Revista Descopera Romania!

Însemnările reginei Maria păstrate la arhivele naționale acoperă mai multe zeci de volume. Cu un scris larg, îngrijit și rotund care îi probează firea generoasă și oarecum narcisistă, regina României Mari nota zilnic câteva rânduri despre evenimentele principale ale zilei încheiate. Volumele sunt înțesate cu fotografii – cele mai multe ale propriei personae: de la costume populare românești pentru care făcuse o adevărată pasiune până la majestoasele fotografii în costumul încoronării de la Alba Iulia ca regină a României Mari.

Cea mai importantă zi Scena încoronării este descrisă în jurnalul reginei Maria cu următoarele cuvinte: „Apoi am îngenuncheat în fața lui Nando care mi-a pus pe cap marea și greaua coroană, iar în acest timp toate clopotele au sunat și au fost trase salve de tun. Nando m-a ridicat în picioare și m-a sărutat în uralele puternice ale tuturor celor prezenți și în sunetul muzicilor militare care au intonat imnul național. Cred că a fost o priveliște frumoasă și sper ca eu și Majestatea Sa ne-am jucat bine rolul“. Catedrala din Alba Iulia unde a avut loc ceremonia încoronării constituie un prilej pentru regina Maria să-și probeze capacitățile descriptive: „Alba Iulia este poziționată fermecător: un mic oraș fortificat, vechi și liniștit, în interiorul zidurilor sale fostul guvern a construit o catedrală mică în care trebuia să aibă loc încoronarea.

Aceasta se găsește în centrul unei piețe, învecinată de o clădire care seamănă cu o mânăstire. A fost foarte mult criticată și cu siguranță există greșeli, însă întregul este extrem de drăguț și are un aer de afecțiune și curățenie. Am ajuns la biserică unde deja toți oaspeții luaseră loc. Nando și cu mine ne-am așezat pe tronuri unul în fața celuilalt. Slujba a fost frumoasă, demnă, nu prea lungă iar corul a fost excelent. Interiorul bisericii deși nu este mare este impozant, iar frescele sunt bune“. Deși a rămas încântată tot restul vieții de faptul că a ajuns regina celei mai mari țări din Europa de sud-est, spiritul critic al reginei Maria nu a rămas nefolosit cu prilejul încoronării: „Totul s-a desfășurat așa cum se întâmplă în țara noastră, unde marile ceremonii sunt dificil de aranjat, din mai multe motive, principalul fiind acela că nu există o tradiție, totul trebuie inventat de cei care știu puține despre așa ceva. Însă întreaga ceremonie a fost pictorească, demnă și în același timp nepretențioasă“. Banchetul încoronării i-a lăsat reginei o amintire plăcută: „A fost o masă extraordinar de bine aranjată, servită foarte repede și cu o mâncare excelentă. Nu a durat mai mult de o oră și jumătate ceea ce este ceva remarcabil dacă luăm în considerare faptul că au fost aproape 400 de persoane“.

 Familia

 În însemnările sale regina păstrează în permanenț ă un loc special membrilor familiei sale – și aceasta în ciuda dezamăgirilor provocate de fii săi, Carol și Nicolae. Aventurile primului și lipsa oricărei voințe din partea celui de-al doilea au constituit lovituri pentru regina Maria. La 18 august 1924 regina nota în jurnalul său: „Ce-a de-a 24 aniversare a zilei de naștere a lui Nicky (n. red. principele Nicolae). Se împlinesc 24 de ani de când stăm la Pelișor. Am venit aici aproape cu o lună înaintea nașterii lui. Nicky are o parte dificilă. Fie ca Dumnezeu să-i dea putere, inimă și voință să lupte pentru țară și coroană. Multe depind de el. I-am făcut un tort și Micky (n. red. Mihai, viitorul rege al României) a venit să ne ajute să-l tăiem, dar mai ales să ne ajute să-l mâncăm! Pentru sfârșit, o plimbare bună ca de obicei“. Moartea Regelui Ferdinand a constituit o altă lovitură grea pentru regina Maria. La 31 iulie 1927 suverana României Mari scria: „Aproape întreaga zi Nicky și cu mine, ajutați de Fried, ne-am uitat prin hârtiile Majestății Sale -o sarcină patetică, tristă și obositoare. Nu era ordonat, toate sunt puse unele peste altele, grămadă. Niciodată nu a aruncat nimic, dar nici nu a făcut ordine. Frau Kophas le punea în dulapuri atunci când se adunau prea multe hârtii. Astfel că se găsesc tot felul de lucruri amestecate. Nicky s-a schimbat în mod extraordinar în bine de când pe umerii săi au căzut noi responsabilități. Diseară se întoarce la București până când se va închide sesiunea parlamentară. Am primit o telegramă tristă de la Carol care m-a dărâmat“.

Gloria trecută

În jurnalele sale regina Maria a încercat în permanență să păstreze un ton optimist și să își prezinte viața în tonuri cât mai viu colorate – cel mai probabil conștientă de faptul că aceste jurnale vor fi invocate drept mărturii peste timp. Însă tocmai această încercare de modificare a realității face ca însemnările reginei Maria să nu fie surse istorice care să reflecte întocmai realitatea. Însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu prezintă ultimii ani de viață ai reginei Maria în tonuri întunecate. La 30 octombrie 1935 Argetoianu consemna dezamăgit: „Seara la Peleș, recepție fără nici o însuflețire. M-am plictisit două ceasuri și jumătate și am făcut două constatări neplăcute: întâi, că Familia Regală s-a urâțit grozav și al doilea, că într-o țară unde sunt atâtea femei frumoase, la recepții nu se poftesc decât pocituri. Familia noastră Regală putea fi într-adevăr judecată aspru din toate punctele de vedere afară de al plasticii: erau toți frumoși. Defileul de aseară a fost o jale. Regina Maria a slăbit mult, îi atârnă pieile obrazului, și cu toată arta toaletei și cu tot arsenalul accesoriilor părea că duce în spinare mai mult decât cei 60 de ani sunați. Regina Elisabeta parcă era scoasă din vicleim; Ileana se înfățișa ca o nenorocire și ca o spălătoare de vase. Principesa deHohenzollern, sora Reginei, fiica ei (o catastrofă) și Principesa de Hohenzollern, trei note diferite din gama ororilor. Până și bărbații întristau privirile. Regele Carol, plin de trohnă se prezintă cu nasul și cu buzele umflate, prințul Mihai, neîndemânatic și ca lungit artificial plimba în urma lui tată-său o mutră mohorâtă. Arhiducele Anton părea angajat cu ziua, în fracul lui uzat, iar Principele de Hohenzollern în uniformă de vânător și de general caraghios, cu siluetă de ghebos onorific compromitea, deși german autentic, tipul arian, scump lui Hitler. Numai prințul Nicolae salva cinstea familiei – dar a șters-o imediat după concert, dezgustat se vede de tot ce mișuna în jurul lui. Invitațiile fuseseră făcute alandala. Nimeni nu putea ghici după ce criteriu. Desigur nu după al eleganței sau al frumuseții. Singura femeie frumoasă era baroana Schnitzler, sau Schnitzer, dama de onoare a Principesei de Hohenzollern. Încolo, o nenorocire. Vremea, cu aripa ei nemiloasă a pocit frumusețile bucureștene de odinioară, după cum a pocit și plastica Familiei Regală. Dar dacă Familia Regală nu se poate reînnoi și trebuie să asistăm resemnați la defilarea besoandrelor încoronate, lista invitaților ar putea fi treptat reînnoita și generațiile perimate înlocuite cu altele mai proaspete“.

Mizeriile regelui Carol al II lea

Apreciată pentru abnegația cu care s-a dedicat îngrijirii soldaților răniți în primul Război Mondial, având un statut de neatins în calitate de primă suverană a României Mari, regina Maria a provocat gelozia fiului său, dezastruosul rege Carol al II lea care își dorea cu disperare să fie iubit de popor. Micile mizerii ale fiului sunt notate de Argetoianu care le-a auzit chiar din gura suveranei: „Văzut vineri pe Regina Maria, îi cerusem o audiență ca să-i prezint omagiile mele de condoleanță, după moartea soru-sii Ducky, împărăteasa Rusiei. Deși abătută prin pierderea unei surori care a fost și cea mai iubită prietenă, Regina mi-a părut întinerită și mai în formă ca oricând. După ce mi-a vorbit de mizeria morală și materială în care s-a zbătut scumpa dispărută, în ultimii trei ani ai vieții sale, după ce mi-a descris decrepititudinea fizică în care se află marele Duce Chiril, Regina a abordat delicatul subiect al relațiilor sale cu Regele Carol. Din câte mi-a spus rezultă că aceste relații sunt mai rele ca oricând. A început prin a-mi spune că vrea să plece la Banloc, la Regina Elisabeta, și că probabil plecarea ei va coincide cu înapoierea Regelui de la Sinaia, și că se va spune iarăși că a vrut să evite astfel o întâlnire cu fiu-său și să „manifesteze“ împotriva lui. <<Nu e vina mea dacă de frică nu-mi spune niciodată când pleacă și când vine. Eu nu vreau să manifestez împotriva lui, dar mi-am fixat plecarea de vineri.>> Mi-a făcut apoi o violentă ieșire împotriva lui Murdăreanu. De când a venit Urdăreanu la Palat și a încălecat complect pe Carol, nu mai e de trăit – a adăugat Majestatea Sa. Regele a elaborat acum un regulament al Curții prin care dă lui Urdăreanu pasul asupra tuturor (cu excepția provizorie a lui Balif) – tot Regina vorbește – regulament prin care a asimilat și pe ofițerii Casei Militare cu funcționarii civili, ca să-i pună sub autoritatea lui Murdăreanu. Murdăreanu dictează până și în aporturile diferiților membri ai Familiei Regale“.

Supărările reginei

Regina Maria a avut gradul de colonel și a deținut comanda onorificăa Regimentul 27 Roșiori – fiind extrem de iubită de ofițerii acestui regiment care îi organizau primiri fastuoase. Trebuie amintit aici că la înmormântarea Reginei Maria Regimentul 27 Roșiori i-a prezentat onorul reginei pe ultimul drum cu baionetele înfipte în pământ – în semn de durere profundă. Însă, orbit de gelozie Carol al II lea a încercat să o izoleze pe regină de Regimentul 27 Roșiori: „Regina mi-a povestit că de câte ori trecea prin Bazargic, în drumurile ei dintre București și Balcic, ofițerii regimentului de cavalerie o însoțeau la gară, și cum mai totdeauna pleca seara ofițerii o așteptau la marginea orașului și îi făceau un cortegiu cu torțele aprinse; deși acest alai exagerat o cam plictisea era adânc mișcată de simpatia ce i se manifesta. Regele a dat ordin ca nici un ofițer să nu o însoțească la plecare, și să nu o mai aștepte la sosire. De asemenea, a dat ordin ca ofițerii să nu mai primească invitațiile la cavalcade în jurul Balcicului și la masă în vila Reginei, invitații ce li se adresau, exact de două ori pe an!“.