Tag Archives: schit
OLTENIA DE SUB MUNTE (5)
Crasna, comuna urmașilor dacilor liberi
Purtând în suflet dorința de libertate, urmași ai dacilor ce nu s-au supus stăpânirii latine, nepoți ai moșnenilor ce nu au putut fi strânși cu lanțurile robiei de către boierii lacomi, locuitorii Crasnei își cinstesc trecutul și construiesc, pentru copiii lor, viitorul, păstrând tradițiile și dându-le, în același timp, noi valențe.
este locuită de peste cinci mii de ani (în satul Radoşi au fost descoperite unelte din perioada neoliticului sub formă de ciocane de piatră cu două tăişuri şlefuite şi perforate), dar satele componente sunt atestate documentar de aproximativ cinci sute de ani.
Reședința comunei este satul Cărpiniș, care inițial s-a numit Carpen, denumire ce are cu siguranță legătură cu pădurea de carpeni aflată pe teritoriul său. Deși, numele ar putea veni și de la ”carpi”, un trib al dacilor liberi, care formaseră un fel de rezistență împotriva stăpânirii romane. Mai există şi azi un punct din vatra satului Carpen care se numeşte Carpen şi în care pe la 1710 exista şi primăria de atunci.
Comuna Cărpinişu s-a numit în vechime Cărpenişu. Acest fapt reiese şi dintr-un act de dotă din 16 mai 1864. Ulterior, pe o carte de judecată, a judelui de pace al plaiului Novaci, din 30 august 1878, precum şi pe un act de vânzare-cumpărare, autentificat cu numărul 419/23.03.1883, pe ştampila aplicată scrie: “Districtul Gorj, plasa Novaci, primăria comunei Cărpinişu”.
La fel, pe un alt document din 3 martie 1889, autentificat sub număru 95/1889, semnat primar Ştefan Gruiescu, notar Dumitru Vamvulescu, ştampila are următoarea inscripţie: “Regatul României judeţul Gorj, plasa Novaci comuna Cărpiniş”.
CTITORIILE DE SUFLET ALE BUZAULUI
Pe meleagurile buzoiene, Cerul a deschis nuclee de comunicare cu Întregul – mânastiri în care vietuitorii, calugari sau maici, au octorit harul dumnezeiesc, lacasuri unde vremea a curs în ritmul firesc al Creatorului.
În satul Tega, linistea pluteste peste atmosfera mistica a celei mai vechi asezari monahale de pe valea Buzaului – Mânastirea Cârnu. Ctitorita la jumatatea veacului al XVI-lea de catre voievodul Mircea Ciobanu si sotia sa, Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rares, refacuta în anul 1643 de Matei Basarab, mânastirea îsi dezvolta în jur, dupa 1990, un complex monahal. Unele legende leaga numele lacasului de o invazie otomana, când Doamna Chiajna, având asupra sa documente secrete ale tarii, a stat ascunsa în turla bisericii. Se spune ca, stând ghemuita în spatiul foarte îngust dintre peretii turlei, cu fata lipita de perete, si-ar fi turit nasul, ce ar fi devenit cârn. Construita în secolul al XVIII-lea, Mânastirea Cetate Bradu e cunoscuta, popular, drept Cetatea Doamnei Neaga, sotia domnitorului Mihnea Turcitul, fiica clucerului Vlaicu din Cislau. Aici se pare ca îsi ascundea Constantin Brâncoveanu sotia si fiicele în timpul deselor atacuri ale turcilor.
