Revista Descopera Romania!

În dulcea Bucovină, magia satului românesc autentic se dezvăluie în întreaga sa plenitudine. Urmând cursul pârâului cu acelaşi nume, comuna Sadova se cuibăreşte la poale de munte, într-o depresiune ca un căuş de palmă, octotind frumuseţi nebănuite. Pana fermecată a lui Dragoş Vicol, poetul ce se odihneşte în pământul Sadovei, a numit-o „satul cu oameni frumoşi”. Aşa îî merge vestea, nu doar renumele!

ÎN INIMA OBCINELOR BUCOVINENE

Situată la aproape 80 de kilometri de municipiul Suceava, comuna Sadova îşi desfăşoară arealul în zona Obcinelor Bucovinene, un tărâm vrăjit parcă, ţesut din păduri şi poieni, ocrotite de uriaşi de piatră. Aşezarea urmează cursul pârâului Sadova, afluent al râului Moldova, pe un fir orientat, de-a lungul a 11 kilometri, până la est, la hotarul cu comuna Vatra Moldoviţei. Tot pe această direcţie întâlneşte hotarul comunei Moldoviţa. La nord se învecinează cu Breaza, iar de la sud până la sud-est, cu comunele Pojorâta şi Fundu Moldovei, şi cu municipiul Câmpulung Moldovenesc. Aici, clima este una temperată, specifică emisferei nordice, cu puternice influenţe baltice şi est continentale. Cu o suprafaţă de aproape 68 de kilometri pătraţi, Sadova are un relief predominant muntos, cu o altitudine cuprinsă între 700 m la confluența pârâului Sadova cu râul Moldova și 1364 în Vârful Pietriș.

O ISTORIE DE SECOLE

Istoria  i-a  încercat  în  nenumărate  rânduri  pe  locuitorii Sadovei, de-a lungul vremurilor. Nu se ştie cu exactitate data înfiinţării acestei aşezări, izvoarele scrise care să confirme prima atestare documentară lipsesc, dar există destule dovezi care indică existenţa sa pe parcursul a mai multe secole. Locuitorii săi, oameni buni ca toţi moldovenii, au îndurat, vreme de 143 de ani, dominaţia habsburgică, vremelnic şi în mai multe rânduri pe cea rusească, dar au reuşit să-şi păstreze identitatea, tradiţiile, obiceiurile şi, mai ales, sufletul românesc. Nu i-au ocolit nici cele două războaie mondiale, cu toate grozăviile lor. Mărturie stă sacrificiul celor 121 de eroi ai Sadovei, căzuţi pe front cu onoare.

Statisticile arată că la recensământul din 1772-1774, publicat în lucrarea Moldova în epoca feudalismului – Recesămîntele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774, în Sadova erau înregistrate 90 de gospodării, un număr destul de consistent, ceea ce arată o aşezare închegată, cu o istorie de cel puţin 200 – 250 de ani. O aşezare nu doar cu case, ci şi cu instituţii publice şi, bineînţeles, biserică – centrul şi inima satului, cel mai vechi aşezământ. De altfel, se pare că primul lăcaş de cult a fost o sihăstrie sus pe muntele Muncel, unde-şi duceau veacul, pe la începutul secolului al VII-lea, câţiva monahi retraşi de la Mănăstirea Vatra Moldoviței.

LOCUL CELOR DOUA GRADINI

Chiar şi numele localităţii inspiră frumuseţe. Se presupune că denumirea ar veni din cuvântul slavon „Sad-va”, care inseamnă  “două  pomete”  sau  “două  grădini”.  Istoria spune că, de fapt, de la paza livezilor, vara şi toamna, ar fi apărut şi primele aşezări, unde oamenii ocroteau de furii bogăţia revărsată din prunii crescuți, în mod natural, la revărsatul pârâului Sadova, în cătunul cunoscut astăzi sub numele ”Prundul Lătișenilor” și “Coasta Botnari”. Locuinţele, la început provizorii, s-au transfor- mat cu timpul în case definitive și vechea conscripție parohială a înregistrat aici gospodăria numărul 1 din Sadova.

Legendele sadovenilor povestesc că la îngemănarea celor două ape, Sadova și Moldova, într-o poiană, loc denumit astăzi „La cruce” aveau loc și schimburi de bunuri între locuitorii în partea de jos a Țării Moldovei, care veneau cu carele de porumb și grâu, precum și cu produsele localnicilor – brânzeturi şi peşte. Într-o astfel de împrejurare a poposit aici, în poiana „La cruce”, un „fratello” de la poalele munților Apenini, pe nume Pizzelli, un fel de Ovidiu medieval pe meleagurile Moldovei de Nord. Nu se știe ce treburi l-au adus prin aceste locuri, dar vrăjit de frumusețea acestor plaiuri și mai ales de a unei fete sadovence, s-a căsătorit și a rămas pentru totdeauna aici, punând bazele uneia din cele mai numeroase familii, al cărui nume a fost cu timpul puțin modificat. Legenda celui de-al doilea pomăt vorbeşte despre ţigani fugari, printre care se afl bătrânul meseriaș al mănăstirii Jibranca, cei ce și-au găsit adăpost aici şi au întemeiat una din cele mai numeroase familii ale sadovenilor – familia Zbranca. Locul constituie cale de acces spre punctul turistic „Trei Movile”, care a atras câțiva lucrători de la Mănăstirea Vatra – Moldoviței, rânduind o nouă așezare, cu numele Sadova. Și de această dată legenda ne povestește că o familie de țărani fugari de pe pământurile mănăstirii de peste Obcină, nemulțumiți de nedreptățile ce li se făceau, și-au găsit adăpost în această zonă frumoasă, liniștită și ferită de pericole. Învățătorul Constantin Hafiuc spunea că: „Cele două așezări omenești cea de la Cruce ca și cea din fundul pârâului Zbrăncanilor s-au întâlnit, formând o singură așezare”.

STATIUNE DE INTERES LOCAL

O așezare de poveste, un adevărat cufăr cu comori, unde tradiția este vie, Sadova a fost declarată staţiune turistică de interes local la 22 octombrie 2020.

Sadova încântă nu doar prin cadrul natural de excepţie, prin peisajele de-a dreptul fermecătoare, ci şi prin sim- plitatea şi curăţenia vieţii de aici. Oamenii încă își muncesc pământurile ca odinioară, cresc animale, folosesc fânarele de lemn pentru fân și locuiesc în căsuțele tradiționale. Obiceiurile se păstrează cu evlavie, natura este tratată cu respect, iar oamenii sunt buni şi blânzi aşa cum numai bucovinenii pot fi. Sadova are toate ingredientele unei staţiuni turistice, dar fără aglomeraţia şi zgomotul aşezărilor mari. Aici timpul trece cu altă măsură, aerul curat îţi limpezeşte şi sufletul şi mintea, iar izvoarele cu  apă  curată  te  încarcă,  parcă,  cu  energie  vie.  La  stânile tradiționale, se pot degusta diverse produse ciobănești precum cașul, urda sau balmoşul tradițional. Pentru sadoveni, ospitali- tatea este o trăsătură definitorie. Pădurile Sadovei sunt pline de ciuperci şi fructe de pădure, cum ar fi afinele, zmeura, merişoarele. Adânc înrădăcinată în stilul de viață simplu, autentic și tradițional al săteanului din zona de munte care se concentrează spre a folosi ingredientele pe care i le oferă natura și cele pe care le produce în gospodărie, gastronomia este parte a culturii locale și face parte din identitatea sadovenilor.

Bucătăria sadoveană are la bază produse de proveniență locală, iar preparatele sunt pregătite în continuare după rețetele străbunilor. Mâncărurile tradiționale, cum ar fi tochitura acompaniată de mămăligă de barabule, tocănița de hribi, balmoșul, tunca, cighirul, poalele-n în brâu sau colțunașii cu brânză, acompaniate de băuturi tradiționale ca afinata, zmeurata sau frăgata, făcute din fructele culese din pădurile Sadovei, la care trebuie adăugată şi ţuica, reprezintă nu doar o irezistibilă invitaţie, ci şi garanţia că aici te vei întoarce mereu cu plăcere.

OBIECTIVE TURISTICE

Biserica „Sfântu Gheorghe” Sadova

Este considerată una dintre cele mai frumoase din Bucovina. Sfântul lăcaș, denumit și „Biserica de porțelan”, constituie prima cartede vizită acomunității. Arhitectura deosebită se caracterizează prin monumentalitate, ca o adevărată catedrală și prin acel brâu împletit de jur-împrejurul bisericii, în stil național. Acoperișul de țiglă smălțuită este adus din Viena. Biserica s-a clădit pe un loc foarte frumos, cu largă vedere panoramică spre Cîmpulung, Po- jorâta și Fundu Sadovei. Este lucrată după planul bisericii Mirăuți, fiind puțin mai mare față de aceasta și are brâiele exterioare îm- pletite, specific artei românești. Arhitectura bisericii este în formă de cruce, cu geamuri în stil gotic. Are un singur turn mare, iar la altar și în partea de nord a bisericii, în exterior, sunt ridicați stâlpi puternici, de piatră masivă care susțin biserica, la fel ca niște con- traforturi de fortăreață. Biserica a fost construită în perioada 1906-1909 și a fost pictată în perioada 1965 -1967 de Vasile Pascu.

Biserica „Sfântul Nicolae”Sadova

A fost realizată în perioada 1929-1934, punându-se piatra de temelie la data de 16 septembrie 1929, în timpul pastorației pre- otului paroh Grigore Agapi. A fost sfințită la data de 21 octombrie 1934 de către Mitropolitul Bucovinei Nectarie Cotlarciuc. Monu- mentala biserică cu hramul Sfântului Nicolae este așezată pe un platou la circa 40 de metri deasupra albiei Pârâului Zbrancanilor. Planul bisericii a fost întocmit de inginerul Hitzegrad din Cernăuți, în formă de cruce cu trei turnuri. Biserica are trei intrări, cea principală, spre apus prin privdor, a doua spre miazăzi, cu in- trare în naos, iar a treia tot spre miazăzi prin care se intră în altar.

Lacul Iezer

Este un lac alpin de alunecare, cu o adâncime de 12 metri, situat în masivul muntos Obcina Feredeului, la o altitudine de 937 metri, în mijlocul unei păduri seculare, pe o întindere de cca 2 hectare. Oamenii îi mai spun Ochiul Iadului sau Ochiul de apă. În anul 1999, din Iezerul Sadovei a fost pescuit un păstrăv de 7,8 kilograme și 86 de centimetri, un record național. Din anul 2016 există amenajată o zonă de agrement, unde se pot face plimbări cu caiacul sau cu barca. Iezerul Sadovei poate fi găsit după ce se străbate la pas sau cu mașina drumul forestier care iese din localitate, pe cursul râului Iezer, spre pădure. Tot pe aici trece și faimosul traseu Via Transilvanica.

Lacul Bolatău

Situat mai sus de Iezer, la o distanță de 2 km, se află un alt loc de apă numit Bolată. Aflat la o altitudine de 1137 metri şi încon- jurat de păduri dese de molizi, lacul stă ascuns privirilor, într-o tăcere deplină. În apa cu irizaţii întunecate verzi-albăstrui, cu adâncimi încă necunoscute, nu trăieşte nimic – nici plante, nici animale.

Cei mai bătrâni ulmi din țară

La Pârâul Morii, în gospodăria familiei Vasile Gavrilescu, cei mai bătrâni ulmi din țară, declaraţi monumente ale naturii, îşi poartă bătrâneţile în admiraţia şi respectul tuturor. Cel mai viguros dintre ei, cu o circumferință de 5,6 m, însoţeşte traiul localnicilor de peste 500 de ani. În scorburilor ulmilor, pe timpul ultimului război mondial, au fost depozitate documente de arhivă ale Cercului Militar Cîmpulung Moldovenesc, 25 de arme, covoare și alte lucruri de valoare.

Case Muzeu

Un important punct de atracţie turistică îl reprezintă Casele Muzeu, unde practic te transporţi în lumea rurală de demult, o lume păstrată cu multă migală. O adevărată poartă în timp, Casele Muzeu dezvăluie specificul tradiţional al satului buco- vinean, plin de culoare şi de căldură.

Via Transilvanica

Un proiect al Tășuleasa Social, Via Transilvanica este un drum absolut spectaculor, cu o lungime de 950 km care leagă Transilvania cu Dunărea și Bucovina. Drumul trece prin 10 județe și ajunge și prin zona comunei Sadova. Aici, pe una dintre porțiunile acestui traseu de vis, între km 62 și 72, aerul curat și peisaje mioritice sunt de-a dreptul încântătoare.

SADOVA IN SARBATOARE

In fiecare an, la începutul lunii septembrie, întreaga Sadovă îmbracă haine de sărbătoare. Zilele comunei Sadova și Festi- valul  concurs  interjudețean  de  interpretare  a  cântecului popular „Maria Surpat – Mina Pâslaru” sunt două dintre cele mai importante evenimente din viaţa comunei, la care participă întreaga suflare. Festivalul valorifică memoria a două cântăreţe, rapsodul popular Maria Surpat şi interpreta de muzică populară Mina Pâslaru. Organizarea acestui Festival-concurs la Sadova, consacrat memoriei celor două artiste, este un omagiu adus oamenilor de valoare care au contribuit la ridicarea prestigiului Sadovei. La Zilele Sadovei sunt premiate cuplurile care au împlinit 50 de ani de căsnicie, familii care au devenit modele de viață demn de urmat și de transformat în repere ale comunității locale. Au loc spectacole folclorice cu artiști de renume, cu participarea Ansamblului Flori de Bucovina al comunei Sadova şi Corul Nikolaos.

SPECTACOLUL TRADITIILOR SI OBICEIURILOR

Arhitectura tradițională, civilizația lemnului, viața păstorească, meșteșugurile, portul popular, diversitatea coregrafi a jocurilor populare, bogăţia repertoriului muzical, obiceiurile şi ceremonialurile păstrate din vechime, toate conturează tabloul unei comunităţi cu o identitate puternică. Obiceiurile legate de marile sărbători creştine, care reunesc întreaga comunitate, se păstrează nealterate în timp Sadova este locul unde se mai pot întâlni obiceiuri și tradiții, așa cum în unele părți le mai povestesc doar bătrânii: la momentele speciale din viața omului și la diferite date din calendar, în special cele două mari sărbători: Împistritul ouălor de Paști, binecuvântarea bucatelor de la Slujba de Înviere, colindele de Crăciun sau urările de Anul Nou.

Anul Nou – momentul de reînnoire a timpului şi a lumii

În nicio altă parte a ţării, Anul Nou nu cunoaşte o varietate şi o bogăţie de manifestări folclorice ca în Bucovina. Transmise din generaţie în generaţie, obiceiurile tradiţionale bucovinene de la sfârșit de an au ajuns până în zilele noastre ca nişte spectacole grandioase care se concentrează, ca şi în trecut, pe atenţia întregii comunități. Anul Nou este perceput în Sadova ca moment de reînnoire a timpului, dar şi a lumii, de alungare a spiritelor rele. Pe ulițele satului răsună clopoțelul şi buhaiul, iar jocurile cu măști, capra, ursul, moșul și baba, mirele și mireasa sau bumbierii sunt un adevărat carusel de culoare.

Boboteaza sfinţeşte casele

În ajunul Bobotezei, preotul umblă din casă în casă cu crucea, stropind cu agheazmă toate acareturile din gospodărie. Stropește mesele pline cu bucate din care nu lipsește coliva. Copiii care umblă cu preotul, strigând chiralesa, sunt serviți cu nuci. În ziua de Bobotează, preoții fac agheazmă mare pe malul pârâului Sadova, în fața unei cruci de gheață. Oamenii se îmbracă în costumele populare.

Paşti cu ouă încondeiate

În Sadova, Paştile se sărbătoresc ca pe vremea bunicilor, cu pască, babe şi cozonaci. Preparatele tradiționale, specifice acestei sărbători, precum drobul sau friptura de miel, nu lipsesc de pe mesele sadovenilor. Sătenii îmbracă straie- le populare și merg la Biserică pentru slujba de Înviere și pentru a sfinți, în zorii zilei de Paște, bucatele așezate într-un coș de paie împletit. Pentru ca experiența sărbătorii Paștelui să fie completă, în Sadova, femeile continuă tradiția încondeierii ouălor, o artă transmisă din generație în generație.

În a doua zi de Paști, se sărbătoreşte Ziua Tineretului, iar tinerii din comună merg la biserică îmbrăcați în costume populare și preiau rolul dascălului și al paraclisierului.

Ziua continuă cu un alt eveniment iubit de localnici – Balul Gospodarilor, care se desfăşoară la căminul cultural. Cei prezenți la bal, atât localnicii cât și turiștii care petrec sărbătorile pascale în comună, se îmbracă în costume populare.

MEŞTERII POPULARI, FĂURITORI DE ZESTRE

In cufărul cu zestre al Sadovei, meşterii populari încă mai aşează comori de migală şi îndemânare. Cu harul lor şi cu învăţăturile înaintaşilor, continuă să creeze, din ce le oferă natura, adevărate opere de artă.

Agripina Zbranca

Agripina Zbranca, țese la război, în Căsuța Bunicilor, țoale din lână de oaie care se pot pune pe jos, pe pat sau pe perete. A început pe vremea când încă era o copilă, la vârsta de 17 ani, iar sursa de inspirație a fost chiar mama ei. Talentul său a depăşit graniţele ţării, odată cu ţesăturile sale, unele  ajunse în Israel.

Zahara Botă

Zahara Botă confecționează integral manual, de aproximativ 8 ani, costume populare pentru bărbați și femei. Dragostea pentru munca pe care o face a dobândit-o de când era mică, de la mama ei, care i-a transmis iubirea față de portul popular.

VioricA Latiș

Viorica Latiș coase costume naționale de la vârsta de 10 ani. A învățat acest meşteşug de la bunica ei și păstrează și acum o ie lucrată în întregime de ea la vârsta de 16 ani.

Maria  Constantinescu

Maria Constantinescu este singura artizană din comuna Sadova care mai țese pânză din bumbac la războiul de țesut. Este o muncă foarte migăloasă, pe care a învățat-o de la mama ei încă de când era o copilă.

Aglaia Cotruț

Aglaia Cotruț țese priștori, având grijă ca acestea să rămână și pentru generațiile tinere un simbol al portului popular și un motiv de fală de o frumusețe unică. Priștoarea sau, după denumirea ei mult mai consacrată, catrința, este purtată cu aceeași mândrie și dragoste pentru tradiție de sadovence şi astăzi.

Lucia Zbranca

Lucia Zbranca pune cu măiestrie, pe coaja ouălor, toată bogăţia de simboluri a satului bucovinean: bundița, ia, prosopul, trăistuța, opincile şi multe altele. Totul a început în urmă cu 12 ani şi de atunci, cu ceară de albine și chișița, încondeiază ouă, transformându-le în mici opere de artă.

Daniela Coca

Daniela Coca încondeiază ouăle în mod tradițional, ducând mai departe, în mod autentic, acest meșteșug. A început de mică, ajuntând-o pe mama ei care învățase această tehnică de la bunica. Pe ouăle împistrite de ea apar diferite motive preluate din portul popular, dar şi linia orizontală și verticală ce simbolizeză unirea omului cu Dumnezeu, legătura dintre cer și pământ. Fiecare ou împistrit este diferit, după cum sentimentele şi trăirile sunt mereu altele.

Elena Coca

Elena Coca coase cu chișița și cu ceară modele tradiționale pe coajă de ou. Motivele care se găsesc pe ouăle lucrate cu atâta migală sunt cele din costumul popular, de pe ştergare, broderii, din grădina cu flori.

Constantin Coldovan

Constantin Coldovan duce mai departe una dintre străvechile meserii, transmise din tată în fiu – meseria de opincar. Opincile, parte a portului tradițional, ce își au rădăcinile din vremea dacilor, sunt în continuare făurite cu mândrie de acest meșter popular, alături de alte încălțări și accesorii din piele precum cizme sau curele.

Dumitru Latiș

Meșteșugul prelucrării lemnului a fost răspândit în zona de munte, dar puțini mai sunt cei care s-au încumetat să învețe această artă străveche. Dumitru Latiș, muntean al Sadovei, a pre- luat cu drag și curaj această îndeletnicire, dând lemnului noi forme și întrebuințări, din mâinile sale pricepute prinzând formă felurite proiecte, de la porți de lemn impunătoare și până la case din bârne atent lucrate.

created by dji camera