Tag Archives: palat
Elena Cuza – destinul trist al unei mari doamne (2)
Opera caritabilă a Principesei
În corespondenţa sa cu profesorul I. Bălăcescu, cel care a condus Clinica de Chirurgie si Ortopedie din cadrul Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii “Grigore Alexandrescu” din Bucuresti până în anul 1938, profesorul Socrat Lalu vorbește despre contribuția Elenei Cuza la începuturile practicării ştiinţei chirurgicale pe meleaguri nemţene: „De la o paranteză la alta, Iubite Bălăcescu, căci este pentru mine o datorie pioasă, de a-ţi mărturisi şi de a declara faţă de toţi ai noştri, că serviciul chirurgical al bietului spital de la Piatra-Neamţ, n-a putut fi înfiinţat, n-a putut fi creat – este mai just de spus aşa – fără marea bunătate, plină de compătimire pentru cei ce sufăr şi de o dragoste adâncă, pentru populaţia nevoiaşă ca şi pentru ţara noastră întreagă…a Sfintei Principese Elena Cuza, căci aşa i se spune la noi, şi aşa cu numele acesta, trebuie să rămână în Istoria neamului românesc!
PALATUL DE LA POARTA CISMIGIULUI
Știrbei Vodă 39, București – Palatul Crețulescu cunoscut și sub grafia Palatul Kretzulescu – este o clădire istorică, ce a aparținut familiei Kretzulescu. A fost construită, la începutul secolului 20, după planurile arhitectului Petre Antonescu (1873-1965) în stilul Renașterii franceze. În 1927, intră în posesia statului, iar în perioada interbelică, casa adăpostește Muzeul de Artă Religioasă. Din 21 septembrie 1972, este sediul Centrului European de Învățământ Superior al UNESCO În 2003, clădirea a fost renovată. Au fost executate lucrări de mare finețe în lemn și piatră naturală. Sera foayer a fost integral refăcută, ca și intrările monumentale din marmură, tâmplăria exterioară din lemn de paltin etc. Istoricii apreciază edificiul drept exemplar pentru tipologia caselor înaltei societăți bucureștene de la sfârșitul secolului 19 și începutul celui de-al 20-lea. În București se mai păstrează astfel de clădiri somptuoase, precum Palatul Cantacuzino (neterminat de proprietar din cauza izbucnirii războiului), Palatul familiei Șutu etc. Mai ales după primul razboi mondial, clasa de mijloc produce câteva „vârfuri financiare“ care preiau, la dimensiuni mai mici, modelul vilei de tip palazzo. Interioarele Palatului Kretzulescu compun un cadru specific pentru La Belle Epoque, înlesnindu-ne recompunerea – imaginară sau bazată pe documente – a vieții private a înaltei societăți bucureștene. 18 mai 1902 – o zi agitată pentru Primăria București, pentru Poliția Capitalei, dar mai ales, o zi agitată la reședința Elenei Crețulescu,
