Tag Archives: Stefan cel Mare
PERLA MOLDOVEI SPRE O NOUA STRALUCIRE
A chemat-o Piatra, Piatra lui Crăciun, sau Perla Moldovei, însă din 1864 i s-a spus Piatra Neamț. Este reședința județului Neamț. Străinii o cunosc de pe Wikipedia ca fiind o urbe foarte pitorească. Amestec de istorie, cultură, creștinătate, dar, în ultima vreme și de modernism, orașul își propune să fie în câțiva ani o destinație turistică prin excelență, de astă dată în spațiul Uniunii Europene. Cea mai veche așezare descoperită în aria orașului Piatra-Neamț este la Poiana Cireșului. Datează de acum 14.000 de ani, de pe vremea mezoliticului. Continuitatea se păstrează pe firul dacic. Săpăturile arheologice efectuate atestă existența unor populații la Bâtca Doamnei, Ciritei, Lutărie, Văleni-Bolovoaia, Cozla și Dărmănești. În aceste locuri au fost descoperite fragmente de ceramică, obiecte de piatră și silex aparținând civilizației Cucuteni (cca. 3.600 – 2.600 î.d.H.), epocii bronzului (mileniul II î.d.H.) și civilizației geto-dacice (sec. II î.d.H.. – d.H.). Importante vestigii medievale au fost scoase la lumină la Bâtca Doamnei și la Curtea Domnească.
LACASE DE CULT
Fiecare LÃCAS ARE PROPRIA SA LEGENDÃ
În credincioasa Moldovã, harul lui Dumnezeu coboarã peste oameni si locuri. Iar oamenii, de seamã sau al cãror nume nu s-a mai pãstrat peste timp, au ctitorit si aici, la Piatra Neamt, biserici de o neasemuitã valoare.
CURTEA DOMNEASCÃ, CTITORIA LUI STEFAN CEL MARE
Centru istoric al curbei, în jurul cãruia s-a dezvoltat întregul oras, Curtea Domneascã vorbeste si astãzi despre vremurile de glorie ale lui Stefan cel Mare si Sfânt. Complexul arhitectural compus din Biserica „Sf. Ioan Botezãtorul”, Turnul-clopotnitã si Curtea Domneascã, ridicat între anii 1468-1475, este atestat documentar pentru prima datã într-un document emis în anul 1941, când Stefan cel Mare face danie Mânãstirii Tazlãu trei sate „care au fost din ocolul curtilor noastre de la Piatra”.
MISTERUL VORONETULUI, UN ALBASTRU IMPOSIBIL DE REPRODUS
Cate cicluri de înghet-dezghet s-au produs în iernile si primaverile din 500 de ani de când Voronetul, mica bijuterie moldoveneasca, a fost ridicat la doi pasi de Gura Humorului de catre Stefan cel Mare pentru a-si respecta promisiunea facuta lui Daniil Sihastrul? Câte zile toride de vara au trecut cu limbi de foc peste batrânele ziduri? Si câte ploi ai spalat peretii pictati cu migala? Ar fi greu sa tinem socoteala. Si totusi, culoarea – un albastru imposibil de reprodus – a rezistat ca un miracol dumnezeiesc, continuând sa încânte privirile turistilor si sa dea peste cap ipotezele nenumaratilor specialisti care au vrut sa-i dezvaluie misterul.
BLESTEMUL TUNELULUI SECRET DIN CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI
Legenda spune ca prin subteranele Cetatii de Scaun a Sucevei, construita în scopuri de aparare de catre Petru I Musatinul, la 1388, si fortificata de catre Stefan cel Mare, trecea un tunel secret, care ducea la Curtea Domneasca. Prin acest tunel ar fi scapat domnitorul de navalitorii care asaltasera cetatea. Atunci Stefan, care a scapat viu si nevatamat, ar fi blestemat pe toti cei care au intrat în tunel sa nu mai vada lumina soarelui.
PUTNA, ACOLO UNDE ODIHNESTE DOMNUL SFANT AL MOLDOVEI
”Iara prea Stefan Voda l-au îngropat tara cu multa jale si plângere în manastire la Putna, care era zidita de dânsul, jale era, ca plângea toti ca pe un parinte al sau…”
Grigore Ureche
Intre Obcinele Bucovinei, în mijlocul padurilor batrâne de fag, tocmai la granita de nord al tarii, si-a ales Stefan sa-i fie loc de veci ca sa vegheze pentru totdeauna asupra Moldovei, pe care a iubit-o cu toata puterea sufletului si credintei sale si pe care a aparat-o cu spiritul si cu puterea palosului întreaga sa viata.
”Stefan-voda cel Bun, cînd s-au apucat sa fac? Manastirea Putna, au tras ca arcul dintr-un varvu de munte ce este lânga manastire. Si unde au agiunsu sageata, acolo au facut prestolul în oltariu. Si este mult locu de unde au tras pana în manastire.” Asa scria Ion Neculce, în ”O sama de cuvinte”, despre alegerea locului sfintei manastiri Putna, prima si cea mai impresionanta dintre ctitoriile domnitorului. Iar la Putna se pastreaza si astazi un fragment din trunchiul unui paltin, în care s-ar fi înfipa sageata domnitorului.
LEGENDELE MOLDOVEI, UN PERIPLU PRIN TARA LUI STEFAN CEL MARE
Stravechea tara a zimbrilor s-a schimbat mult de pe vremea lui Stefan cel Mare. Codrii seculari s-au împutinat, iar falnicele animale ce erau odinioara simbolul Moldovei nu mai stapânesc libere acest tinut. Dar istoria a ramas scrisa în pietrele cetatilor, în zidurile mânastirilor ai în inimile oamenilor. Urmasii lui Creanga si ai lui Sadoveanu spun si astazi povesti din vechime, despre fapte de arme, fapte de viata, fapte de vitejie. Legendele s-au tesut de-a lungul secolelor si-si trec cu migala si straduinta tesatura magica, în continuare, prin timp.
Lasând în urma tarmul Marii Negre si intrând pe poarta Moldovei, calcam pe un pamânt greu încercat de istorie, un tinut al legendelor si al faptelor de vitejie – tara lui Stefan cel Mare. S-au risipit Chilia, si Poarta Alba, si Orhei, si Hotinul, si atâtea locuri unde s-au risipit, dar nu în zadar, vietile atâtor viteji. Au ramas însa Suceava si cetatea Neamtului, si chiar Putna cea de loc întru vesnicie. Si au ramas legendele despre vremuri si oameni. Legendele Moldovei. Legendele lui Stefan cel Mare si ale celor împreuna cu care a scris istoria adevarata a tarii. Cei pe ale caror oase ”s-a asezat si sta tot pamântul Moldovei ca pe umerii unor uriasi!”.
MANASTIREA DOBROVAT, ULTIMA CTITORIE A LUI STEFAN CEL MARE
„Binecredinciosul si de Hristos iubitorul Io Stefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al tarii Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit aceast? casa întru numele Coborârea Sfântului Duh, care s-a si început a se zidi în anul 7011 (1503), luna aprilie, ziua 27; si s-a sfârsit în anul 7012 (1504), iar al domniei sale anul al patruzeci si optulea curgator,…”
Intr-un luminis din stravechii codrii ai Iasului – astazi palida umbra a comorii naturale de altadata – a ridicat Stefan cel Mare ultima sa ctitorie, numita Dobrovat, în amintirea sihastrului rus ce i-a urat voievodului ”Dobri vecer!” (”Seara buna!”) din pragul chiliei sale, în vreme ce acesta trecea, în fruntea ostilor, spre Suceava.
