CULTURA SI CRESTINISM IN CETATEA TARGULUI DE JOS AL MOLDOVEI
Municipiul Roman, atestat documentar la 30 martie 1392 într-un hrisov al domnitorului Roman, este unul din puținele orașe din Moldova care se poate mândri cu existența a două cetăți – Cetatea Mușatinilor și Cetatea Nouă a Romanului, construită de Ștefan cel Mare. A fost cetatea lui Alexandru cel Bun, a lui Miron Costin, a cărturarului Dosoftei și locul de naștere a muzicianul Sergiu Celibidache.
Marele singur stăpînitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman-voievod, stăpânitor al Țării Moldovei, de la Munte până la Mare. Am dat slugii noastre, Ionas Viteazul, pentru credincioasa lui slujbă, trei sate pe Siret… Numele satelor: Clorsăceuți șI Vladimirăuți și Bucurăuți. Iar hotarul lor: din jos de la Maresăuți, valul care este de-a curmezișul câmpului până la Siret, apoi de cealaltă parte a Siretului la capătul de jos al poienii… și de acolo drept la Bucovina (s.a.) la o movilă și de acolo pe marginea Bucovinei în sus, până la hotarul Serbescului …de acolo peste Siret până la Bucovina cea mare, de unde iese drumul de la Dobrinăuț i la capătul câmpului și de acolo pe marginea Bucovinei pe deal la vale… S-a scris cartea în anul șase mii nouă sute deplin (1392 – n.r.) în luna martie, în 30 de zile, în cetatea noastră a lui Roman Voievod”, se arată în hrisovul care atestă, pentru prima oară, existența cetăț ii situate în centrul Moldovei.
Vatra orașului este situată în plin Podiș Moldovenesc, la confluența râurilor Moldova și Siret. Ținutul Romanului reprezintă o adevărată comoara de relicve istorice care dovedesc importanț a acestui centru al Moldovei, la Muzeul de Istorie al orașului găsindu-se vestigii din diferite timpuri care atestă existența de milenii a unor așezări în zonă încă din Epoca Bronzului. Arhitectura medievală este reprezentată debisericile Episcopală, ctitorie a lui Petru Rareș, Precista Mare, Sfinții Voievozi , Armenească, Sfântul Nicolaie, toate acestea constituindu-se într-un tezaur nemuritor al orașului. Municipiul Roman are trei muzee, de istorie, de artă și de științe naturale, toate foarte bine amenajate, incluzând colecții deosebite, expoziții ale unor artiști de valoare națională și internațională. Pe strada Smirodava se găsește “Stejarul Unirii”, plantat în 24 ianuarie 1859 de către grupul unionist din Roman. În fața Hotelului Roman este amplasat bustul cronicarului Miron Costin, chiar pe locul în care – în anul 1691 – acesta și-a găsit tragicul sfârșit. În ansamblul patrimoniului istoric și cultural artistic românesc, Episcopia Romanului ocupă un loc aparte, impunându-se printr-o existență pe cât de îndelungată, pe atât de bogată în evenimente, contribuind la afirmarea orașului ca un important centru economic, politic și de credinț ă ortodoxă. Așezată pe terasa înaltă a râului Moldova, nu departe de confluența cu Siretul, în imediata vecinătate a amplasamentului apărat natural al primei cetăți mușatine a Romanului, Catedrala Episcopală dăinuie de peste 450 de ani în străvechiul “Târg de Jos” al Moldovei. Cea dintâi mărturie despre un important lăcaș de cult existent aici datează din 1408, când domnitorul Alexandru cel Bun dăruia bisericii “Sfânta Vineri” din târgul Romanului, locul de veșnicăodihnă al mamei sale, Anastasia Doamna, soția lui Roman Voievod, două sate din apropiere. O danie asemănătoare făcea ulterior, între anii 1414-1419, zugravilor Nichita și Dobre, pentru a picta o biserică din “Târgul de Jos”. Săpăturile arheologice din anii 1998-2004 au dat posibilitatea de a fi localizat acest însemnat edificiu românesc de cult de la cumpăna veacurilor XIVlea și al XV-lea. Documentul din 1408, al lui Alexandru cel Bun, reprezintă de fapt mărturia începutului procesului de înființare a Episcopiei, pe atunci Mitropolia Romanului, al cărei prim ierarh cunoscut, “Prea Sfințitul Mitropolit Chir Calist” este atestat documentar în anul 1445. Accederea rapidă a acestei instituții la rangul de a doua autoritate bisericească a Moldovei, după cum o arată documente ale secoluluial XVI-lea, ca și tradiția succesiunii la scaunul mitropolitan, demonstrează că înfințarea ei se produsese cu câteva decenii mai înainte de anul mențiunii primului ierarh. Existența anterioară, la Roman, a unui important edificiu de cult, din vremea lui Roman Vodă și a lui Alexandru cel Bun, explică faptul că ªtefan cel Mare nu a sim- țit nevoia ridicării unei noi ctitorii într-o institu-ție a cărei importanță a respectat-o, prin men- ținerea titulaturii de “Mitropolie”. A înzestrat însă ctitoria înaintașilor săi cu două clopote care s-au păstrat până în ziua de azi. Actuala Catedrală Episcopală este ctitoria domnitorului Petru Rareș, la finalizarea căreia a contribuit și episcopal de Roman, Macarie II, care a redactat și textul pisaniei de deasupra intrării în pridvor și a sfințit biserica care a păstrat hramul “Sfânta Parascheva”. Chiar dacă, nefiind terminată în timpul domniei lui Petru Rareș, nu a fost pictată în exterior, prin elementele de bază ale arhitecturii și picturii interioare reprezintă astăzi cu strălucire epoca de glorie a artei moldovenești. Aici, în secolul XVI-lea, influențat de literatura istorică bizantină, episcopul Macarie II a scris prima cronică românească, întemeind și o școală istoriografică. Tot aici, în secolul XVII-lea, resimțind ecouri ale renașterii polone, dar și influențe ale versului popular românesc, episcopul-mai târziu mitropolit- Dosoftei, canonizat în anul 2005, a dat culturii noastre cel dintâi monument poetic, Psaltirea în versuri. Casa vornicului Done, de pe strada Agnita nr. 2, datează de la sfârșitul secolului XVIII, iar în acest imobil a văzut lumina zilei, în anul 1912, la Roman, muzicianul Sergiu Celibidache.
