CETATEA GREAVILOR DE CÂLNIC ÎN PATRIMONIUL UNESCO

Situată pe drumul ce leagă Sibiul de Sebeș, la circa 40 de kilometri de Capitala Culturală a Europei în 2007, Cetatea Câlnic – în limba germană Kelling – și-a primit numele de la familia nobiliară de greavi sași care a construit-o la mijlocul secolului al XIII-lea. Această familie apare în documentele păstrate până în prezent pentru prima dată în anul 1267. Cetatea ridicată pe dealul de la Câlnic a fost preluată pe lista UNESCO “Chyl, comes de Villa Kelnuk” – așa îl desemnează un document din 1269 pe constructorul cetății de la Câlnic, greavul Chyl. Printre sașii ardeleni, titlul de greav – graf în limba germană – era echivalentul occidentalului conte. Chyl era fiul al unui anume Erwin – despre care documentele nu vorbesc -, iar constructorul cetății de la Câlnic și-a câștigat faima în timpul luptelor dintre regele maghiar Béla al IV-lea și fiul acestuia,Ștefan. Pentru vitejia sa greavul Chyl a primit de la rege moșiile “trădătorilor Demetrius șI Vincentius”, moșii care se găseau pe lângă Orăștie. Chyl a cumpărat apoi Blajul, iar urmașii lui au continuat să cumpere satul Cut, Vingradul și multe alte teritorii. Familia nobiliară Kelling a chemat în așezările cumpărate de ei sași, de prin părțile Sebeșului, cărora li s-au adaugat probabil și alți coloni veniți direct din spațiul german.

Greavul Chyl de Kelling a construit, la mijlocul secolului al XIII-lea, donjonul de la Câlnic pe care l-a folosit drept locuință. Principalul turn al cetății – care poartă și numele de “turnul Siegfried” – a fost ridicat în jurul anului 1272, după cum o dovedesc monezile descoperite cu prilejul săpăturilor arheologice de aici din anul 1962. Reședința inițială a lui Chyl de Kelling cuprindea prima incintă a cetății actuale în care se găseau un turn și o capelă. Săpăturile arheologice au scos la iveală un edificiu patrulater sub capela actuală – cel mai probabil un donjon inițial, din care s-au ridicat numai fundațiile, fiind repede abandonat. La primul etaj, pe peretele de vest, exista și un șemineu, iar în săpătură au fost descoperite și fragmente de “cahle”. O dată cu lucrările de restaurare, conduse între 1962-1964, a fost descoperit ancadramentul bipartit al unei ferestre, cu câte trei lobi în fiecare dintre cele două părți, care indică o fază gotică timpurie, poate din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Cetatea inițială a lui Chylde Kelling mai cuprindea spre nord-vest un turn de poartă rectangular, care se închidea cu grilaj metalic – ale cărei urme sunt încă vizibile, măsură de apărare completată probabil de un pod mobil. Cetatea era înconjurată cu un șanț adânc de 3 metri și lat de 10. În secolul al XIV-lea au început o serie de procese de partaj ale posesiunilor greavilor de Kelling, odată cu decăderea rolului lor politic. În 1388 moare greavul Ioan, ultimul moștenitor pe linie bărbătească al familiei, iar cetatea de la Câlnic a intrat în posesiunea familiei greavilor de Vingard, moștenitorii pe parte feminină. În 1430 cetatea a fost vândută de către Johann Geréb de Vingrad comunității săsești, care o cumpără din nevoia de a se proteja de frecventele incursiuni turcești. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea fortificația a fost adaptată noilor cerințe militare, o dată cu răspândirea armelor de foc: este ridicată a doua incintă, în escarpa vechiului șanț, iar donjonul este înălțat cu încă un etaj. Tot atunci se ridică barbacana și turnul-bastion în formă de potcoavă. Sașii din Câlnic nu au fost foarte protejați de cetatea greavilor. Invazia turcească din 1438 a fost un dezastru: otomanii au cucerit cetatea și aproape întreaga comunitate  a sașilor a fost dusă în robie. Abia în 1488 își revine Câlnicul din acest dezastru – în acest an fiind înregstrate 92 de familii de sași. În 1599, Câlnicul l-a sprijinit pe voievodul Mihai Viteazul – însă acest gest a fost pedepsit de generalul Basta care a atacat și cucerit cetatea, jefuind comunitatea. Cetatea și comunitatea Câlnicului au rămas mai apoi în afara tulburărilor istorice ceea ce a permis păstrarea aproape intactă a acestui monument de arhitectură medievală.