Revista Descopera Romania!

   Un popor raspandit prin intreaga lume si deseori oprimat in comunitatile din care ajungea sa faca parte, evreii au gasit in Banat un loc propice pentru o viata decenta si linistita, pentru ca mentalitatea banateanului a fost dintotdeauna aparte – cu respect pentru familie, pentru valorile morale, pentru trecutul istoric, cu toleranta atat in planul relatiilor personale, cat si in raport cu religia celorlalti. Prezente iudaice pe acest teritoriu se inregistreaza inca din secolul al II-lea, dar asezarea acestor etnici in Timisoara este atestata abia in anul 1693, prin inscriptiile funerare din cimitirul evreiesc.

   Daca in perioada interbelica, la Timisoara traiau aproximativ 12.000 de evrei, astazi sunt mai putin de 200. Al doilea razboi mondial a insemnat pentru ei prigoana si deportare. Si totusi, au supravietuit Holocaustului, iar statisticile arata in anul 1947, numarul celor ce traiau in Banat se ridica la 16.000.

   In secolul al XVIII-lea, Timisoara a fost singurul oras ce confirma existenta unei comunitati evreiesti. Si-au construit aici sinagogi, pentru ca prin credinta si-au putut asigura supravietuirea. Au construit sase astfel de locuri de rugaciune – bijuterii arhitectonice – insa astazi mai exista doar o sinagoga functionala.

   Priceputi in afaceri, dar si buni doctori, farmacisti ori mestesugari, au avut o contributie importanta la dezvoltarea orasului. Reprezentantii acestei etnii, ce si-au castigat respectul celorlalti locuitori ai urbei, si-au lasat amprenta in industrie, in arhitectura, in invatamant, in comert si in multe alte domenii.

  Evreii au multe sarbatori, dar niciuna nationala.  Prima din an este Ros Hasan (Anul Nou), ocazie cu care membrii comunitatii se roaga, nu sarbatoresc. Iom Kipur (Ziua iertarii), cea mai simbolica dintre sarbatorile iudaice, marcheaza momentul din an cand Creatorul decide soarta intregului popor evreu. In luna octombrie se sarbatoresc Sucotul, Hosana Raba, Semini Ateret si Simhat Thora, in aprilie Pesah (Sarbatoarea sufletului evreiesc), in mai Sevuot, iar in decembrie Hanuca (Sarbatoarea luminilor). Singura sarbatoare laica a evreilor, Purim (Sarbatoarea destinului), se celebreaza in martie. Aceste sarbatori i-au unit intotdeauna si i-au ajutat sa-si pastreze fiinta nationala. Si au tinut cu sfintenie sabatul, zi de odihna si reculegere, pentru ca sunt singurul popor chemat de Dumnezeu sa respecte aceasta zi.

   Veche de mii de ani, bucataria evreiasca este speciala. Mancarea kosher presupune ca pregatirea si consumarea alimentelor din carne si lactate nu se poate face impreuna. Pe langa aspectul religios, adoptarea unei astfel de alimentatii inseamna un stil de viata sanatos. Carnea de porc lipseste din meniul evreiesc.

   Dintre mancarurile traditionale, ciolentul – facut cu carne rata, gasca, gaina ori curcan – este o adevarata delicatesa. Ea se pregateste mai ales pentru Sabat, inca din seara de vineri, pentru ca in aceasta zi sfanta de odihna este interzis gatitul. Pe masa de sarbatori nu lipseste rugelach-ul – cornuletele cu nuca si gem – sau humentasch – prajiturelele cu miere si nuca de forma triunghiulara.