Revista Descopera Romania!

Pământ ! Cu aceste cuvinte salutau lupii de mare vederea portului Constanța, care este de fapt o pagină din istoria lumii. Timp de sute de ani, corăbii din cele mai variate, cu oameni din întreaga lume au poposit în anticul port Tomis, actualul port Constanța. Portul, locul unde apa îmbrătișează uscatul, mângâindu-i tandru malurile, a trecut prin invazii, războaie, a fost martor la despărțiri, regăsiri, tragedii și victorii. Și-a schimbat, la „cererea istoriei“, numele, s-a numit Tomis, apoi Kustendge – pentru că așa au vrut turcii, apoi a încercat, încet-încet, să întoarcă, asemeni lumii, file și capitole întregi de istorie. Corăbiilor au început să le cadă pânzele și să le crească inimi mai tari, de foc și cărbuni iar mărfurile au început să reprezinte dovada vie că lumea e mai mare, mai modernă și mai nerăbdătoare. Vântul a fost înlocuit de aburi, aburii de combustibil, de electricitate și alte metode care scurtează și micșorează călătoriile. Acum, corăbiile sunt nave uriașe, care au reușit să transforme anii în luni și lunile în săptămâni sau zile.

În 1896, în a 16-a zi a lunii lui octombrie, Regele Carol I a pus la piatra de temelie a portului (care urma să fie modernizat) documentul care consfințea „întemeierea unui port la țărmurile vechiului Pont Euxin. Arhitecți și ingineri care au intrat deja în istorie, nume faimoase care s-au semnat în piatră au creionat și apoi ridicat din apă ceea ce astăzi se numește portul Constanța: I.B. Cantacuzino, Gheorghe Duca și Anghel Saligny. În 1911, incomparabil mai mare și mai impunător ca la începuturi, Portul Constanța avea bazine, rezervoare de petrol și, nu în ultimul rând, silozuri. Pornind de la acestea, în 1911 peste 1,4 milioane de tone de mărfuri autrecut prin danele portului care poartă numele împăratului Constantin. „Ochiul“ vigilent al portului este farul său impunător, montat într-un turn de piatră. Cu o înălțime de 21,75 m deasupra nivelului mării, acesta este decorat cu basorelieful Regelui Carol I, cel care, la 27 septembrie 1909, a inaugurat deschiderea portului Constanța. Deși totul s-a schimbat, marinarii – acești lupi de mare – par a fi aceiași. Îi unesc, pe ei și pe strămoșii lor, aceeași pasiune nebună, același microb de care nu se poate scăpa: marea. „Odată ce te-ai urcat pe punte, odată ce ai fost biciuit de valuri sau ploaie în timpul unei furtuni în larg, nu te mai poți întoarce pe uscat. Marea îți devine iubită: este primul lucru pe care îl vezi dimineața, ultimul care îl vezi înainte să te culci, ea te hrănește și – capricioasă ca orice femeie – din când în când te amenință“ povestește un marinar bătrân, al cărui chip ebrăzdat asemeni unei hărți pe care a parcurs-o vreme de 35 de ani. Tatuaje, ancore, iubiri scrijelite în piele… pâine aruncată în valuri în memoria celor care nu au mai apucat să fie înmormântați cum se cuvine, poze ale familiei care miros a sare… toate astea nu se schimbă, pentru că, indiferent de secol și de răsplată, dorul de casă rămâne același. Un alt punct de interes turistic deosebit este Muzeul Marinei Române, inițiat în 1932 de către contraamiralul Ioan Bălănescu. „Divizia de Mare“, pe care o conducea, a fost prima donatoare. Muzeul prezintă istoria marinei militare și comerciale românești, de la simpla luntre cioplită în trunchi de copac (monoxilă), până la navele moderne de astăzi. Printre piesele de excepție pot fi amintite basoreliefuri, mulaje după documente epigrafice, monede, lucrări de grafică, ancore, amfore române, facsimile manuale reproducând fidel vechi documente ce menționează legăturile domnilor Țării Românești și ai Moldovei cu alte zone ale lumii, prin intermediul navigației, reproduceri ale unor picturi murale reprezentând corăbii cu pânze (pânzare) pe pereții unor mănăstiri românești, zeci de machete reproducând toate tipurile de nave existente în marina noastră militară și comercială, de la începuturile ei și până în zilele noastre, instrumente de navigație, documente șI fotografii, arme albe și de foc, ancore, elice, lentile de faruri, drapele și pavilioane, tablouri. De asemenea, turiștii pot admira colecții inedite, printre care se numără și cea de uniforme, în diverse grade și în varianta diferitelor și numeroaselor ținute (de serviciu, de campanie, de ceremonie, de zi, de seară, de gală etc.) începând cu primele uniforme ale flotilei din 1850 și terminând cu uniformele actuale ale marinei militare și ale celei comerciale. Valoarea deosebită a colecției din perioada de după cel de-al II-lea Război Mondial este dată în mod special de piesele originale (bicornuri, centuri, epoleți, embleme de coifură, biliere de stilet, dragoane pentru sabie sau stilet etc.) care pe lângă semnificația istorică au trăsături specifice a unor adevărate obiecte de artă. O altă colecție deosebită este cea de arme. În expoziție dar și în parc apar tunuri medievale de la bordul navelor sau de la fortificațiile Constanței, așa cum este tunul marca „Solid“ , calibru 140 mm, cu încărcare pe la gura țevii, pe care se afla imprimată data 1770, anul fabricației. „La <Școala Marei> am învãțat să prețuiesc curajul, sănătatea minții și a trupului; cercetându-i zările și înțelegându-i frumusețile, am reușit a închide în ochiul și în sufletul meu picătura aceea atât de necesară făpturii noastre“, spunea viceamiralul Ion Coandã.