Cluj Napoca – oraşul celor cinci Episcopii

Cluj-Napoca cunoaşte o mare diversitate din punct de vedere religios, vechile tradiţii şi credinţele împletindu-se aici într-o armonie specială. În urbe îşi au sediul nu mai puţin de cinci episcopii ale unor culte diferite, un vicariat romano-catolic, mai multe sinagogi evreieşti. Emblematică este catedrala romano-catolică Sf. Mihail unde a fost botezat Mathias Rex.

Impunătoarea catedrală “Sfântul Mihail”, unul dintre cele mai vechi şi mai apreciate monumente de arhitectură gotică, este deseori comparat cu Biserica Neagră din Braşov. Faima edificiului nu provine numai datorită arhi tecturii sale, ci pentru faptul că este un martor important al istoriei. Catedrala a găzduit 50 de adunări parlamentare şi tot aici a fost botezat şi regele Matei Corvin, care mulţi ani mai târziu, va participa la reconstrucţia edificiului. În acelaşi loc regina Izabella i-a oferit coroana regelui Ferdinand I şi tot aici au fost confirmaţi în funcţii principii Transilvaniei Bathory Zsigmond, Rakoczi Zsigmond, Bathory Gabor şi Bethlen Gabor. În 1939, preotul catedralei, Marton Aron, a fost înscăunat ca Episcop al Transilvaniei, iar în 1944 a rostit în această biserică vestita predică prin care a condamnat persecuţia evreilor. Catedrala “Sf. Mihail” a fost ridicată în afara zidurilor oraşului, la scurt timp după ce regele Carol Robert a acordat Clujului statutul de oraş (în anul 1316). Terminarea lucrărilor (după 1419), coincide cu domnia regelui Sigismund, fapt confirmat de blazonul de deasupra porţii şi în care în centru se află stema Imperiului Romano-German, flancată în dreapta de cea a Ungariei, iar în stânga de cea a Cehiei.

Ulterior, blazonul a fost secţionat pentru a se face loc imaginii patronului spiritual al lăcaşului, care este Sfântul Mihail. Acest fapt s-a produs pentru că oraşul şi-a redobândit în anul 1445, chiar în ziua Sfântului Mihail, privilegiile pierdute prin participarea în 1437 la răscoala de la Bobâlna. În 1489, un incendiu devastator a distrus lăcaşul de cult, însă a fost restaurat prin grija lui Matei Corvin.

Din 1545, biserica a revenit reformaţilor, care au distrus pictura, iar între 1566 şi 1616, unitarienilor. Abia după această dată ea a redevenit biserică a catolicilor, iar parohul Biro Janos s-a îngrijit de restaurarea interiorului în stil baroc, amvonul şi altarele fiind sculptate de doi meşteri renumiţi, Anton Schuchbauer şi Iohan nes Nachtigall. Catolicii au reconstruit tur nul baroc, dar şi acesta a fost distrus de trăsnet, în anul 1763, iar apoi de un cutre mur. În 1837 începe reconstruirea turnului în stil neogotic, separat de biserică. Trece rea de sub unul din turnurile iniţiale, deve nită capelă, adăposteşte crucea lui Hristos, sculptată de Ioan Fadrusz, în capela din stânga corului se află altarul Sf. Iosif, iar în cea din dreapta, altarul celor Trei Regi. Pe altarul din dreapta se poate vedea pictura cea mai preţioasă a bisericii, realizată de Franz Anton Maulbertsch şi adusă de la Viena în anul 1748. Există multe legende ca re înconjoară catedrala, una dintre ele vorbind despre reţeaua de catacombe a ora şului care ar lega Catedrala de Mănăsti rea Franciscanilor, de biserica de la Calvaria  şi, în unele variante, chiar şi de zona Cetăţuii. O altă legendă se referă la crucea de pe turla bisericii, care ar fi fost lucrată folosindu-se 12 kilograme de aur. Se mai spune că că aceasta ar fi fost înlocuită de una aurită, la ordinul lui Ceauşescu. Relativ recent s-ar fi stabilit că acea cruce nu ar fi fost nicioda tă de aur curat, şi că cea care se află acum pe turlă e cea originală.

Tot în Cluj se află şi Catedrala Schimbarea la Faţă, de rit greco-catolic, cunoscută odinioară ca Biserica Minoriţilor (Biserica Romano-Catolica a Ordinului Franciscan al Minoriţilor). A fost donată Bisericii Române Unite cu Roma în anul 1924 de catre Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, după mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj. Edificiul a fost ridicat în stil baroc între anii 1775-1779 de Ordinul Romano-Catolic al Fraţilor Minori Conventuali  pe amplasamentul fostei “case Henter” şi pe alte terenuri învecinate. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donaţie a împărătesei Maria Tereza, totodată Mare Principesă a Transil vaniei. Datorită unei erori de proiectare, turnul bisericii s-a prăbuşit la 22 septembrie 1779, omorând un om. Turnul va fi ridicat din nou, trei ani mai târziu. Mitropolia Vadului, Feleacului şi Clujului, a fost ridicată în perioada anilor 1920-1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România. Poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcaşul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Edificiul a fost ridicat din iniţiativa episcopului Nicolae Ivan. Cei doi arhitecţi care au construit-o au fost George Cristinel şi Constantin Pomponiu. Cei doi au definit şi planurile mausoleului de la Mărăşeşti. Planurile au constat dintr-o serie de modele din arhitectura brâncovenească, specifică Ţării Româneşti, fiind foarte evidentă influenţa bizantină.

Lucrările de construcţie au fost demarate la 10 septembrie 1923, iar pe 7 octombrie 1923 a fost pusă piatra de temelie a catedralei, festivitate la care au participat prinţul moştenitor Carol al II-lea al României şi primul-ministru Ion I. C. Brătianu. Catedrala a reprezentat un model foarte sofisticat pentru acele vremuri, necesitând foarte buni specialişti pentru construirea celor patru turle care înconjoară turla centrală, sculptarea celor 18 coloane imense din rotonda turlei mari, medalioanele sculptate în piatră şi arcele tot de piatră pe faţadele laterale. Cupola a fost concepută după modelul catedralei Sfânta Sofia de la Istanbul. Este înzestrată cu patru clopote aduse din Ungaria, cel mai mare dintre ele cântărind aproape două tone.

Sfinţirea lăcaşului de cult a avut loc la data de 5 noiembrie 1933, fiind oficiată de Patriarhul României de atunci, Miron Cristea. În cripta de la subsol au fost înmormântaţi de-a lungul vremii episcopul Nicolae Ivan, respectiv arhiepiscopul Teofil Herineanu. Există şi aici o legendă care spune că această catedrală arfi legată printr-un tunel subteran de Cetatea Fetei din Floreşti.

Un important loc din Ardeal este Mănăstirea Nicula, loc de pelerinaj cu ocazia Adormirii Maicii Domnului, sărbătoarea de hram a lăcaşului. Aici s-a aflat renumita icoană făcătoare de minuni pictată în anul 1681 de meşterul Luca din Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofiţerii austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie şi 12 martie 1699. În anul 1713, guvernatorul Sigismund Kornis a dus icoana în castelul său de la Benediugu Dejului, după care aceasta a ajuns la Cluj. Fostul îngrijitor al mănăstirii a salvat icoana, zidind-o într-unul din pereţii casei sale. În 1964, în pragul morţii, a mărturisit locul icoanei stareţului. Icoana a fost adusă la mănăstire şi la numai câteva zile a fost luată de comunişti. În anul 1991 icoana a revenit la mănăstirea Nicula.

TEXT: Mona BICĂ FOTO: Cătălin EREMIA