SIMFONIE MULTICULTURALA IN “ORASUL ROZELOR”, TIMISOARA – BULGARII
Bulgarii au trecut Dunarea, venind pe pamanturile romanesti, inca din secolul al XVII-lea. Si-au parasit casele si tara, satui de asuprirea otomana. Cu greu au primit acordul austriecilor de a se stabili in Transilvania si Banat. Ei reprezinta cea mai veche comunitate a diasporei bulgare si, in acelasi timp, una dintre cele mai vechi etnii din Timisoara. Pe cat de veche, pe atat de speciala, pentru ca bulgarii de aici sunt singurii din lume care folosesc alfabetul latin, iar dialectul lor are influente germane, maghiare si sarbe. Nu sunt crestin-ortodocsi, ca fratii lor de la sud de Dunare, ci sunt de confesiune romano-catolica.
Intr-o lume eterogena, si-au pastrat identitatea si credinta. Portul popular al bulgarilor banateni, pe care acestia il iubesc si il respecta, este unic in lume. Costumele realizate manual au ajuns sa fie expuse in muzee de pe tot mapamondul.
Harnici si primitori, bulgarii au fost intotdeauna renumiti gradinari. Rolul lor in comunitate nu s-a redus insa numai la aportul in dezvoltarea agriculturii, ci si in dezvoltarea comertului, facand legatura intre Orientul apropiat, Balcani si Europa Centrala. De-a lungul timpului au construit biserici, manastiri, scoli sau spitale, iar din randurile acestei etnii s-au facut remarcati numerosi oameni de cultura. Ei si-au creat o cultura proprie, Academia Bulgara considerand limba bulgarilor banateni ca fiind a doua limba literara bulgara. Bulgar a fost si unul dintre cei mai renumiti primari ai Timisoarei, Telbisz Caroly. Licentiat al Universitatii din Budapesta si doctor in stiinte administrative al Universitatii din Viena, acesta fost distins cu titlul de baron. Lui i se datoreaza contributia la modernizarea orasului, prin distrugerea vechilor fortificatii si intocmirea unui plan de sistematizare ce cuprindea bulevarde largi, retea de canalizare, de alimentare cu apa, electrificare, precum si introducerea unei linii electrificate pentru transportul public. Gratie gandirii sale avangardiste, la sfarsitul mandatului sau, Timisoara era considerat al treilea mare oras al Imperiului Asutro-Ungar, dupa Viena si Budapesta. Atat de mult a iubit Timisoara incat, lipsit fiind de urmasi, si-a daruit orasului averea stransa in cursul vietii.
Bulgarii banateni si-au pastrat nealterate traditiile si obiceiurile. Colindatul baietilor cu betleemul de Craciun, colindatul fetelor de Florii, Baba Marta sau Farsangul sunt cele mai importante traditii ce se regasesc si astazi in comunitatea bulgara din Timisoara, comunitate ce numara aproape 900 de suflete.
Gastronomia bulgara imbie cu retete savuroase, usoare, in care predomina legumele. Etnicii din Banat nu au uitat nici sa prepare salatele, la care fratii lor de la sud de Dunare sunt mari mesteri, numai daca ar fi sa amintim deja celebra ”Schopska”, simbolul culinar al Bulgariei. Mancarurile cu carne se gatesc lent, pentru ca gustul legumelor sa se infrateasca cu cel al carnii. Se poate spune ca este o bucatarie sanatoasa, prim modul de preparare slow-food, dar si datorita ingredietelor folosite. Alaturi de legume si carne, si lactatele sunt la mare pret, iar de pe masa bulgarului nu lipseste iaurtul.
Influentele turcesti si grecesti se ghicesc mai ales la deserturi, pentru ca bulgarii prepara si ei placinte, baclavale, prajituri cu fructe sau nuga. De sarbatori, de pe mesele bulgarilor nu lipseste sunca fiarta, asa-numita conca, sau cozonacul, numiti de etnici crivai.
