Salina Cacica, o lume săpată în sare
Aşezată cuminte la poalele Obcinei Mari, cea mai lungă din cele trei culmi ce ţin pavăză cu spinările lor împădurite ţinuturilor Sucevei, Cacica e o localitate a cărei istorie se leagă indisolubil de cea a exploatării minereurilor de sare. Istoria acestei îndeletiniciri se pierde adânc în trecut, tocmai prin neoliticul timpuriu, perioadă în care, aşa cum arată descoperirile arheologice, aici ar fi existat una din cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură.
Galeriile Salinei Cacica nu au fost săpate mecanizat, ci doar cu truda palmelor, și asta o face unică. Nici exploatarea și transportul sării nu se făcea cu ajutorul vagoneților, ci tot cu truda minerilor, care intrau în subteran pășind pe trepte de brad, pietrificate de-a lungul timpului de saramura scursă și intrată adânc în miezul lemnului.
La Salina Cacica, sarea s-a exploatat până în anul 1817 sub formă de bulgări de sare gemă, produs destinat în special sectorului zootehnic, datorită conținutului de numai 87% de clorură de sodiu, fapt ce îl făcea impropriu consumului uman. Tehnica s-a schimbat în perioada 1817-1820 s-a folosit, prin introducerea apei în zacamant, saramura obținută fiind fiartă în tăvi la suprafață. Sarea cristalizată astfel obținută era modelată, în final fiind obținută sarea huscă, adică sarea de formă tronconică.
Procedeul s-a simplificat în anul 1957, prin dizolvarea sării cu sonde, saramura concentrate obținută fiind transportata prin conducte, de la putul de exploatare de la Cacica, la instalatia noua de preparare de la Pârtețtii de Jos, construită în anul 1993. În același ani, prepararea cu instalații de multiplu efect sub vid a dus la obțierea de sare cu 99,82% NaCl, aproape pură, fiind considerată cea mai bună sare din România și singura exploatare unde se produce sare recristalizată.
Mai jos cu 192 de trepte
În inima masivului de sare, la capătul celor 192 de trepte, Capela Romano – Catolică Sfânta Varvara, construită în anul 1806 și căptușită cu lemn, loc de rugăciune pentru cei care intrau în subteran pentru a extrage sarea cu truda mâinilor, așteaptă turiștii și astăzi, pentru vizitare, dar mai ales pentru reculegere. Capela, cu altarul și amvonul sculptate în sare masivă, are 25 de metri lungime, 9 metri lățime și 7 metri înălțime. În fiecare an, în ziua de 4 decembrie, de Sfânta Varvara, preoți catolici, greco-catolici și ortodocși coboară celebrează aici un Tedeum, urmat de un program artistic prezentat în trei limbi de către copii.
O altă atracție este Lacul Sarat, un lac artificial unic în țară, săpat manual de mineri la o adâncime de 35 metri.
Doi metri mai jos se află Sala de dans, numită și “Sala Inginer Agripa Popescu”, cu o lungime de 24 de metri, o lățime de 12 metri și o întălțime tot de 12 metri, având la capete 3 balcoane, și ele săpate în sare. Așa cum îi spune și numele, acest loc era destinat balurilor și altor tipuri de distracție.
Iubitorii de sport pot juca fotbal pe terenul special amenjat, iar distracția poate fi completată la ştrandul cu apă sărată. Turiștii mai pot vizita muzeul minei, precum și sala cu ecou, unde orice strigăt reverberează de opt ori.
Aerosolii salini de aici au efecte terapeutice, iar temperatura este constantă, de cca. 14ºC.
O vizită la Salina Cacica poate fi completată cu incursiuni la obiective turistice din zonă: Biserica ortodoxă cu hramul “Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, biserica romano-catolică Sanctuarul Maicii Domnului, biserica greco-catolică cu hramul Sfânta Maria, “Grota Sfintei Maria”, “Izvorul Sfânt”, precum şi mănăstirile din Bucovina.
