MISTERUL VORONETULUI, UN ALBASTRU IMPOSIBIL DE REPRODUS
Cate cicluri de înghet-dezghet s-au produs în iernile si primaverile din 500 de ani de când Voronetul, mica bijuterie moldoveneasca, a fost ridicat la doi pasi de Gura Humorului de catre Stefan cel Mare pentru a-si respecta promisiunea facuta lui Daniil Sihastrul? Câte zile toride de vara au trecut cu limbi de foc peste batrânele ziduri? Si câte ploi ai spalat peretii pictati cu migala? Ar fi greu sa tinem socoteala. Si totusi, culoarea – un albastru imposibil de reprodus – a rezistat ca un miracol dumnezeiesc, continuând sa încânte privirile turistilor si sa dea peste cap ipotezele nenumaratilor specialisti care au vrut sa-i dezvaluie misterul.
Desi s-au încercat complicate teste de laborator, rezultatul nu a putut fi concludent. Alaturi de azurit, un cristal de culoare albastru intens, originar din China, Maroc sau Namibia, celalalt compus organic ce intra în alcatuirea celebrului ”albastru de Voronet” ramâne o taina nedeslusita. Si nu doar culoarea neobisnuita este un mister, ci si faptul ca a putut rezista atâta amar de vreme, sub atâtea intemperii. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, se pare ca a contat tehnologia de aplicare a zugravelii, pe o tencuiala partial umeda, iar ca pictura sa aiba ”cursivitate”, fiecare scena era lucrata pe parcursul unei singure zile.
Biserica, ridicata în anul 1488 si pictata sapte ani mai târziu, supranumita si ”Capela Sixtina a Bucovinei”, continua sa fie loc de pelerinaj pentru turisti din toate colturile lumii, fascinati de unicitatea sa.
