Revista Descopera Romania!

Pe meleagurile buzoiene, Cerul a deschis nuclee de comunicare cu Întregul – mânastiri în care vietuitorii, calugari sau maici, au octorit harul dumnezeiesc, lacasuri unde vremea a curs în ritmul firesc al Creatorului.

În satul Tega, linistea pluteste peste atmosfera mistica a celei mai vechi asezari monahale de pe valea Buzaului – Mânastirea Cârnu. Ctitorita la jumatatea veacului al XVI-lea de catre voievodul Mircea Ciobanu si sotia sa, Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rares, refacuta în anul 1643 de Matei Basarab, mânastirea îsi dezvolta în jur, dupa 1990, un complex monahal. Unele legende leaga numele lacasului de o invazie otomana, când Doamna Chiajna, având asupra sa documente secrete ale tarii, a stat ascunsa în turla bisericii. Se spune ca, stând ghemuita în spatiul foarte îngust dintre peretii turlei, cu fata lipita de perete, si-ar fi turit nasul, ce ar fi devenit cârn. Construita în secolul al XVIII-lea, Mânastirea Cetate Bradu e cunoscuta, popular, drept Cetatea Doamnei Neaga, sotia domnitorului Mihnea Turcitul, fiica clucerului Vlaicu din Cislau. Aici se pare ca îsi ascundea Constantin Brâncoveanu sotia si fiicele în timpul deselor atacuri ale turcilor.

Schitul Cetatuia vegheaza, de pe înaltimea dealului unde se afla, împrejurimile. Biserica, ce poarta hramul Schimbarea la fata, a fost ridicata la 1854, sfintita în 1868 si zugravita pe cheltuiala regelui Carol I, al carui portret poate fi vazut în interior.
La 40 km N-V de Râmnicu Sarat, în mijlocul padurii, Mânastirea Poiana Marului mângâie privirea si alina sufletul. Ridicata în1730, pe cheltuiala domnitorului Constantin Mavrocordat, ea a fost transformata în scrum de incendiul din 1771 si de cel din 1879. Desfiintata în 1893, a fost reînfiintata în 1938 ca mânastire de maici; dupa 1990 devine mânastire pentru calugari.

Ctitorie a boierului Ciolanu, de la care îi provine numele, Mânastirea Ciolanu este singura din judet atestata documentar înca din secolul al XVI-lea. Prima biserica din zid de caramida dateaza din timpul lui Mihnea Turcitul ,fiind ctitoria  doamnei Neaga, sotia sa si are hramul Sf. Mare

Mucenic Gheorghe. Istoricul N. Iorga noteaza ca în aceasta biserica s-a închinat Mihai Viteazul în trecerea lui spre Naeni. Mânastirea Ratesti, aflata în satul Ratesti din comuna Berca, la 27 km de orasul Buzau, este una dintre cele mai frumoase ctitorii monahale pentru maici. Ridicata de osteanul Dragomir si de sotia sa jupâneasa Voica, datând probabil de la finele veacului al XVI-lea, asezarea figureaza ca schit pâna în 1868. Racla Sfânta cu Moastele celor 40 de Mucenici si Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului domina biserica mare.

Bisericile rupestre, Athosul din inima Buzaului

Motto: Pentru omul care se roaga în sufletul lui, lumea întreaga este o biserica. (Silvan de la Muntele Athos)

În Muntii Buzaului si în regiunea subcarpatica învecinata, complexul de vestigii alcatuit din 30 de amenajari utilizate (începând cu secolele al II-lea si al III-lea, continuând si în perioada veacurilor al XVi-lea si al XVII-lea) în epoca medievala ca locuinte, dar si ca locuri de cult reprezinta un spatiu în care divinul difuzeaza neasteptat în teluric. Bisericile rupestre, denumite simbolic ”Athosul românesc” constituie un element supus multor controverse stiintifice, determinate în mare masura de absenta unor informatii concrete relevante si de imposibilitatea cercetarii arheologice. la acest tablou se adauga aspectul deloc obisnuit, aura de straniu si aerul romantic care le plaseaza într-un timp nedeterminat, am putea sa îl numim chiar, folosind o sintagma din teoria literaturii, ”timp mitic românesc”.

Despre schiturile rupestre Agaton, Alunis, Sf. Ioan Bogoslovul, Fundatura, Porfirie, avem informatii si detalii care le plaseaza înaintea anului 1587, an consemnat în dania primita din partea domnitorului Mihnea al II-lea. Etapa medievala a schiturilor de piatra Alunis – Nucu începe în perioada iradierii isihaste de la Kilifarevo, dar nu este exclusa ipoteza ca acestea sa fi functionat ca lacasuri de cult mult mai devreme. Influenta isihasmului atonit si sinait în Muntenia anilor 1346-1371 permite luarea în calcul a ipotezei anterior mentionate. Se considera ca o parte a asezarilor rupestre din zona Alunis – Nucu pot fi datate în perioada secolelor al III-lea si al IV-lea, epoca de afirmare a crestinismului în stânga Dunarii.Probabil audienii, calugari-asceti care au negat hotarârile Sinodului ecumenic de la Niceea (325), si-au urmat conducatorul spiritual în exilul sau, venind astfel la nord de Dunare si traind ca pustinici în chilii sapate în cremenea muntilor.