Oraşul de pe Someş, nucleu al elitei ardelene

În Europa universităţile au apărut în secolul al XI-lea cu scopul de a crea elitele culturale sau ascensiunea socială a viitorilor intelectuali. În Authentica Habita (1155), Frederic Barbarossa şi-a exprimat convingerea că “prin ştiinţă lumea se luminează, iar viaţa supuşilor este adunată pentru supunere faţă de Dumne -zeu şi servitorul său, împăratul”. Principele loan Sigismund a dorit, în 1567, să înfiinţeze o academie de studii la Sebeş, însă abia în 1581 este ajutat de către Ştefan Bathory să întemeieze un colegiu la Cluj, sub controlul iezuiţilor, rector fiind italianul Possevino. În 1692 Gabriel Bethlen a înfiinţat colegiul calvinist de la Alba lulia, cu studii de teologie, filosofie şi limbă, în fruntea căruia l-a numit pe Alstedt. Catolicii au luat din nou initiaţiva şi au înfiinţat, în 1688, o academie la Cluj, sub tutela iezuiţilor. Într-un efort de conciliere confesională, în 1776, împărăteasa Maria Tereza a fondat la Cluj o Universitate în limba germană. Dar nici această încercare nu a supravieţuit, Iosif al ll-lea înlocuind universitatea cu vestitul Liceu piarist, cu predare în limba latină. În 1872, autorităţile au înfiinţat Universitatea din Cluj exclusiv în limba maghiară, ceea ce a stârnit nemulţumirile majorităţii româneşti. După Primul Război Mondial, Universitatea clujeană, asemenea universităţilor din Strasbourg şi Bratislava, a devenit o instituţie a României. Cursurile le inaugurează, la 3 noiembrie 1919, Vasile Pârvan. Noua universitate era aşezată de către suveranul României sub semnul devizei ce străjuia odinioară, dăltuită în marmură, la intrarea în cladirea centrală: “Închinat adevărului, pe căi de dreptate – singurele care duc la concordia dintre diferitele seminţii ale lumii – acest aşezământ de înaltă cultură va putea fi de folos neamului şi umanităţii, cinstindu-se şi cinstindu-ne deopotrivă prin munca sa ştiinţifică”. În 1940 Universitatea româneasca a fost mutată la Sibiu şi Timisoara, iar universitatea maghiară a fost adusă de la Szeged la Cluj. După al doilea război mondial universitatea românească a revenit la Cluj şi a luat curând numele “Babeş”. În 1945 a fost înfiinţat universitatea maghiară “Bolyai”. În 1959 cele două universităţi se reunescsub numele de “Babeş-Bolyai”. Acum, Universitatea clujeană este cea mai mare din ţară, având peste 45.500 de studenţi în 105 specializări, 98 în limba română, 52 în maghiară, 13 în germană şi 4 în engleză. Cluj-Napoca este un veritabil centru de educaţie, existând aici cinci universităţide stat – Universitatea Tehnică, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţeganu”, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Universitatea de Arte şi Design – şi alte şapte particulare printre care şi Institutul Teologic Protestant.

Elitele din domeniul ştiinţei şi culturii formează un adevărat nucleu reunit în cadrul Filialei clujene a Academiei Române.

Cultura hrăneşte, alături de educaţie, elite ardelene de la Cluj. Teatrul Naţional şi Opera Română şi-au deschis porţile odată cu prima reprezentaţie în limba română, la data de 14 mai 1919, ca expresie a renaşterii spirituale care a urmat Marii Uniri. Atunci s-au pus în scenă adevărate capodopere ale litereaturii române, care aveau să intre în istorie: “Poemul Unirii” de Zaharia Bârsan şi “Răzvan şi Vidra” de Bogdan Petriceicu Haşdeu. În mod oficial, stagiunea Teatrului Naţional a fost inaugurată la data de 1 decembrie 1919. Cu acest prilej, s-au jucat piesele Poemul Unirii şi “Se face ziuă”, ambele de Zaharia Bârsan, care a fost de altfel şi primul director al acestui teatru.  Pe 2 decembrie, avea să apară prima premieră a acestei prime stagiuni, drama “Ovidiu” de Vasile Alecsandri, rolul titular aparţinându-i tot lui Zaharia Bârsan. Iniţial edificiul, a cărui construcţie a început în 1904 şi s-a finalizat în 1906, fusese ridicat pentru a servi Teatrului Naţional Maghiar. Clădirea fost inaugurată prima dată în ziua de 8 septembrie 1906, prim director fiind dr. Janovics Jeno, însă din 1919, a fost mutat în edificiu Teatrul Naţional Român, iar Teatrul Maghiar s-a mutat în clădirea de pe strada Emil Isac, aproape de Parcul Central şi râul Someş, în care funcţionează şi în prezent. Clădirea care adăposteşte atât Teatrul, cât şi Opera Română, a fost construită în stil baroc-rococo, şi are o capacitate de o mie de locuri şi trei rânduri de logie. Sarcina realizării edificiului a fost dusă la capăt de celebra firmă constructoare de teatre “Helmer şi Fellner”. După Dictatul de la Viena, din 1940, Teatrul şi Opera se mută la Timişoara, revenind la Cluj din 1945. De-a lungul timpului, Teatrul Naţional din Cluj s-a impus ca unul dintre principalii promotori ai culturii române din Transilvania. Deosebit de interesant este că întreaga operă dramatică a lui Lucian Blaga a fost jucată aici în premieră absolută. De altfel, denumirea actuală a instituţiei culturale este Teatrul Naţional “Lucian Blaga”. Tot în Cluj se mai află şi Opera Maghiară, Teatrul Maghiar de Stat şi Filarmonica de Stat Transilvania, care a fost înfiinţată în 1955.

Clujul este şi un oraş al colecţiilor. Muzeul Naţional de Artă, fostul Palat Banffy, adăposteşte numeroase opere semnate semnate de Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Dimitrie Paciurea, Constantin David Rosenthal sau Karl Storck. În urbe mai pot fi vizitate Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Muzeul Farmaciei, Muzeul Satului, Muzeul Mineralogiei, Muzeul Zoologic sau Casa memoriala Emil Isac. Din 2002, Clujul este şi gazda singurului Festival internaţional de film de lung metraj din România – TIFF.

TEXT: Mona BICĂ FOTO: Cătălin EREMIA