Revista Descopera Romania!

Prima atestare documentara a localitatii dateaza din anul 1212, dar cercetarile arheologice au relevat faptul ca aici au existat urme ale prezentei umane inca de acum 6000 de ani, din epoca neolitica.

Istoria consemneaza dominatia avara, apoi invazia pecenegilor, urmasi in zona de cumani, bulgari si valahi. Apoi au venit maghiarii, care au cucerit Banatul, pe care l-au alipit Regatului Ungar, la inceputul mileniului al doilea.

Predestinata sa aiba un rol esential in istoria orasului, Opera din Timisoara a fost construita, dupa cum afirma cercetatorii, chiar pe locul unde avarii, in secolul al X-lea, au ridicat, pe ruinele fostei fortarete romane Zambara – cladita, la randul ei, pe vatra unei foste asezari dacice –  o fortareata inconjurata de un canal cu apa.

O perioada de inflorire a cunoscut orasul in timpul domniei regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, care si-a si stabilit aici, vreme de sapte ani, intre 1316 si 1323, capitala, construind si Palatul regal. In mod firesc, au fost intarite fortificatiile, iar in interiorul cetatii populatia a sporit ca numar.

Dupa 120 de ani, in 1443, cetatea a fost daramata ca urmare a unui cutremur devastator.

Urmeaza pentru Timisoara un alt capitol de istorie deosebit de important, in timpul in care Ioan Huniade indeplineste functia de comite de Timis. Cunoscut ca Iancu de Hunedoara, a fost un mare aparator al crestinatatii si un mare conducator de osti. ”Lumina lumii”, asa cum sta scris si pe piatra sa funerara din catedrala SF. Mihail din Alba Iulia, sau „atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos”, cum a fost numit de Papa Calixt al III-lea, Iancu de Hunedoara fost deplans, la moartea sa, chiar si de catre cei mai aprigi dusmani. In timpul domniei sale a fost refacut si vechiul castel.

Nu putem vorbi despre istoria Timisoarei fara a aminti despre asediul cetatii de catre oastea taranilor rasculati condusa de Gheorghe Doja. Destinul a fost tragic pentru acest nobil secui, ale carui armate au fost infrante langa zidurile cetatii de comitele Ioan Zapolya. Pe locul in care Doja a suferit inimaginabila tortura de a fi asezat pe un scaun din fier inrosit se afla astazi statuia Sfintei Marii din Piata cu acelasi nume a cartierului Iosefin.

Otomanii au cucerit cetatea in anul 1552, instalandu-si aici primul conducator, berbeleiul Kasim Pasa. Astfel, timp de 200 de ani, Timisoara a stat sub semnul semilunei. Bisericile s-au transformat in moschei, populatia a sporit cu numarul musulmanilor veniti de peste Dunare si chiar si fortaretei i s-au adus modificarile necesare trebuintelor noilor stapanitori.

Dupa turci, a venit randul austriecilor sa cucereasca orasul. Armata condusa de Eugeniu de Savoia a reusit sa-i alunge pe otomani in anul 1716, iar Timisoara a devenit oras al Imperiului Habsburgic.

Prin Diploma din 21 decembrie 1781, emisa de imparatul Iosif al II-lea, Timisoara dobandea statutul privilegiat de „Oras liber regesc”, reinnoit in anul 1790 de imparatul Leopold al II-lea, fapt ce aducea cetatii o serie de avantaje importante, ce permiteau o mai rapida dezvoltare urbana.

Dupa 200 de ani, in urma impartirii, in anul 1919, a Banatului intre Romania, Serbia si Ungaria, Timisoara se afla, pentru prima data, sub administratie romaneasca.

Municipiu resedinta a judetului Timis, Timisoara este asezata in sud-vestul Campiei Panonice, acolo unde, pe o intindere de pamant aproape neteda, raurile Bega si Timis isi schimba cursul. Mlastinile care altadata stateau drept pavaza cetatii, dar care creau importante inconveniente in ceea ce priveste igiena si sanatatea locuitorilor, au fost desecate, iar reteaua hidrografica indiguita si deviata. In urma unor astfel de lucrari, cursul raului Timis a fost scos in afara orasului, iar operatiunea de desecare a fost finalizata odata cu construirea Canalului Bega, in anul 1728.

Pana in capitala tarii, Bucuresti, distanta este semnificativa – 500 de kilometri, situandu-se mult mai aproape de Belgrad, capitala Serbiei – la numai 170 de kilometri, sau chiar de Budapesta, capitala Ungariei vecine, de care o despart 300 de kilometri.

Cu o suprafata totala de 130 km², Timisoara se afla pe locul 58 intr-o clasificare de acest tip a oraselor din Romania, dar in ceea ce priveste numarul de locuitori, se situeaza pe locul al treilea, dupa Bucuresti si Cluj Napoca, avand o populatie de 319279 locuitori, asa cum arata recensamantul din anul 2011.

Cu o astfel de densitate a populatiei, orasul de pe Bega este un adevarat furnicar, in care traiesc, muncesc si isi implinesc destinele oameni ce apartin multor etnii si confesiuni religioase – romani (majoritari cu peste 80% din procentaj), maghiari, germani, sarbi, evrei, bulgari, ucraineni, italieni si enumerarea ar putea sa continue inca.

Supranumit ”orasul rozelor” sau ”orasul florilor”, Timisoara abunda de parcuri si gradini. Dincolo insa de coloritul si parfumul aparte daruit de acest adevarat spectacol horticol, este in acelasi timp o urbe fascinanta prin legendele sale urbane. Povestea copacului breslelor, iubirea neimplinita a lui Beethoven, comoara din Casa Turceasca, temnita secreta din pivnita Castelului Huniade, podul lui Gustave Eiffel, locul de taina al Coroanei Imperiale sau istoria Coloanei Ciumei sunt doar cateva dintre aceste legende, cu siguranta cele mai cunoscute si mai indragite.

Pentru Timisoara insa, ineditul nu se incheie aici. Intr-o statistica nationala poate fi considerat orasul cu cele mai multe premiere inregistrate de-a lungul existentei sale. Trecandu-le in revista, acest oras de frunte al Banatului este, fara doar si poate, primul aproape in toate inovatiile ce au revolutionat, in cursul istoriei, viata sociala si economica a Romaniei si, in anumite privinte, s-a aflat chiar inaintea multor mari orase europene.

Intr-o enumerare cronologica, acestea sunt:

– 1718 – atestarea primei fabrici de bere

– 1728 – inceputul construirii canalului Bega, cel mai vechi canal navigabil de pe teritoriul actual al Romaniei

– 1732 – prima zona industriala din tara, cartierul Fabric

– 1735 – prima farmacie si primul spital din Romania – Spitalul Municipal

– 1760 – primul oras din Imperiul Habsburgic iluminat cu lampi

– 1771 – aparitia primului ziar german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten” si primul de pe teritoriul Romaniei

– 1815 – prima biblioteca publica de imprumut din Imperiul Austriac, biblioteca tipografului Josef Klapka,

– 1854 – primul serviciu telegrafic

– 1855 – primul oras cu strazile iluminate cu gaz

– 1869 – primul tramvai tras de cai de pe teritoriul actual al Romaniei

– 1869 – primul oras din tara cu trafic fluvial regulat de pasageri si marfuri

– 1881 – prima retea de telefonie de pe teritoriul actual al Romaniei

– 1884 – primul oras din Europa continentala cu strazile iluminate electric

– 1886 – prima statie de salvare din Ungaria si de pe teritoriul actual al Romaniei

– 1897 – primele proiectii cinematografice din Romania

– 1910 – prima hidrocentrala pe un curs de apa de pe teritoriul actual al Romaniei

– 1938 – prima masina de sudat sine de cale ferata si tramvai din lume, inventie a prof.univ.Corneliu Miclosi

– 1942 – prima linie de troleibuz din Romania

– 1969 – primul computer alfanumetric din Romania

– 1989 –primul oras liber din Romania

– 2016 – primul oras-Capitala a Tineretului din Romania

– 1953 – singurul oras european cu trei teatre de stat in limbile romana, maghiara si germana

De un colorit si o incarcatura culturala aparte, istoria Timisoarei s-a scris, de-a lungul veacurilor, in multe graiuri. Aici s-au asezat, si-au durat camine, au inchegat comunitati si si-au lasat mostenirea oameni apartinind multor etnii. Au venit pe aceste pamanturi purtati de valurile vietii, unii dintre ei fortati de anumite imprejurari sau contexte istorice, unii doar adusi de destin, iar altii in cautarea unui trai mai bun.

Alaturi de romani au venit svabii, parte din acel popor german cuminte si harnic, care au cladit case durabile si i-au invatat pe localnici ordinea lucrurilor, transformand tinutul mlastinos pe care s-au asezat in obsti infloritoare. Au venit si maghiarii si, cu toate ca relatiile de inceput nu s-au aflat sub cele mai bune auspicii, in timp ele s-au transformat in legaturi trainice, invatand si unii, si ceilalti, lectia tolerantei si a bunei convietuiri. Asupra vietii de pe aceste locuri si-au pus amprenta si sarbii, si bulgarii, cu obiceiurile si traditiile lor, si mai ales cu talentul lor aparte de a lucra pamantul si de a-i ivi bogatiile in gradini roditoare. Evreii, in numar mult mai mare altadata, au dat imbold economiei, cu simtul lor nativ atat de dezvoltat intr-ale afacerilor. Ucrainenii, cu firea lor blanda, au adus cu ei credinta nestramutata si traditii stravechi.

Toti acesti oameni veniti de pe alte meleaguri s-au integrat, in cele din urma, intr-o comunitate ce si-a inchegat legaturile, fiecare etnie aducandu-i aportul de invataturi, obiceiuri, datini si credinte. S-au influentat unii pe ceilalti, dar si-au pastrat cu totii identitatea etnica. Valoarea unei astfel de comunitati vine in acelsi timp din realizarea unei simbioze de valori nationale, dar mai ales dintr-o diversitate culturala remarcabila.

Timisoara de astazi este un oras multietnic, multicultural, multiconfesional. Daca luam in considerare ca municpiul resedinta a judetului Timis are nu mai putin de 12 institutii culturale profesioniste, putem sa consideram ca acesta este, dupa capitala tarii, Bucuresti, al doilea pol cultural al Romaniei in ceea ce priveste dimensiunea si mai ales diversitatea ofertei culturale.

Practic, in acest oras banatean, exista cele mai multe si mai inchegate comunitati etnice, desi raportul dintre acestea si populatia de nationalitate romana s-a schimbat considerabil in perioada contemporana. Amprenta lasata de Imperiul Habsburgic este pregnanta, fie daca ne raportam doar la constructii si la infrastructura, iar planul de sistematizare al orasului aminteste de rigurozitatea caracteristica neamului germanic.

Traditiile sunt respectate si astazi cu sfintenie de catre sarbi si ucraineni, spectacolul oferit de acestia in zilele de sarbatoare facand deliciul turistilor, dar incantandu-i si imbogatindu-i spiritual, de fiecare data, pe toti locuitorii orasului.

Eruditi, cunoscatori ai mai multor limbi, evreii au constituit dintotdeauna un liant intre comunitatile ce traiesc in acest municipiu.

Nu exista nici macar un conflict al religiilor, fiecare etnie si confesiune religioasa respectand credinta si traditiile celorlalte. In Piata Operei, fata in fata una cu cealalta, isi inalta siluetele maiestuoase biseica ortodoxa si cea romano-catolica.

Ineditul acestui amestec fascinant de culturi consta tocmai in faptul ca ele nu s-au aflat niciodata in competitie, majoritarii nu au incercat nici sa-i inglobeze si nici sa-i marginalizeze pe minoritari. S-au invatat si s-au respectat unii pe altii, iar bogatia acestui cumul de culturi si civilizatii dau chiar plusul de valoare care fac din Timisoara un oras unic in Romania si poate chiar in Europa.

Pe langa toate lucrurile ce reprezinta tot ataea premiere pentru aceasta urbe, Timisoara este singurul oras din tara unde functioneaza un teatru de stat in trei limbi nationale – Teatrul de National Timisoara, Teatrul German de Stat si Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”. Cele trei institutii isi au sediul in cladirea in care isi desfasoara activitatea si Opera Romana.

O alta institutie simbol a Timisoarei, cu o traditie de aproape 150 de ani si care reflecta si ea aceasta bogatie culturala este Filarmonica Banatul, pe a carei scena au concertat muzicieni de talie internationala, cum ar fi: Pablo Casals, Eugene Ysaye, Fritz Kreisler, Jaques Thibaud, Nathan Milstein, Gregor Piatigorskz, Annie Fischer, Arthur Rubinstein, Bronislaw Hubermann, Carlo Zecchi, Cella Dellavrancea, Traian Grozavescu, Silvia Serbescu, Constantin Bobescu si altii. Si George Enescu a concertat la Filarmonica din Tmisoara, acestuia decernandu-i-se, in anul 1931, titlul de Cetatean de Onoare al municipiului Timisoara. La 9 februarie 1855, aici a avut loc si premiera Traviatei, de Giuseppe Verdi.