cinci mii de ani (în satul Radoşi au fost descoperite unelte din perioada neoliticului sub formă de ciocane de piatră cu două tăişuri şlefuite şi perforate), dar satele componente sunt atestate documentar de aproximativ cinci sute de ani.
Reședința comunei este satul Cărpiniș, care inițial s-a numit Carpen, denumire ce are cu siguranță legătură cu pădurea de carpeni aflată pe teritoriul său. Deși, numele ar putea veni și de la ”carpi”, un trib al dacilor liberi, care formaseră un fel de rezistență împotriva stăpânirii romane. Mai există şi azi un punct din vatra satului Carpen care se numeşte Carpen şi în care pe la 1710 exista şi primăria de atunci.
Comuna Cărpinişu s-a numit în vechime Cărpenişu. Acest fapt reiese şi dintr-un act de dotă din 16 mai 1864. Ulterior, pe o carte de judecată, a judelui de pace al plaiului Novaci, din 30 august 1878, precum şi pe un act de vânzare-cumpărare, autentificat cu numărul 419/23.03.1883, pe ştampila aplicată scrie: “Districtul Gorj, plasa Novaci, primăria comunei Cărpinişu”.
La fel, pe un alt document din 3 martie 1889, autentificat sub număru 95/1889, semnat primar Ştefan Gruiescu, notar Dumitru Vamvulescu, ştampila are următoarea inscripţie: “Regatul României judeţul Gorj, plasa Novaci comuna Cărpiniş”.
OLTENIA DE SUB MUNTE (4)
Polovragi, adăpostul tăinuit al lui Zamolxis
Fascinanta Oltenie de sub munte dezvăluie, la intrarea în Gorj dinspre Vâlcea, una dintre cele mai frumoase așezări pe care natura, laolaltă cu hărnicia oamenilor, le-a zămislit pe teritoriul României – comuna Polovragi.
Situată la o distanță aproape egală față de Târgu Jiu și Râmnicu Vâlcea – 50, respectiv 60 de kilometri, cuprinde în arealul său de 8400 de hectare satele Polovragi și Racovița.
Istoria localității merge adânc în trecut, împletindu-se cu istoria devenirii umane, marturie în acest sens stând relicvele aduse la lumina zile prin descoperirile arheologice.
Cea mai veche atestare a acestei așezări documentară datează însă intr-un hrisov în care se arată că în anii 1463 – 1464 domnitorul Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș (1456-1462), a întărit stăpânirea asupra satului Polovragi în anii 1463-1464, sat care „a fost de moștenire lui Danciul Zamonul de la moși strămoși, de la întemeierea țării”.
O altă atestare documentară a numelui de Polovragi provine dintr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480, prin care domnul Țării Românești, Basarab cel Tânăr (Țepeluș) întărește lui Ticuci și fraților săi bran, Radu și Pătru, nepoții lui Danciul Zamona, stăpânirea peste 24 de sate printre care și Polovragi, ”ca fiindu-le ocină veche”.
OLTENIA DE SUB MUNTE (2)
Bărbătești, raiul de sub crestele Munților Căpățânii
Sub crestele Munților Căpățânii, la poalele masivului Buila-Vânturărița, urmând cursul apelor repezi ale Otăsăului, comua Bărbătești se dezvăluie ca un colț de rai. Un crâmpei de paradis, unde natura a fost atât de darnică, iar oamenii atât de gospodari, încât nu te poți rupe de farmecul locurilor și îți dorești să te întorci, iar și iar.
Pinteni de munte, dealuri și văi, cursuri sinuoase de apă, păduri și livezi, formează laolaltă o parte spectaculoasă a Olteniei și una dintre cele mai frumoase zone din România.
Situată la 12 km de orașul Horezu, la 32 km de Râmnicu Vâlcea și la 12 km de stațiunea Govora, comuna Bărbătești se desfășoară pe un areal de 4124 de hectare și este compusă din patru sate: Bărbătești, Bârzești, Bodești și Negrulești. Cei peste 3000 de locuitori ai săi sunt demni urmași ai dacilor.
OLTENIA DE SUB MUNTE (1)
România, mereu surprinzătoare, păstrătoare a tradițiilor și a purității izvorâte din simplitate și din firesc, își revarsă comorile la tot pasul. Există locuri frumoase oriunde în lume, însă pe pământurile vechi Dacii este acel ”ceva” ce face ca frumusețea acestei țări să fie unică, deplină și irepetabilă. Aici nu doar spectacolul naturii fascinează. În România, soarele strălucește în cusăturile iilor în zile de sărbătoare, apele duc cu ele, în curgere fără sfârșit, doruri și aleanuri, iar munții veghează, falnici și neclintiți, la păstrarea străvechilor obiceiuri.
Vă invit, și de data aceasta, în locuri de legendă, acolo unde natura și omul, mână în mână, au creat un tărâm magic. Sunt locuri încărcate de istorie, locuri unde credința vibrează, unde se respectă trecutul și se privește cu încredere și speranță spre viitor. Vă invit într-un periplu cultural și turistic printr-o salbă de așezări de o frumusețe aparte. Va invit în Oltenia de sub Munte!
Horezu, locul unde lutul prinde viață
Înfrățit, pe de-o parte, cu apele Luncavățului, ce ajung, după cavalcade înspumate aruncate din vârfurile Parângului, să se rostuiască blând și cuminte așa cum se cuvine unei condiții urbane, iar pe de alta cu pădurile ce se aștern cu răcoare și taină până hăt, departe, spre culmile Căpățânii, Horezul e un oraș-muzeu, o veritabilă chintesență a talentului, priceperii și spiritului creator românesc.
