Revista Descopera Romania!

Pământurile pline de colb și lipsite de apă au fost alese de către unul dintre Apostolii Mântuitorului pentru a răspândi Cuvântul lui Iisus Hristos printre geto-daci. Sfântul Andrei este cel care a săvârșit acum 2000 de ani, primul botez, aici, pe pământ românesc. El a sădit în Dobrogea prima sămânță a creștinismului. Dar județul Constanța nu este numai legănul creștinării românilor, el este și un mozaic de religii.

Pentru a ajunge la mare, avem două posibilități. Dacă ne grăbim, vom goni pe autostradă până la Constanța și mai departe. Dar dacă nimeni nu ne mână de la spate, putem alege drumul cu farmec dobrogean care șerpuiește printre coline costelive de calcar și sate cu case din piatră și acoperișuri de trestie, printre turme de capre și cotigi trase de măgăruși. După ce traversăm Dunărea cu bacul pe la Călărași șoseaua ne conduce mai întâi la Mănăstirea Dervent. Dominând dealurile încărcate de vii și luncile verzi ale Fluviului, Derventul a devenit în ultimii ani un loc de pelerinaj cunoscut pentru ceremonialul de exorcizare pe care călugării de aici îl practică, se spune, cu mult succes.

Deci când vreți să alungați dracul din voi, mergeți la Dervent. Dar pe drumul ce merge spre Adamclisi și apoi la Negru Vodă, un indicator ne îndrumă pe un drum lateral proaspăt modernizat spre Mănăstirea Sfântul Apostol Andrei, unde ajungem dupa câteva minute. În anul 1920, Ion (Jean) Dinu, avocat, având și studii teologice, împreună cu preotul Constantin Lembrau din comuna Adamclisi, pornesc cu piciorul pe drumuri neumblate, în imensa pădure Migilet, în căutarea celor trei izvoare în apropierea cărora se știa din strămoși că există o peșteră în care ar fi trăit unul din apostolii lui Iisus. După studii amănunțite, descoperă Grota Sfântului Andrei. Cu ajutorul sătenilor și primarului din comuna Ion Corvin, se curăță grota până la stâncă, se ridică din stâncă hornul, dându-i-se forma de turlă, si se construieste o fatada pe cât de simpla, pe atât de semnificativă. În vara anului 1943 se sfințește Sfântul Locaș. În perioada comunismului a fost golită de icoane și alte obiecte religioase, dar perioada imediat următoare Revoluției, peștera și-a redobândit statutul de loc sfânt, funcționând în prezent un așezamânt mănăstiresc. Mănăstirea a înflorit după 1990. În imediata apropiere se găsesc cele 9 izvoare unde, conform tradiției, Sfântul Andrei a botezat primii creștini de pe teritoriul țării noastre în secolul I d. Hr. Aici, conform legendei, curge cea mai bună, mai răcoroasă și mai limpede apă de pe tot cuprinsul Dobrogei. „Țăranii din această zonă își adăposteau aici oile când era vreme urâtă. Perioada mai senină pentru peșteră a venit abia după 1990 atunci când părintele Nicodim Dinca, ctitorul acestei Sfinte Mănăstiri, monah de la mănăstirea Sihăstria din judetul Neamț, împreună cu părintele ieromonah Victorin Ghindaoanu, un preot tot de acolo, cu binecuvântarea IPS Lucian au început din nou lucrările de reamenajare a peșterii și construirea Sfintei Mănăstiri“, declara părintele Andrei, vechi slujbaș a locașului. Se spune ca și Eminescu venea aici și se cufunda în meditație la un izvor aflat în apropiere, cu ape limpezi și răcoroase. Locul a fost mai târziu amenajat cu un zid de piatră și se numește acum „Izvorul lui Eminescu“.

Constanța nu este numai leagănul creștinării românilor, este și un adevărat mozaic de religii. Printre cei 700 de mii de locuitori trăiesc români, greci, albanezi, lipoveni, turci, rromi, nemți, tătari și bulgari. Fiecare dintre aceștia și-au lăsat, de-a lungul anilor, amprenta clară pe unde au trecut și au contribuit la crearea unui peisaj unic în ceea ce privește diversitatea. Astfel, Constanța poate simboliza o mică Europă, în care fiecare etnie își are obiceiurile, tradițiile și originalitatea intacte. Ca într-un adevărat oraș european la fiecare colț de stradă poți admira diversitatea arhitectonică și culturală, clădită în zeci și sute de ani de oameni de cele mai diverse etnii.

La mică distanță, într-o perfectă armonie „una cu alta“ se află trei edificii religioase extraordinare din punctul de vedere al arhitecturii și simbolisticii lor: Marea Moschee din Constanța, Catedrala ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Biserica romanocatolică Sf. Anton.Cei care doresc să admire imaginea orașului de la înălțime pot urca în minaretul Marii Moschei, de unde, pe lângă panorama care îți taie respirația, se pot vedea celelalte simboluri ale altor religii: turla catedralei ortodoxe precum și cea a bisericii catolice. Este incredibil cum – trecând peste pagini de istorie de sute de ani – peste cruciade și războaie în numele religiilor – acum fiecare își poate jura liniștit credință Dumnezeului său, în limba sa și conform tradiției sale. Evrei, musulmani, catolici, ortodocși – este loc pentru fiecare, și nu un loc oarecare ci monumente impozante și respectate indiferent de convingere și credință.

Marea moschee din Constanța – principalul edificiu de rit musulman din acest oraș – a fost construită între anii 1910 și 1912. Ea a fost ridicată la porunca lui Carol I, pe locul vechii Geamii Mahmudia (al cărei nume era dat după sultanul Mahmud I). Ceea ce puțin știu este că Marea Moschee din Constanța este prima construcție realizată din beton armat din România, iar minaretul (turnul înalt alipit moscheii, amenajat în partea superioară cu un foișor cu un balcon, de unde preoții musulmani cheamă credincioșii la rugăciune) are 50 de metri.Moscheea este construită în stilul egipteanobizantin, iar minaretul în stil maur. Ea a fost ridicată în cinstea sultanului Mohamed al II-lea. Pentru realizarea coloanelor și a scărilor s-a folosit calcarul de Albești, iar poarta mare de la intrare este făcută din marmură neagră adusă din Italia. Edificiul are o frumoasă picture interioară, în care predomină verdele, albastrul de cobalt, ocru deschis și roșu. Marea Moschee se poate lăuda că găzduiește, din 1965, un covor dăruit de către sultanul Abdul Hamid (care a domnit între 1876 – 1909). El provine dininsula Ada Kaleh, fiind realizat în legendarul de acum centru de artizanat Hereke din Turcia. Covorul – adevărată operă de artă – cel mai mare și cel mai vechi covor oriental din România (are o vârstă de 200 de ani), impresionează prin frumusețea și mărimea sa: el are o suprafață de 144 mp și cântărește nu mai puțin de 500 de kg. Catedrala Ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel a fost ridicată după planurile arhitectului Ion Mincu, între 1883-1885. Din cauza faptului că picturile murale erau prea nonconformiste, inaugurarea catedralei s-a făcut abia la data de 22 mai 1895, acestea fiind până atunci refăcute de pictorul G.D. Mirea. În 1959 – 1961 pictura a trebuit să fie restaurată, fiind realizată de către Gheorghe Popescu și Niculina Delavrancea, care au redat frescele în factura neo-bizantină, cu o coloratura românească. Construcția, realizată în stil greco-roman, din cărămidă presată, impune prinmonumentalitatea fațadei și prin turnul înalt de 35 de metri. Sculpturile din interior impresionează prin calitate și frumusețe: catapeteasmele, stranele, ca și la candelabre, policandrele și sfeșnicele (aliaj metalic din bronz cu alamă) au fost proiectate, de asemenea, de Ion Mincu și lucrate de cei mai mari meșteri de la Paris, în atelierele casei Andre Dore. Tot în interior se mai află și două jilțuri vechi – adevărate capodopere. Un obiect drag creștinilor din acest lăcaș este racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, dar și sfintele oseminte ale Sf. Auxentium și ale Sf. Simion Stâlpnicul. Moaștele Sf. Pantelimon au fost aduse din Orientul Apropiat și donate bisericii episcopale tomitane de către preotul Dimitrie Popescu

Basilica romano-catolică Sf. Anton datează din 1937 și este construită după planurile arhitectului Romano de Simon, pe locul unde, prin 1885, se înălța o altă biserică catolică. Monumentul – care „aduce Italia în Contanța“ respectă un plan basilical specific nordului Italiei și este lucrat în cărămidă aparentă; contraforții și motivele geometrice amintesc de stilul romanic din secolul al 13-lea.