Tag Archives: biserica
Biserica din străfundul apelor
CLUJUL ESTE UN JUDEŢ ÎNZESTRAT DE NATURĂ
CU VARIATE FORME DE RELIEF ŞI MONUMENTE ALE NATURII. PE LÂNGĂ ACESTE FRUMUSEŢI VERZI, TURISTUL CARE POPOSEŞTE PE ACESTE MELEAGURI POATE ADMIRA VESTIGII DE PE VREMEA ROMANILOR SAU ÎNTINDERI DE APĂ CU POVEŞTI CIUDATE. UNA DINTRE ELE ESTE CEA A BISERICII AFLATE PE FUNDUL LACULUI BELIŞ-FÂNTÂNELE.
Munţii Gilău, Vlădeasa sau Trascău cu povârnuşile lor ce se prelungesc prin chei şi defilee – cum sunt cele ale Turzii, Turului, Stanciului, Arieşului – lacurile Fântânele, Tarniţa sau Floroiu, lucurile de ape sărate de la Turda şi Cojocna şi puzderia de ape minerale, fac din judeţul Cluj un loc de popas plăcut pentru călător. Fără a omite descrierea câtor va obiective turistice importante ale zonei, ne-am oprit mult asupra Barajului de la Beliş-Fântânele şi a staţiunii ridicată în apropiere. Lacul de aici poartă în pântece o biserică. De fapt ruinele ei. Lăcaşul de cult romano-catolic a fost ridicat în vechea vatră a Belişului de groful Ioan Urmanczy, în 1913, lângă castelul pe lângă care-şi amenajase o rezervaţie de ciute şi cerbi. Biserica a fost făcută din piatră astfel că ruinele ei se ridică semeţe din străfunduri în verile secetoase, atunci când apa scade. În noiembrie 1918, după o încercare nere uşită de a lua în stăpânire satul şi biseri ca, Urmanczy fuge împreună cu familia la Budapesta. Biserica este părăsită vreme de şapte ani. Credincioşii din Beliş, care se sabiliseră în zonă încă de pe la 1737, hotărăsc s-o repare. Pun bani mână de la mână şi reconstruiesc lăcaşul de cult, dându-i hramul “Cei 40 de mucenici”. Spre amintirea celor 45 de localnici ucişi de detaşamentele grofului. La sfârşitul anilor ’60, autorităţile comuniste hotărăsc să amenajeze cursul râului Someşul Cald şi plănuiesc constuirea unui lac de acumulare, exact pe locul în care se afla o parte din vatra Belişului, mai precis cătunele Milioan, Pleş, Dădeşti, Bolojeşti şi Giurcuta de Jos. Căsuţele construite din bârne cu acoperişuri ţuguiate, după obiceiul moţilor, au fost strămutate pe deal. Nu însă şi mormintele strămoşilor şi nici biserica care străjuia lângă acestea. Spre deoserbire de construcţiile de lemn, aceasta era făcută din piatră trainică, astfel că autorităţile comuniste au luat decizia că-i nu e rentabil să-o strămute. Au acoperit-o cu ape, încercând să dea uitării trecutul ei zbuciumat şi să dovedească că ideologia roşie este superioară creştinătăţii. Însă, în anii secetoşi, când nivelul lacului de acumulare scade, ruinele bisericii ies semeţe la suprafaţă, amintind oamenilor că ce-i zidit spre slava lui Dumnezeu nu poate fi ascuns nici măcar în ape adânci. Ironic, ruinele au devenit un simbol pentru lacul de acumulare cu care se mândreau comuniştii. Biserica scufundată de la Beliş este punct de atracţie şi pentru amatorii de scufundări care pot coborî în apa rece a cărei temperatură măsoară aproximativ 10 grade Celsius, pentru a afla fundaţia lăcaşului. Atunci când lacul este la nivel mediu, coborârea se face cam 15 metri pentru a atinge vârful şi 30 pentru a ajunge la bază. Vizibilitatea este de 3-5 metri, pentru prima parte a coborârii. Lacul este situat la 1000 de metri altitudine. Are o suprafaţă de 9 kilometri pătraţi şi o lungime de 13 kilometri.
CTITORIILE DE SUFLET ALE BUZAULUI
Pe meleagurile buzoiene, Cerul a deschis nuclee de comunicare cu Întregul – mânastiri în care vietuitorii, calugari sau maici, au octorit harul dumnezeiesc, lacasuri unde vremea a curs în ritmul firesc al Creatorului.
În satul Tega, linistea pluteste peste atmosfera mistica a celei mai vechi asezari monahale de pe valea Buzaului – Mânastirea Cârnu. Ctitorita la jumatatea veacului al XVI-lea de catre voievodul Mircea Ciobanu si sotia sa, Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rares, refacuta în anul 1643 de Matei Basarab, mânastirea îsi dezvolta în jur, dupa 1990, un complex monahal. Unele legende leaga numele lacasului de o invazie otomana, când Doamna Chiajna, având asupra sa documente secrete ale tarii, a stat ascunsa în turla bisericii. Se spune ca, stând ghemuita în spatiul foarte îngust dintre peretii turlei, cu fata lipita de perete, si-ar fi turit nasul, ce ar fi devenit cârn. Construita în secolul al XVIII-lea, Mânastirea Cetate Bradu e cunoscuta, popular, drept Cetatea Doamnei Neaga, sotia domnitorului Mihnea Turcitul, fiica clucerului Vlaicu din Cislau. Aici se pare ca îsi ascundea Constantin Brâncoveanu sotia si fiicele în timpul deselor atacuri ale turcilor.
POPAUTI, MANASTIREA CETATE
„Io Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al tarii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a
zidit aceasta casa întru numele celui între sfinti Parintelui nostru Arhierarhul si facatorul de minuni Nicolae, în anul 7004 (1496), iar al domniei sale anul al patruzecilea curgator, luna septembrie, 30.”
La Popauti, pe mosia domneasca din hotarul târgului Botosanilor, si-a facut Stefan cel Mare loc de popas în drumul spre Curtea Domneasca din Hârlau. Construita în anul 1496, cu hramul ”Sfântul Nicolae”, Mânastirea Popauti este un fel de mânastire-cetate, facand parte dintr-un ansamblu fortificat ce mai cuprindea un palat domnesc si un turn clopotnita.
Constructia de piatra, în forma de cruce, cu ziduri groase de peste un metru, apartine tot stilului moldovenesc, ca si în cazul altor manastiri ridicate de Stefan cel Mare.
