Revista Descopera Romania!

Baia de Fier, comuna de sub Parâng

La poalele munților Parâng, pe străvechiul pământ al Depresiunii Getice a Olteniei, comuna Baia de Fier este una dintre cele mai frumoase localități ale Gorjului.

La răsărit curg apele Oltețului, iar la apus, spre Novaci, curge pârâul Botota. În nord, curg apele repezi ale râului Galbenul, care coboară din munte în cascade spumoase, pentru se contopi mai departe cu Gilortul.

E un spectacol al naturii unic, pe un pământ cu o istorie ce se pierde în negura vremii.

Numele localității vine și el din vremurile de mult trecute, când minereurile de fier erau exploatate aici, printr-un procedeu de purificare a apei dirijate în mari excavații de pământ. Atestarea documentară a localității datează din anul 1480, într-un document emis la 8 ianuarie de Basarab cel Tânăr, domnitor al Munteniei. Voievodul întărea, prin puterea hrisovului, boierului Avram Ticuci și fraților săi Bran, Radu și Pătru, stăpânirea peste 24 de sate, dobândite de ei “fie pe calea moștenirii, fie pe calea cumpărării, fie pe cale de zestre”, moșii date mai mult de domn Dobrei, soția lui Ticuci, pentru “căci le sunt vechi ocine” printre care este enumerat și satul Băița.

Existența localității este însă mult mai veche, așa cum au arătat cercetările arheologice întreprinse în zonă, care au scos la iveală unelte aparținând așa-numitei culturi musteriene din paleoliticul mijlociu (120.000 – 100.000 ani Î.Hr.), cultură caracterizată  printr-o tehnică mai evoluată față de tehnica paleoliticului inferior, precum și printr-o cioplire a pietrelor și a oaselor.

Săpăturile efectuate de Institutul de Arheologie al Academiei Romane, în anii 1951, 1953, 1955 în Peștera Muierilor, au adus la suprafață numeroase “vârfuri de mânã” și răzuitoare “vârfuri de suliță” lucrate din os, prin șlefuire, precum și numeroase fosile de animale nordice ca: mamutul, rinocerul Siberian, ursul (ursus spelaeus), leul, hiena peșterilor (hyaena spelaea), vulpea (canis vulpes fosilis), capra ibex, diverse rozătoare și altele.

Numele așezării apare și în alte documente, cum ar fi cel din 9 martie 1502, când aflăm că vârfurile Parângului – Micaia, Coasta și Borra aparțineau acestei localități. Viteji, oltenii din baia de fier au întărit oastea lui Tudor Vladimirescu, așa cum se relatează într-un alt document, din 30 decembrie 1821. Faptele lor de arme continuă în alte documente, care vorbesc despre cele două mari războaie mondiale. În trecut, așa cum arătă vechi documente ce s-au păstrat, Baia de Fier aparținea plaiului Novaci și avea în componență cătunele Baia,Sohodol și Neagra. Astăzi, după împărțirea administrativ-teritorială din 1968, prin contopirea cu comuna Cernadia, are în componența sa doar două sate: Baia de Fier și Cernadia.

Așezată la doar 7 kilometri de orașul Novaci și 49 de kilometri de municipiul Târgu Jiu, comuna Baia de Fier are o suprafață de 12.023,22 ha și o populație de 4623 de locuitori înregistrați la ultimul recensământ.

Baia de Fier este celebră pentru existența, pe teritoriul ei, a Peșterii Muierilor, dar și pentru faptul că aici există singura mină de grafit de țară.

Localitate bogată, cu oameni primitori și harnici, Baia de Fier este un loc unde tradițiile se păstrează încă nealterate. Portul popular, în alb și negru, este încă purtat cu mândrie la sărbători. În forme tradiționale se păstrează și mineritul, dar și exploatarea lemnului, vechea ocupație a păstoritului sau prelucrarea fructelor de pădure. Localnicii și-au clădit case mândre și continuă și astăzi să se ocupe, în propriile gospodării, cu creșterea animalelor.

Baia de Fier a primit atestarea de stațiune turistică de interes local, în luna februarie 2017, fapt ce reprezintă o nouă deschidere spre dezvoltare. Practic, turismul a căpătat deja amploare, dovadă stând și salba de pensiuni unde turiștii pot descoperi adevărate comori de ospitalitate și artă culinară tradițională.

Comuna Baia de Fier este astăzi o localitate modernă, racordată la toate facilitățile momentului, dar care păstrează, în frumusețea sălbatică a naturii și în atitudinea locuitorilor săi, simplitatea, puritatea și parfumul unor vremuri de altă dată.

O construcție datând din secolul al XVII-lea, Biserica cu hramul ”Toți sfinții” este lăcașul de suflet al locuitorilor din Baia de Fier. Construită pe valea râului Galbenul, în anul 1649, în timpul domniei lui Grigorie Ghica, de către Dionisie Arhimandrit și Bălăcescu Egumen al Mănăstirii Horezu, este un valoros monument istoric. Aici poate fi admirat, atât în construcție, cât și în pictură, stilul Brâncovenesc.

În inventarul din anul 1894, care se află în arhivele gorjene, se arată că biserica deținea cărţi religioase vechi, scrise fie cu litere  chirilice, fie latine. Printre acestea menţionăm: Un Octoih tipărit în anul 1854 în Bucureşti, la tipografia arhiepiscopului D.D. Nifon, mitropolitul Ungro-Vlahiei; Un Orologtipărit în anul 1835, din timpul împăratului Ferdinand I, Mitropolit fiind Ştefaniu; O Liturghie tipărită în anul 1887, la tipografia Bucureşti, în timpul Regelui Carol I ŞI A Episcopului Gheradia; O Apostolă tipărită în anul 1888, la tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, în timpul Regelui Carol I;Un Evhologiu tipărit în anul 1888; Un Predicator tipărit în anul 1883, la Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, în timpul Regelui Carol I şi a Episcopului Melchisidec de Roman; Un Triod tipărit în anul 1892, , la Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, în timpul Regelui Carol I; O Evanghelie tipărită în anul 1844, la Tipografia Sibiului, în timpul Împăratului Ferdinand I, Episcop V. Moga. Mobilierul bisericii cuprindea, printer altele,  12 icoane din care 4 mari împărăteşti

O altă bijuterie arhitectonică este Biserica de lemn din satul Cernădia. Purtând hramul ”Sfântului Ioan Botezătorul”, a fost construită în jurul anului 1731.

În Baia de Fier, ca de altfel în întreaga Oltenie de sub munte, tradițiile se păstrează nealterate. Este o zonă unde moștenirea națională se păstrează în forma ei cea mai pură, unde oamenii perpetuează tradițiile nu doar la evenimente și de fațadă, ci pentru că așa simt în ființa lor, așa le-o spune sângele și conștiința. Îmbrăcați în straie populare, cu bucurie în suflete, localnicii cinstesc în fiecare an obiceiul transhumanței, obicei ce se pierde în istorie, într-un festival cunoscut deja în întreaga țară – Coborâtul oilor de la munte.

În cea de-a treia duminică a lunii septembrie, mii de oameni se adună pe platoul din zona Peșterii Muierilor. Nu doar gorjenii sunt prezenți, cu  mic, cu mare, la această sărbătoare. Aici este loc de întâlnire și de sărbătoare pentru români din toate colțurile țării. Ansamblurilor folclorice și formațiilor artistice din zonă li se alătură cele din județeleVâlcea, Sibiu, Olt, Alba și chiar din alte județe ale țării.

Festivalul, care marchează sfârșitul sezonului de pășunat, se deschide, în fiecare an, cu o paradă a portului popular, iar muzica și dansul fac să vibreze aceste locuri încărcate de istorie de la poalele Parângului.

La târgul de produse tradiționale organizat an de an cu această ocazie, brânza și tocanul de oaie, deliciile oltenești apreciate de localnici și de turiști deopotrivă, sunt la mare căutare.

Anul acesta, Festivalul ”Coborâtul oilor de la munte” a ajuns deja la cea de-a XXIV ediție.

Și Târgul de tradiţii şi meşteşuguri, “Oltenia de sub munte” este prilej de sărbătoare. Cu această ocazie se reuneșc meșteri populari din mai multe comune învecinate, care își prezintă produsele confecționate manual – costume populare, ceramică, împletituri, icoane pe lemn şi sticlă sau coşuri de nuiele, De la un asemenea eveniment nu pot lipsi produsele alimentare tradiţionale printre care, la mare preț, sunt gemurile, dulcețurile sau siropurile făcute de gospodinele din Baia de Fier și din comunele învecinate din fructe de pădure culese de la poalele Parângului.

Sculptată cu răbdare și tenacitate în calcarele mezozoice ce mărginesc la sud masivul Parâng de către apele râului Galbenul, Peștera Muierilor este printre cele mai cunoscute și mai appreciate locații din patrimonial speologic al României.

Fiind alcătuită din patru niveluri carstice, cu o lungime de aproape 7000 de metri, Peștera Muierilor este ușor accesibilă vizitatorilor, amplasară fiind în versantul drept al Cheilor Galbenului. Numele acestui loc atât de cunoscut nu numai românilor vine din legenda femeilor ascuse aici, împreună cu copiii, de către bărbații ce plecau la război, pentru a fi ferite de barbaria năvălitorilor. Este prima peșteră electrificată din România, partial în anul 1963, apoi în anul 1978, fapt ce i-a sporit atractivitatea, făcând-o să devină prima destinație de acest fel din țară în cee ace privește numărul de vizitatori. Printre atracții se regăsesc coloniile de lilieci, miriapozi și păianjeni, precum și schelete ale  unor animale din alte vremuri: ursul, leul, hyena sau lupul de peșteră. Cu formele lor bizare și unice, stalactitele și stalagmitele din Peștera Muierilor au fost denumite simbolic: Orga, Altarul, Candelabrele, Cadana, Mos Craciun, Dropia, Domul Mare, Uliul Ranit sau Sala Perlelor. Pestera Corbului, Pestera Parcalabului si Pestera Iedului, supranumite si Pesterile de la Baia de Fier, întregesc peisajul carstic al locului.