Tag Archives: constanta
APELE SUBTERANE ALE DOBROGEI
Deși cuprinsă între cele mai mari întinderi de apă din România, Fluviul Dunărea și Marea Neagră, Dobrogea este de fapt un ținut semiarid. Meteorologii ne spun că într-un an aici cad cam 370 mm de precipitații, adică jumătate din media pe țară. Colbul și ciulinii țepoși sunt stăpâni, iar fără irigații agricultura ar fi doar cu puțin mai prosperă decât în Sahel. Apă este, însă, destulă în Dobrogea, doar că ea nu vine din cer, ci din pământ. Vara, când vacanța împătrește populația litoralului, problema apei ar putea deveni acută, căci marea, cât e de mare, nu-i bună nici la baie nici la bucătărie. și totuși, nimeni nu se plânge de sete: ogoarele sunt înverzite, robinetele funcționează, piscinele sunt pline. Căci apă este destulă în Dobrogea. Forajele care se înșiră între Constanța și Medgidia, altele la Eforie și Neptun, altele la Albești, lîngă Mangalia scot la nevoie din adâncul carstificat al Dobrogei de Sud cam 10.000 de litri pe secundă. Deci numai într-o oră cam cât un tren cu 3.600 de vagoane-cisternă. Fără a mai pune la socoteală apele care ies la suprafață de bună-voie, prin izvoare naturale.
O POARTA SPRE EUROPA, CALE SPRE LUMEA MARILOR
Pământ ! Cu aceste cuvinte salutau lupii de mare vederea portului Constanța, care este de fapt o pagină din istoria lumii. Timp de sute de ani, corăbii din cele mai variate, cu oameni din întreaga lume au poposit în anticul port Tomis, actualul port Constanța. Portul, locul unde apa îmbrătișează uscatul, mângâindu-i tandru malurile, a trecut prin invazii, războaie, a fost martor la despărțiri, regăsiri, tragedii și victorii. Și-a schimbat, la „cererea istoriei“, numele, s-a numit Tomis, apoi Kustendge – pentru că așa au vrut turcii, apoi a încercat, încet-încet, să întoarcă, asemeni lumii, file și capitole întregi de istorie. Corăbiilor au început să le cadă pânzele și să le crească inimi mai tari, de foc și cărbuni iar mărfurile au început să reprezinte dovada vie că lumea e mai mare, mai modernă și mai nerăbdătoare. Vântul a fost înlocuit de aburi, aburii de combustibil, de electricitate și alte metode care scurtează și micșorează călătoriile. Acum, corăbiile sunt nave uriașe, care au reușit să transforme anii în luni și lunile în săptămâni sau zile.
LEAGANUL CRESTINATATII ROMANESTI, UN LOC PENTRU FIECARE RELIGIE
Pământurile pline de colb și lipsite de apă au fost alese de către unul dintre Apostolii Mântuitorului pentru a răspândi Cuvântul lui Iisus Hristos printre geto-daci. Sfântul Andrei este cel care a săvârșit acum 2000 de ani, primul botez, aici, pe pământ românesc. El a sădit în Dobrogea prima sămânță a creștinismului. Dar județul Constanța nu este numai legănul creștinării românilor, el este și un mozaic de religii.
Pentru a ajunge la mare, avem două posibilități. Dacă ne grăbim, vom goni pe autostradă până la Constanța și mai departe. Dar dacă nimeni nu ne mână de la spate, putem alege drumul cu farmec dobrogean care șerpuiește printre coline costelive de calcar și sate cu case din piatră și acoperișuri de trestie, printre turme de capre și cotigi trase de măgăruși. După ce traversăm Dunărea cu bacul pe la Călărași șoseaua ne conduce mai întâi la Mănăstirea Dervent. Dominând dealurile încărcate de vii și luncile verzi ale Fluviului, Derventul a devenit în ultimii ani un loc de pelerinaj cunoscut pentru ceremonialul de exorcizare pe care călugării de aici îl practică, se spune, cu mult succes.
DOUA MILENII DE ISTORIE, POEZIE, COMERȚ ȘI CREDINȚĂ
Istoria orașului – port Tomis se pierde în negura timpului. A fost distrus de mai multe ori, dar a fost refăcut de fiecare data datorită importanței sale. Tomis este și locul în care poetul Ovidiu a fost exilat. Se spune că împăratul Agustus l-a trimis aici, la mii de kilometrii de casă, pentru că, suferind, poetul, să-și scoată din suflet ”Tristele și Ponticele”.
Așezata cam la mijlocul țărmului de vest al Mării Negre, Constanța, anticul Tomis, și-a afirmat menirea de port maritim șI puls viu de viață românească în aceasta parte a Europei, dincolo de vicisitudinile istorice atât de numeroase. Vechimea acestei așezări șI atribuțiile sale specifice, marcate puternic prin vremi, cu toate încercările dramatice prin care a trecut, îi conferă o aură distinctă în istoria orașelor țării. Cele mai vechi urme de viețuire umană, din îndelunga perioadă a pietrei cioplite, paleoliticul, au fost descoperite în nordul orașului, la Mamaia-Sat și la „Peninsula“.
TARAMUL DRAGOSTEI DE LA MALUL MARII A RENASCUT
Costinești a fost sinonim, parcă dintotdeauna, cu tărâmul tinereții și al veseliei. E greu de descries în cuvinte sentimental care te pătrunde atunci când ajungi într-o oază de dragoste și distracție non-stop. Căci așa a fost Costineștiul de când au apărut primii turiști. Cine a fost la Costinești nu se poate să nu se fi îndrăgostit cel puțin o data. Sau măcar să fi furat o sărutare lângă obelisc sau, departe, pe plaja de lângă epavă. Deși potopul din 2005 a vrut să șteargă urmele tuturor care și-au legat viețile aici, stațiunea tineretului de la malul mării a renăscut.
1mai la mare. Nu este o simplă vacanță, este un fenomen care de-a lungul zecilor de ani și-a păstrat tradiția de zile în care distracția atinge apogeul. Costinești a fost și în acest an epicentrul acestei explozii de bucurie. Complet refăcută după distrugerea care a lovit-o cu furie la 22 septembrie 2005, Stațiunea Tineretului și-a întâmpinat, și în 2007, turiștii, așa cum a făcut în fiecare an. Dar de aceasta dată în haine noi, complet refăcute.
