Revista Descopera Romania!

Apulum. 5000 de ani de istorie împletită cu cea a poporului roman. De la așezarea dacică Apoulon, ce a înspăimântat lumea romană, la orașul Legiunii XIII Gemina, unul dintre cele mai mari din Dacia Romană. Alba Iulia este orașul Marii Uniri, a lui Mihai Viteazul , a marii întregiri din 1918, bastion al luptei pentru libertate. Declarată în 1994 de către Parlament ”Cetate Simbol a Marii Uniri a Românilor”, Alba Iulia renaște devenind un simbol european grație planurilor dezvoltate de primăria municipiului.

N-ar trebui să existe român care să nu fi trecut pe la Alba Iulia. Încărcată de trecut glorios, suflet al ființei naționale, urbea de pe Mureș tinde să devină simbol european, un punct de atracție în cea mai profitabilă industrie a Uniunii Europene – turismul. Edilii orașului au dezvoltat un plan grandios pentru reabilitarea infrastructurii și de revigorare a Cetății. Cei care-i trec azi porțile se trezesc în plin Ev Mediu

Cetatea bastionară din Alba Iulia a fost construită între anii 1714-1738, fiind una dintre cele mai moderne cetăți din Europa de Est la acea dată. Cetatea din Alba Iulia este o fortificație bastionară de tip Vauban – cel mai puternic tip de fortificație din secolul al XVIII-lea. A fost proiectată de renumiți arhitecți occidentali, primul proiect aparținând italianului Giovanni Morando Visconti, care a lucrat sub conducerea generalului Stefan de Steinville, la acest plan aducându-și contribuția generalul Weiss. Lucrările propriu-zise au fost demarate la 4 noiembrie 1715, când s-a pus piatra de temelie a bastionului Carol, dedicate împăratului Imperiului Habsburgic, bastion situat pe latura de nord a cetății. Pe proiectul generalului Weiss cetatea de la Alba Iulia a fost denumită „Fortificația capitală de la Alba Iulia din Principatul Transilvaniei“. Pe tot parcursul secolelor al XVIII lea și al XIX lea cetatea de la Alba Iulia a fost principalul centru militar al Transilvaniei, având și rolul de depozit general pentru armament.

Perimetrul zidurilor are o lungime de 12 kilometri, la lucrările de ridicare a fortificațiilor fiind folosiți 20.000 de iobagi. Principalele puncte ale cetății de la Alba Iulia sunt cele 7 bastioane denumite Eugeniu de Savoia, Sf. Ștefan, Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Capistrano, Sf. Elisabeta – bastioane care îi conferă forma stelată caracteristică cetăților de tip Vauban. Cel mai masiv bastion este cel al Trinității, ale cărui laturi măsoară 116 și 135 metri. Zidurile cetății sunt construite din cărămidă, piatră de carieră – la construcție fiind folosite și materiale luate din ruinele cetății romane. Zidurile cetății Alba Iulia au o lățime de 3 metri la bază și 1,20 metri la vârf, fiind sprijinite de contraforturi pentru a neutraliza împingerile pământului.

Accesul în cetate se realiza prin șase porți, amplu decorate cu statui și basoreliefuri sculptate de către o echipă de meșteri condusă de Johhan Konig. Trei dintre porțile cetății dădeau spre oraș, celelalte trei având ieșirea spre câmpul de instrucție din vest. Cetatea Alba Iulia impresionează mai ales prin elementele decorative specifice stilului baroc, însă una dintre caracteristicile care o fac unică în întreaga Europă de Est este frumusețea celor șase porți, unice în toată arhitectura militară europeană prin numărul și frumusețea decorațiilor. Principala sursă de inspirație pentru sculptorii care au realizat ornamentele porților a fost mitologia antică, decorația fiind realizată de sculptori ca Johann Konig, Johann Vischer și Giuseppe Tencalla. Sébastien Le Prestre, Marchiz de Vauban (15 mai 1633 – 30 martie 1707), a fost cel mai important inginer militar din secolul al XVII-lea, faimos pentru inovațiile aduse în domeniul construcției fortificațiilor. Ideile sale revoluționare în domeniul fortificațiilor au fost puse în practică în întreaga Europă. Executate din cărămidă, cu ziduri scunde înconjurate de șanțuri, fortificațiile de tip Vauban se caracte- rizează prin folosirea bastioanelor în formă de pană, ca și prin crearea unui întreg dispozitiv de supraveghere care evită punctele moarte. Introdus in Transilvania în secolul al XVIII, sistemul Vauban a fost aplicat la construirea noilor cetăți de la Alba Iulia (cea mai mare și mai puternică), Oradea și Arad.