Revista Descopera Romania!

Agapia este o nestemată a lanțului nemțean de mânăstiri. Poartă numele sihastrului care a ridicat aici, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, o bisericuță de lemn. Mânăstirea duce cu sine nu numai harul Domnului, ci și pictura lui Nicolae Grigorescu din perioada fragedei sale tinereți. Numele sihastrului înseamnă, în greaca veche, dragoste față de semeni Mânăstirea Agapia este unul dintre cele mai cunoscute și mai apreciate monumente din România, căutat de un mare număr de vizitatori dornici să vadă o străveche vatră de credință și cultură, dar și un neprețuit tezaur de artă, unic prin capacitatea sa de a dezvălui specificul și originalitatea spiritualității române ști. Agapia face parte din salba vestitelor șI vechilor mânăstirilor nemțene, alături de Neamț, Secu, Sihăstria, Sihla, Văratec, Horaița, Bistrița sau Durău, mărturii ale evlaviei poporului român.

Mânăstirea este așezată pe valea pârâului cu același nume și este mărginită dinspre nord de muntele Muncelu, iar dinspre sud-vest de munții Dealul Mare și Dealul Crucii. Firul istoriei acestei mănăstiri nu poate fi depănat fără a-i lega începuturile de așezarea mai veche – Agapia din Deal – ctitorită, se pare, de Petru Rareș și de soția sa Elena, între anii 1527-1538 sau 1541- 1546. Mânăstirea, consemnată și în unele vechi manuscrise, a păstrat numele sihastrului Agapie care, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, ar fi ridicat împreună cu ucenicii săi o bisericuță de lemn pe locul astăzi numit “Livada părinților”. Numele acestui monah, care în limba greacă înseamnă “drag”, “dragoste” (față de aproape), s-a transmis nu numai obștii isihaste pe care a condus-o, ci și munților din jur, pârâuluiși mai apoi așezării din vale. La începutul secolului al XVII-lea, călugării de la Agapia Veche și-au mutat gospodăria pe valea pârâului Agapia, unde au construit și o bisericuță din lemn (biserica “Sfântul Ioan Bogoslovul” de astăzi). Noua mănăstire a fost ctitorită de Hatmanul Gavriil, fratele domnitorului Vasile Lupu, și de soția sa, Liliana Cneaghina, între anii 1642- 1647, după cum rezultă și din pisania în slavonă, așezată deasupra intrării în biserica “Sfinții Voievozi”: “în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Iată eu robul lui Dumnezeu, Gavriil Hatman cu Cneaghina Liliana, făcut-am și am zidit această Mănăstire Agapia din nou zidită, în zilele blagocestivului și de Hristos iubitorului Domnului nostru Ioan Vasile Lupu Voievod. Și s-a început zidirea în anul 7150 (1642) octombrie 16 zile și s-au săvârșit la anul 7152 (1644) septembrie 3 zile și s-au sfințit în anul 7155 (1647) septembrie 12.“ Este perioada în care marele pictor Nicolae Grigorescu, care avea pe aunci doar 20 de ani, a săvârșit aici “minunile …vrednice de buna pictura italiană a veacului al XVII-lea sau de meșterii direcției clasice de la începutul veacului trecut…” (N. Iorga). Picturile marelui maestru, având foarte puțin de suferit în incendiul din 1903, constituie o comoară de neestimat a mănăstirii. La Agapia, Nicolae Grigorescu și-a încercat penelul înnoitor, a sfărâmat vechile canoane, căutându-și uneori modele printre oamenii din jur. La Mânăstirea Agapia există încă din anul 1927 un muzeu cu obiecte de artă religioasă. Colecția de obiecte de valoare istorică și artistică a mănăstirii cuprinde, în afară de icoane mai vechi din secolele XVI-XVII și XVIII sau cele semnate de N. Grigorescu, țesături și broderii, cruci, odoare etc. De asemenea, atrag atenția manuscrisele vechi, unele frumos ferecate șI covoarele în stil moldovenesc cu frumoase buchete de trandafiri lucrate artistic în atelierul manastirii. În prima sală a muzeului sunt expuse icoanele vechi, o colecție de cruci vechi sculptate și filigranate, manuscrise și tipărituri vechi, obiecte de cult bisericesc și covoare. În sala a doua sunt expuse un număr de 29 de lucrări originale – icoane și tablouri – ale marelui pictor Nicolae Grigorescu, executate în anii când picta interiorul bisericii “Sfinții Voievozi”. A treia sală a muzeului expune broderii lucrate în secolul al XIX-lea pe catifea și mătase cu fir de aur, argint și mătase naturală, icoane brodate, acoperăminte pentru sfintele vase, două epitafe, obiecte de cult din argint, sfinte vase, candele, cruci, chivote, aghiasmatar etc. Ultima cameră găzduiește tablouri cu scriitorii șI casele în care au locuit la Agapia, iar în vitrinesunt expuse scrisori, fotografii, fotocopii ale anumitor manuscrise, care amintesc de Agapia. Tuturor acestora li se adaugă covoarele țesute aici în secolul al XIX-lea, care împodobesc sălile de trecere. Covoarele sunt din lână vopsită cu culori naturale din plante. La sud-vest de incinta mânăstirii se află casa memorială a scriitorului Alexandru Vlahuță, veche de aproximativ 200 de ani. La inițiativa Mitropoliei Moldovei, în 1966 s-a hotărât restaurarea construcției și transformarea ei în casă memorială. Aici funcționează acum Expoziția memorială Alexandru Vlahuță, unde pot fi văzute manuscrise ale scriitorului, precum  și diferite documente legate de viața și opera sa. în pridvorul spațios al acestei case, în care au locuit mulți dintre membrii familiei Vlahuță, au avut loc adevărate cenacluri literare la care participau, cu regularitate, prietenii scriitorului: Delavrancea, Caragiale, Grigorescu, Paul Bujor, Octav Băncilă, Alexandru Philippide, Radu Rosseti. Mai multe fotografii expuse astăzi în casa memorială imortalizează aceste momente.Pe panouri și în vitrine sunt expuse o colecție întreagă de fotografii, precum și operele lui Vlahuță. Pot fi văzute picturi în ulei de Nicolae Grigorescu, Octav Băncilă, Theodor Pallady sau Ipolit Strâmbu ce îi înfățișează pe scriitor și familia sa.