POPAUTI, MANASTIREA CETATE
„Io Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al tarii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a
zidit aceasta casa întru numele celui între sfinti Parintelui nostru Arhierarhul si facatorul de minuni Nicolae, în anul 7004 (1496), iar al domniei sale anul al patruzecilea curgator, luna septembrie, 30.”
La Popauti, pe mosia domneasca din hotarul târgului Botosanilor, si-a facut Stefan cel Mare loc de popas în drumul spre Curtea Domneasca din Hârlau. Construita în anul 1496, cu hramul ”Sfântul Nicolae”, Mânastirea Popauti este un fel de mânastire-cetate, facand parte dintr-un ansamblu fortificat ce mai cuprindea un palat domnesc si un turn clopotnita.
Constructia de piatra, în forma de cruce, cu ziduri groase de peste un metru, apartine tot stilului moldovenesc, ca si în cazul altor manastiri ridicate de Stefan cel Mare.
Din pictura realizata numai la interior, si care dateaza din secolul al XV-lea, s-a pastrat numai o parte. Originale au ramas picturile reprezentând capetele lui Isus si al îngerului din altar, precum si scene din Ciclul patimilor pictate pe absidele naosului si bustul unui profet de pe peretele nordic al pronaosului. Printre acestea, „Coborârea Sfântului Duh” si „Înaltarea Domnului” sunt picturi de o rara frumusete.
In anul 1750, domnitorul Constantin Racovita a transformat Biserica Popauti în manastire de calugari. Urgisita fiind, ca si alte asezaminte monahale, de oameni si de vremuri, mânastirea-cetate devine tot mai saraca, pâna când pierde tot odata cu secularizarea averilor mânastiresti, în anul 1863 si devine biserica de mir.
Salvarea frumosului ansamblu monahal vine abia în anul 1897, când este declarat monument istoric, dupa care începe restaurarea, finalizata în anul 1908.
Manastirea Popauti a fost reînfiintata în anul 1991 de mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei si Bucovinei a reînfiintat, iar obstea de calugari a venit aici în 1996.
Dupa anul 2000 au continuat lucrarile de conservare si restaurare a picturii.
