Revista Descopera Romania!

Orașul Sebeș a fost ridicat de coloniștii sași adu și în Transilvania de regalitatea maghiară. Cel mai probabil fondarea acestui oraș s-a petrecut între anii 1141-1161. Sebeșul este primul dintre orașele săsești ale Transilvaniei care a primit privilegiul regal de a se întări cu o fortificație – această permisiune fiind acordată în anul 1387. Construirea cetății s-a desfășurat pe durata mai multor zeci de ani Cetatea Sebeșului avea un perimetru de 1700 de metri – zidurile fiind construite din piatră cu o înălțime de 7 metri și o grosime de până la 2 metri. Fortificația era apărată de opt turnuri, dintre care s-au păstrat până în ziua de azi doar patru. În colțul de sud-est mai există încă Turnul Croitorilor, în colțul de nord -est un turn poligonal puternic, construit in 1678. Pe latura de nord se află Turnul porții de nord și Turnul Cizmarilor.

Biserica evanghelică domină centrul orașului – un valoros monument în stil romanic și gotic din Transilvania. În jurul ei se păstrează resturi de ziduri și turnul, din prima fortificație a orașului. De asemenea se mai păstrează din prima fază de construcție basilica romanică, construită după marea invazie tătară din 1241, ea are trei nave: absida, semicilindrica și două turnuri în vest. Acestea au fost înlocuite cu un turn central deasupra intrării: înalt de 40 metri și supraînălțat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Totuși zidurile nu s-au dovedit de fiecare data destul de puternice în fața invadatorilor. În 1420 Imperiul Otoman invadează sudul Transilvaniei și distrug aproape întreaga Țară a Bârsei – cel mai greu lovit fiind orașul Brașov căruia îi este capturată întreaga conducere. În 1438 turcii își reiau atacul împotriva Transilvaniei și ajung sub zidurile Sebeșului care este cucerit și jefuit, locuitorii fiind târâți în sclavie. Dacă înainte de acest dezastru Sebeșul număra peste 2000 de  locuitori, invazia otomană din 1438 a redus numărul sebeșenilor la sub 1000.

759 de ani de istorie

În anul 1241 Sebeșul a fost greu lovit de marea invazie tătară – o mare parte a populației a fost fie ucisă, fie târâtă în robie de invadatori, orașul fiind practic distrus. Într-un document din 1245 preotul Teodoricus din Mallenbach (variantă veche a denumirii germane a Sebeșului – Muhlbach), se plângea Papei Inocențiu că toate veniturile i-au fost nimicite și populația a fost decimată. În urma invaziei tătărești au fost aduși noi coloniști sași la Sebeș – ceea ce declanșează o perioadă de amplă dezvoltare a orașului. Sebeșul a beneficiat de bunăvoința regilor maghiari care le-au acordat în 1224 dreptul de a se autoadministra. În anul 1486 regele Matei Corvin le-a acordat sașilor posibilitatea de a se constitui într-o corporație administrativă care îi scotea de sub autoritatea voievozilor ardeleni. Sebeșul a avut o dezvoltare rapidă după invazia tătară până în anul 1428 – fiind mai ales un oraș meșteșugăresc. Un document din anul 1341 îi conferă titlul de “civitas”. În această perioadă Sebeșul era socotit al patrulea între orașele ardelene. Au existat numeroase fricțiuni și lupte între sașii din Sebeș și capitalul romano-catolic din Alba Iulia motivul principal fiind impozitele tot mai mari pe care le pretindeau capii bisericii. În 1278 sașii răsculați distrug chiar biserica romano-catolică din Alba Iulia, iar în 1324 sașii se ridica din nou la luptă împotriva armatelor voievodale, sub conducerea comitelui Henning din Petrești, care a fost ucis în luptele de la Rupea.

Casa Zapolya

Clădirea în care se găsește în prezent Muzeul de istorie al orașului Sebeș este una de importanță istorică: aici a murit în anul 1540 voievodul Transilvaniei Ioan Zapolya. Denumită Casa Zapolya, această clădire constituie un însemnat monument de arhitectură gotică și renascentistă care datează de la sfârșitul secolului al XV-lea. În secolul al XVI-lea, în această clădire s-au desfășurat mai multe ședințe ale Dietei Transilvaniei – organul legislativ al acestui principat. Casa Zapolya are o construcție bazată pe un plan dreptunghiular, cu parter și etaj, poarta de intrare având cu o boltă semicirculară. Încăperile parterului au bolți semicirculare iar ferestrele ancadramente gotice. Muzeul din Casa Zapolya deține un impresionant patrimoniu de peste 20.000 piese de arheologie. Toate aceste artefacte expuse provin din șantierele neolitice de la Petrești, Râpa Roșie, ceramică și obiecte de la cetatea dacică de la Căpâlna, multe vestigii din epoca romană și prefeudală. Exista tot aici o bogată colecție de obiecte privind activitatea breslelor medieval din oraș, cât și o importantă colecție de carte veche românească și străină.

CASA BLAGA

În satul Lăncran, lângă Sebeș, a văzut lumina zilei, în 1895, Lucian Blaga. Casa părintească și împrejurimile au format universul copilăriei poetului, dramaturgului și marelui filozof român. Casa de la numărul 234 de pe strada Veche. Ea a fost moștenită de familie în 1870 de la Simion Blaga, preot ortodox în sat. în acest loc s-au născut toți cei 9 copii ai preotului Izidor Blaga și ai soției sale Ana. Lucian a fost mezinul familiei. în primavara 1909 Ana Blaga, rămasă văduvă, vinde gospodaria și se mută la Sebeș, la fiica cea mare, Letiția. Cumpărată de  stat în anul 1995, casa a fost integrată în patrimoniul cultural național. Imobilul a fost restaurat în 1998 prin grija Muzeului Satului, redându-i-se forma și arhitectura inițiale. Lăncran este și locul în care odihnește, în cimitirul satului, Lucian Blaga.