Tag Archives: poet
Mausoleul iubirii de la Ciucea
ÎN COMUNA CIUCEA, LA 80 DE KILOMETRI DE CLUJ NAPOCA, SE AFLĂ CONACUL OCTAVIAN GOGA. MARELE POET TRANSILVĂNEAN A CUMPĂRAT DOMENIUL ÎN 1920 CU BANI ÎMPRUMUTAŢI DE LA BANCĂ. A REFĂCUT CASTELUL, A TRANSFORMAT CIUCEA ÎNTR-UN EPICENTRU CULTURAL ŞI A LĂSAT CU LIMBĂ DE MOARTE CA AICI SĂ FIE RIDICAT MAUSOLEUL IUBIRII, LOCUL SĂU DE ODIHNĂ VEŞNICĂ.
Octavian Goga cumpără domeniul printr-un act de vânzare-cumpărare semnat la Budapesta, la 20 octombrie 1920, cu Boncza Berta. Opt zile mai târziu, Goga îi plăteşte şi la Bucureşti şi cele 280.000 de coroane devenind astfel proprietar. Banii i-a împrumutat de la Banca Agrară din Cluj. În momentul achiziţionării, Castelul, cu arhitectură în metereze, nu era decât o ruină. Mai exista un corp de case văruite în alb, motiv pentru care li se spunea Casele Albe. Acestea nu au fost modificate structural, fiind doar văruite şi renovate. Terenul din jurul clădirilor, alături de unul de 15 hectare care se afla pe celălalt mal al Crişului Repede, au fost sădite de Goga cu pomi fructiferi. Castelul dăinuie din secolul XIX, când avocatul Miklos Boncza din Huedin îl ridică în zonă la insistenţele unei nepoate ale sale, Berta, cu care acesta se va însura. După moartea lui Miklos, Berta se recăsătoreşte cu Ady Endre, un prieten din copilărie. Endre moare la patru ani după însurătoare, în ianuarie 1919. Strâmtorată, Berta îi scrie lui Goga, prieten al fostului ei soţ Ady, că vrea să vândă domeniul. Poetul face o vizită la conac şi constată că se află într-o stare proastă, Decide totuşi să îl cumpere, în ciuda opoziţiei Venturiei Goga. „Nu se pune chestiunea aşa. O văduvă nu se refuză şi când acea văduvă este văduva lui Ady Endre, cumpăr proprietatea chiar dacă ar fi să o fac cadou cuiva“, îi spune Goga viitoare sale soţii, Veturia. Prietenia dintre Goga şi Endre se legase de pe vreme când poetul român a fost întemniţat la Seghedin de către autorităţile de la Budapesta, din cauza politicii sale. Ady Endre i-a sărit în ajutor scriind în ziarul budapestan Vilag: „Când ospitalitatea ungurească oficială îl trata pe Octavian Goga, marele poet al românilor în temniţa de la Seghedin, i-am trimis salutul meu. Fratelui, salut de frate! Dragoste nobilului luptător! Salutul i l-am trimis atunci dintr-un sanatoriu unde profesorii Szabo şi Zelosi, medici ai sanatoriului, m-au pus pe picioare. Acum, după atâtea şi atâtea săptămâni, cu toată sănătatea mea, totuşi mă întorc timid şi-l invidiez pe Goga…“
