Mausoleul iubirii de la Ciucea

ÎN COMUNA CIUCEA, LA 80 DE KILOMETRI DE CLUJ NAPOCA, SE AFLĂ CONACUL OCTAVIAN GOGA. MARELE POET TRANSILVĂNEAN A CUMPĂRAT DOMENIUL ÎN 1920 CU BANI ÎMPRUMUTAŢI DE LA BANCĂ. A REFĂCUT CASTELUL, A TRANSFORMAT CIUCEA ÎNTR-UN EPICENTRU CULTURAL ŞI A LĂSAT CU LIMBĂ DE MOARTE CA AICI SĂ FIE RIDICAT MAUSOLEUL IUBIRII, LOCUL SĂU DE ODIHNĂ VEŞNICĂ.

Octavian Goga cumpără domeniul printr-un act de vânzare-cumpărare semnat la Budapesta, la 20 octombrie 1920, cu Boncza Berta. Opt zile mai târziu, Goga îi plăteşte şi la Bucureşti şi cele 280.000 de coroane devenind astfel proprietar. Banii i-a împrumutat de la Banca Agrară din Cluj. În momentul achiziţionării, Castelul, cu arhitectură în metereze, nu era decât o ruină. Mai exista un corp de case văruite în alb, motiv pentru care li se spunea Casele Albe. Acestea nu au fost modificate structural, fiind doar văruite şi renovate. Terenul din jurul clădirilor, alături de unul de 15 hectare care se afla pe celălalt mal al Crişului Repede, au fost sădite de Goga cu pomi fructiferi. Castelul dăinuie din secolul XIX, când avocatul Miklos Boncza din Huedin îl ridică în zonă la insistenţele unei nepoate ale sale, Berta, cu care acesta se va însura. După moartea lui Miklos, Berta se recăsătoreşte cu Ady Endre, un prieten din copilărie. Endre moare la patru ani după însurătoare, în ianuarie 1919. Strâmtorată, Berta îi scrie lui Goga, prieten al fostului ei soţ Ady, că vrea să vândă domeniul. Poetul face o vizită la conac şi constată că se află într-o stare proastă, Decide totuşi să îl cumpere, în ciuda opoziţiei Venturiei Goga. „Nu se pune chestiunea aşa. O văduvă nu se refuză şi când acea văduvă este văduva lui Ady Endre, cumpăr proprietatea chiar dacă ar fi să o fac cadou cuiva“, îi spune Goga viitoare sale soţii, Veturia. Prietenia dintre Goga şi Endre se legase de pe vreme când poetul român a fost întemniţat la Seghedin de către autorităţile de la Budapesta, din cauza politicii sale. Ady Endre i-a sărit în ajutor scriind în ziarul budapestan Vilag: „Când ospitalitatea ungurească oficială îl trata pe Octavian Goga, marele poet al românilor în temniţa de la Seghedin, i-am trimis salutul meu. Fratelui, salut de frate! Dragoste nobilului luptător! Salutul i l-am trimis atunci dintr-un sanatoriu unde profesorii Szabo şi Zelosi, medici ai sanatoriului, m-au pus pe picioare. Acum, după atâtea şi atâtea săptămâni, cu toată sănătatea mea, totuşi mă întorc timid şi-l invidiez pe Goga…“

Restaurarea a început în anul căsătoriei

Poetul a început restaurarea domeniului în 1921, an în care şi-a unit destinul cu Veturia. Primul vizat a fost castelul care este etajat, extins şi refăcut în stil brâncovenesc. Sunt supuse procesului deînnoire şi Casa Endre, Casa albă şi anexele. Pentru necesarul lucărilor de restaurarea şi al gardului ce va împrejumui domeniul, se va deschide pe acesta o adevărată carieră de piatră într-o locaţie deasupra mausoleului existent astăzi. Goga ridică şi o casă de vânătoare pe stânca aflată deasupra drumului Oradea- Cluj-Napoca.

Compunerea Conacului

Zidurile masive din piatră, de 2 metri înălţime, pe lângă rolul de hotar, îl au şi pe acela de consolidare a terenului aflat în pantă. Poetul cumpără actuala parte superioară a domeniului, ce desparte Castelul de liziera pădurii, de la Biserica Reformată. Odată cu terenul intră şi în posesia clădirii ridicate în 1909 care astăzi adăposteşte mănăstirea. Restaurarea ia sfârşit în 1926. Familia Goga locuieşte în Conac. Acesta este compus dintr-un salon de primire, sufragerie, Salonul Galben, biblioteca de periodice, toate situate la parter. Etajul este împărţit în biroului fostului premier din perioada 29 decembrie 1937 – 10 februarie 1938, salonul de muzică, biblioteca, baia şi dormitoarele. Personalul auxiliar folosea Casa Ady. Clădirea a fost tranformată şi acum în casa memorială Ady Endre în care sunt expuse documente legate de activitatea acestuia, obiecte etnografice din cultura populară română şi maghiară. Casa albă era folosită pe post de casă de oaspeţi. Azi este muzeu de artă etnografică unde sunt prezente costume populare, covoare, icoane şi ceramică moldoveneşti, olteneşti şi oşeneşti.

Mănăstirea s-a vrut a fi un lăcaş de cult reformat. Însă Goga nu a reuşit să-şi atingă scopul. După moartea poetului, soţia sa Veturia înfiinţează o mănăstire ortodoxă de maici, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“. Primele călugăriţe sosesc de la mănăstirea Floreşti, din judeţul Vaslui. Sub conducerea maicii Georgiana Palcău, măicuţele fac o serie de reparaţii la acoperiş, au amenajat chiliile şi un paraclis. Iconostasul este adus de la vechea capelă a Seminarului Teologic din Cluj-Napoca. Biserica de lemn a fost ridicată în Gălpâia, judeţul Sălaj, în anul 1575. Este strămutată de Veturai în 1939. Mănăstirea nu scapă furiei comuniste şi este desfiinţată în 1947. Este redeschisă în 1994. Teatrul de vară este ridicat pe locul fostelor grajduri.

Alegerea locului de veci

Octavian şi Veturia Goga decid ca mormântul lor veşnic să fie aici, la Ciucea, locul pe care l-au iubit atât de mult. Poetul trece vrerea sa în testamentul pe care-l întocmeşte în 1936. Locul este ales de cei doi în primăvara lui 1938, în timpul unei plimbări prin grădină. La puţin timp, pe 7 mai, la doar 57 de ani, Octavian Goga moare în urma unui atac cerebral. Era la câteva luni după ce condusese ţara printr-un Cabinet de extremă dreapta în care s-a aliat cu legionarii lui

A.C.Cuza. Veturia a dorit ca mausoleul să fie opera lui Constantin Brâncuşi, motiv pentru care se întâlneşte cu acesta în 1938. Marele sculptor acceptă lucrarea, dar pune condiţia să realizeze întregul mausoleu. Veturia nu are răbdare să-l aştepte pe Brâncuşi, şi-i solicită lui G.M. Cantacuzino să realizeze planurile lucrării. Mausoeul are o înălţime de opt metri şi o bază de patru metri. Este realizat din beton aramt pentru a preveni alunecarea terenului. Construcţia îi aparţine meşterul maramureşean Iosif Kuczka iar decorurile Norei Steriade. Este placat cu marumră şi mozaic de Murano de însăşi Veturia. „Douăzeci de ani am lucrat la acest mozaic şi eram într-o luptă continuă… Luam mâinile de pe lucru şi cădeam în disperare şi oboseală. Îmi spuneam: „Mi-am luat însărcinare şi trebuie să o duc la capăt“… Nudoresc altceva decât, făcându-mi datoria aici, să trec şi eu împăcată, dincolo, în somnul cel mare“, scria văduva lui Goga. Poetul va fi depus în acest loc de veci abia la 20 de ani de la moartea sa. După decesul din 7 mai, trupul lui Goga este adus la ţinut spre omagiu în Aula Atheneului. Este îngropat la cimitirul Bellu, pentru ca două luni mai târziu să fie adus la Ciucea şi pus într-un mormânt temporat unde stă până în 1958, an în care va fi depus, spre odihnă veşnică în sarcofagul mausoleului. Pentru a face rost de banii necesari terminării lucării, Veturia vinde localnicilor, în 1956, o parte din livada plantată de Goga.

O pleiadă de muzee

Văduva lui Goga, care avea să-i mai supravieţuiască lui „Tavi“ încă 41 de ani, donează statului român, în 1966 întregul complex.

În vara lui 1967 are loc deschiderea Muzeului Memorial „Octavian Goga“ din Ciucea. Acesta reuneşte o serie de piese de mare valoare. În Salonul de primire se pot admira un scrin german din sec. XVIII, o ladă florentină executată în Transilvania secolului XVI, două jilţuri îmbrăcate în piele de Cordoba din secolul XVII, fotolii şi sofale Bidermayer. Picturile sunt semnate de Camil Ressu şi de peneluri ale şcolii veneţiene. În Salonul galben tronează o masă Bidermayer cu patru scaune. Pe pereţi sunt expuse tablouri şi sculpturi ale lui Nicolae Dărăscu, Elena Popea şi Corneliu Medrea. Salonul de muzică are ca piesă centrală pianului Beckstein al Veturiei, care susţinea adevărate recitaluri pentru oaspeţii care treceau pragul familiei Goga. La acest instrument muzical au cântat Dinu Lipatti şi George Enescu. O adevărată pinacotecă în miniatură reuneşte opere semnate de Nicolae Grigorescu, ªtefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Aurel Popp şi {tefan Dimitrescu. Biblioteca poetului este compusă din peste 6000 de volume scrise în limba română, germană, maghiară, latină, engleză şi franceză. Camera de lucru are un birou Bidermayer, un jilţ, dulap-secretair şi o sobă din ceramică germană. În dormitor se păstrează patul în care au închis ochii Octavian şi Veturia.

TEXT: Cătălin FLORINŢIU FOTO: Cătălin EREMIA