Revista Descopera Romania!

Despre Muntele Ceahlău se spune că s-a făcut din poruncă împărătească. Masivul moldav poartă cu sine multe legende și a dat naștere la o sumedenie de povești. Zărit de la mari distanțele, Ceahlăul este căutat de mulți turiști pentru frumusețea și misterul său, Cheile Bicazului și Lacul Roșu, fiind două dintre acestea. Despre Cehlău se mai spune că este un munte sfânt, alături de Muntele “Tabor” din Israel și “Muntele Athos” din Grecia Dorind a-i apăra pe locuitorii acestor locuri de hoardele barbare venite de la Răsărit, împăratul roman Traian, cuceritorul Daciei, a dat poruncă să se înalțe acest munte pentru a pune o stavilă în calea năvălitorilor. Pentru a fi dusă la îndeplinire porunca împărătească, au fost adunați toți robii luați de la Decebal, cărora li sa adus la cunoștință greaua încercare la care trebuiau să facă față. Trebuiau să aducă și să așeze, pe locul viitorului munte, piatră peste piatră, stâncă peste stâncă, până când grămada se va fi ridicat suficient de înaltă pentru a-l mulțumi pe împărat. Truda a fost cumplită. Cei mai mulți au pierit datorită epuizării dar, în final, porunca a fost îndeplinită. Împăratul, mulțumit de cele făcute, a cerut ca în vârful muntelui să fie așezată o toacă. Un soldat a primit poruncă să stea de strajă și să bată toaca ori de câte ori o vedea năvălind vrăjmașii, spre a vesti pe locuitorii din vale. Aceasta până într-o zi, când o săgeată vrăjmașă îl răpuse pe soldat și nu mai avu cine bate toaca. De atunci s-au pornit dușmanii pe țară ca roiu…

O altă legendă spune ca demult, trăia cândva, ascuns într-o văgăună a Ceahlăului, un căpcăun. El era o mare năpastă pe capul oamenilor căci ademenea fetele tinere, le ducea pe platoul muntelui și le transforma în stane depiatră cu înfățișări ciudate. Într-o zi, un gospodar din Vatra Călugărenilor, a cărui fată fusese răpită în ajun de căpcăun, i-a convins pe ceilalți oameni din sat să se înarmeze cu topoare, coase, paloșe, buzdugane și să se așeze la pândă în Gura Bistricioarei, pentru a-l răpune pe căpcăun. ªi ei așa au făcut. Din vârful muntelui însă, căpcăunul i-a zărit și, furios, s-a tot gândit cum să-i distrugă pe răzvrătiți. Odată cu căderea nopții, el a dezlănțuit o furtună teribilă apoi, când potopul era în toi, a smuls din creștetul Ceahlăului o stâncă uriașă și a pornit cu ea în zbor să o prăvălească peste satul răzvrătit. Dar duhul cel bun al muntelui Ceahlău, pe care oamenii locului și l-au închipuit întotdeauna ca pe un moșneag albit de ani, s-a prefăcut într-un voinic chipeș și, călăre pe un cal înaripat, a pornit după căpcăun. Urmărirea a fost aprigă, vicleanul căpcăun făcând tot felul de mișcări înșelătoare, doar-doar o reuși să ajungă deasupra oamenilor să slobozească bucata de munte pe capetele lor. Mai abil, duhul Ceahlăului a reușit să lovească cu spada peste ghearele căpcăunului și uriașa stâncă a căzut în afara satului, pe malul Bistriței, acolo în locul unde o vedem și astăzi. Despre Ceahlău, Ion Simionescu scria în 1940: “Pe tot întinsul țării nu este alt munte maicunoscut, mai căutat, mai des pomenit. A dat naștere la povești și legende în popor, la descrieri minunate din partea multor scriitori. Faima lui nu constă numai în amănunțita arhitectură a formelor de piatră, care au răscolit imaginația poporului, nu i-au stabilit-o numai impunătoarea-i înfățișare, înălțându-se deasupra celorlalți munți învecinați, cât faptul că prin aceasta e în adevăr un far zărit de la mari depărtări”. Cheile Bicazului fac parte din Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș, reprezentând o rezervație naturală complexă. Acestea s-au format la capătul Masivului Hășmaș, prin acțiunea râului Bicaz, desfășurându-se întreBicaz – Chei și Lacul Roșu. Panta de scurgere a apelor este atât de mare încât eroziunea în adâncime continuă. Cheile Bicazului se ramifica pe toate cursurile de apă ale afluenților Bicazului, creându-se chei cum ar fi Cheile Lăpușului, Șugăului, Bicăjelului, aceasta făcându-le cu atât mai spectaculoase. Pereții de calcar prezintă fețe netede alternând cu colțuri de stâncă, crăpături, grote, toate uimitoare prin sălbăticie. Cu înălțimi de 300-400 de metri, pereții cuprind și stânci deosebite cum ar fi Poarta de Piatră, Piatra Altarului, Piatra Pinteștilor, Piatra Arșitei. Flora Cheilor cuprinde 300 de specii de plante cu flori din care o parte sunt rarități. Cetina de negi și tisa sunt de asemenea prezente aici, rarități în lanțul carpatic și ele. Accesul se face pe drumul național DN 12 dinspre Bicaz sau dinspre Borsec. Lacul Rosu (Ghilcoș) lac de baraj natural, se află la altitudinea de 980 m, în apropierea Cheilor Bicazului, la o distanță de aproximativ 26 km de orașul Gheorgheni din județul Harghita, pe Drumul național 12/C, în stațiunea cu acelașI nume. Este în formă de “L”, adânc de 10 m (adâncimea maxima de 10,5 m, având o suprafață de 12,7 ha și o circumferință de 2830 m. Lacul s-a format relativ recent, în vara anului 1837. Atunci s-a întâmplat ca în urma ploilor abundente marea cantitate de moloz stâncos de pe versantul nordic al Stâncii Ucigașului a alunecat, blocând drumul Pârâului Bicăjel. Apa s-a acumulat formând un lac de baraj natural.

Vraja deosebită este amplificată de mulțimea trunchiurilor goale ale brazilor de odinioară,care ies din apă străpungând imaginea Micului Suhard reflectat în oglinda lacului. Numele de Lacul Roșu provine de la gresia roșie terțiară, transportată de Pârâul Roșu, care a vopsit în roșu împrejurmile până la lac. Lacul, din păcate, este periclitat de marea cantitate de aluviuni transportată de pârâurile afluente (Roșu, Licaș, Oii, Huhard și Ghilcoș). Tradiția populară păstrează două legende legatede originea lacului: odată, trăia în Lazărea o fată de o frumusețe rar întâlnită, care se numea Estera. S-a dus odată la târg, la Gheorgheni. A întâlnit acolo un flăcău voinic care se lua la trânta și cu ursul. Cum s-au văzut, s-au șI îndrăgostit. Flăcăul a rugat fata să-i fie mireasă. Dar cununia nu s-a putut face, căci flăcăul a fost luat în armată. Fata îl aștepta, tot îl astepta șI pe-nserate se ducea cu ulciorul la izvor, unde stătea ore în șir, în nădejdea că se va întoarce alesul inimii sale. Cânta așa de trist, încât auzind-o se înduioșau și munții. Era într-o duminică după-amiază, când trecând pe acolo, a fost văzută de un tâlhar, care reprezindu-se la ea, a ridicat-o în șa, zburând ca vântul spre șuhardul Mic, între stâncile cu o mie de fețe, unde locuia. I-a promis fetei și aur, și argint, numai să-l îndrăgească, dar fetei nu-i trebuia nimic. Tâlharul își pierdu răbdarea și voia s-o ia în căsătorie cu sila. Estera a strigat către munți, implorându-le ajutor. Stâncile cuprinse de strigătele îndurerate au răspuns cu tunete. S-a pornit o ploaie torențială, măturând tot ce întâlnea în cale. Acolo au rămas, sub fărâmăturile stâncilor fata și tâlharul. Și apoi s-au adunat acolo apele munților, formând Lacul Roșu (Ucigașul). O a doua legendă relatează ca pe pajiștea dintre versanții munților a fost o stână. Ciobanii, văzând apropierea furtunii, au încercat să se refugieze, dar Muntele Ucigaș, dărâmându-se, i-a îngropat împreună cu oile. Despre masivul moldav se mai spune că în lume există trei munți sfinți: “Muntele Tabor” din Israel, acolo unde Iisus Hristos, în prezența a trei apostoli – Petru, Iacov și Ioan – s-a schimbat la față, arătându-și Dumnezeirea;  “Muntele Athos” din Grecia și “Muntele Ceahlău” din România. Atât muntele Athos, cât si muntele Ceahlău sunt considerați munți sfințI din cauza numeroaselor mânăstiri și ale unei intense vieți sihastre. Acești munți au și o poziție geografică aproape similară. Muntele Athos are două vârfuri: Athos și Panaghia. La fel, și muntele Ceahlău are două vârfuri: Toaca și Panaghia.