TARAMUL DRAGOSTEI DE LA MALUL MARII A RENASCUT

Costinești a fost sinonim, parcă dintotdeauna, cu tărâmul tinereții și al veseliei. E greu de descries în cuvinte sentimental care te pătrunde atunci când ajungi într-o oază de dragoste și distracție non-stop. Căci așa a fost Costineștiul de când au apărut primii turiști. Cine a fost la Costinești nu se poate să nu se fi îndrăgostit cel puțin o data. Sau măcar să fi furat o sărutare lângă obelisc sau, departe, pe plaja de lângă epavă. Deși potopul din 2005 a vrut să șteargă urmele tuturor care și-au legat viețile aici, stațiunea tineretului de la malul mării a renăscut.

1mai la mare. Nu este o simplă vacanță, este un fenomen care de-a lungul zecilor de ani și-a păstrat tradiția de zile în care distracția atinge apogeul. Costinești a fost și în acest an epicentrul acestei explozii de bucurie. Complet refăcută după distrugerea care a lovit-o cu furie la 22 septembrie 2005, Stațiunea Tineretului și-a întâmpinat, și în 2007, turiștii, așa cum a făcut în fiecare an. Dar de aceasta dată în haine noi, complet refăcute.

Standardul stațiunii a crescut și dacă până acum Hotelul Forum era considerat un etalon al cazării high-class în Costinești, el va fi detronat de noile facilități de cazare. Dintre acestea se remarca Hotelul Ștefania de patru stele. Pe plajă au apărut noi baruri la care chefurile se țin lanț ziua și noaptea, singura cerință fiind să reziști. Obeliscul nou este mai înalt decât cel vechi, cu vreo șase metri. A fost conceput de același arhitect care l-a ridicat în anii ‘60, numai că de această dată a fost mutat mai spre Discoteca Tineretului pentru a fi în rând cu Hotelul Forum. De departe veghează imperturbabilă Evanghelina. Deși a eșuat acum câteva zeci de ani nimeni nu pare să știe cu precizie ce s-a întâmplat atunci. Parcă pentru a-i conferi acestui simbol o aură de mister. Se zice că vasul și-a găsit sfârșitul spre finele anilor ‘60. Târziu în noapte, pe furtună, vasul s-a apropiat periculos de mult de mal. Căpitanul avea convingerea că se află lângă portul Constanța. Carena navei a rămas blocată între stânci. Evanghelia făcea partea din flota celebrului armator grec Aristotel Onassis. Costa prea mult să fie recuperată, așa că a fost abandonată. A intrat în patrimoniului statului român devenind, cu timpul, simbol al Costineștiului. Despre Evanghelina, poveștile spun că a fost eșuată intenționat pentru ca Onassis să încaseze asigurarea. Alții relatează că în momentul naufragiului, nava ar fi fost încărcată cu portocale și că marea ar fi devenit, la răsărit, o întindere de portocale. Nava este folosită și pentru distracții acvatice. Plimbări de tot felul până la epavă, concursuride înot, scufundări. Cei care au curajul pot chiar păși pe vas, însă cu mare precauție deoarece timpul a ruginit fierul și în orice moment bucăți din navă se pot desprinde.

Istoria unui nume

Pentru a preveni evenimente nefericite cum a fost cel din 2005, edilii au reamenajat hidrologic zona Costineștiului construind un dig în mare și legând lacul de întinderile nesfârșite de apă sărată prin intermediul unui canal. Trecerea peste aceasta se face pe un pod trainc, de fier. Cei care ajung în Costinești știu puțin sau aproape deloc despre istoria acestei loc. Ea își are rădăcinile în comuna primitivă fiind legată  de celebra cultură de la Hamangia. Cele mai vechi urme de locuire apar în zona Pescărie. În perioada elenistică, așezarea a purtat numele de Parthenopolis. Locuirea a continuat și sub stăpânirea romană. Înființarea propriu-zisă a satului Costinești are loc prin colonizarea germanilor, începând cu 1843. Aceștia vin din Rusia și primesc dreptul de a se stabili în Dobrogea. O mare parte din coloniștii germani au plecat, în 1940, în Germania, locul lor fiind luat de români proveniți din  Cadrilaterul cedat Bulgariei. Denumirea comunei provine de la generalul Emil Costinescu. Acesta a cumpărat de la Vasile Kogălniceanu terenul pe care ulterior l-a colonizat cu germani. Inițial, undeva pe la sfârșitul secolului XIX, aici erau 48 de case de coloniști. După primul război mondial au rămas numai 16. Dar o parte dintre cei care plecaseră s-au reîntors, familiile din Costinești fiind în număr de 34. Se poate vorbi de apariția agroturismului chiar din acea perioadă, datorită faptului că orășenii erau atrași de locul retras și liniștit, pe atunci, cât și de hrana naturală. În 1949 apare prima tabără, de 300 de locuri, destinată pionierilor. După 10 ani se inaugurează tabara internațională a studenților. În anii ‘60 are loc o dezvoltare rapidă, se deschid cantine, se dă în folosință Complexul Sanatorial, se construiesc vilele de tip bungalow, campingul de 1000 de locuri, căsuțele. În 1971 este terminat Teatrul de vară șI Clubul Central. În 1976 se ridică hotelul „Forum“, iar în 1986 vilele „Amiral“. La începutul anilor ‘90 stațiunea putea găzdui peste 60.000 de tineri. În tot acest tumult, în toată această dezvoltare urbanistică a stațiunii, plaja a rămas parcă neschimbată așteptând, ca atâtea zeci de ani înainte, jurămintele de dragoste ale celor își vor găsi destinul aici, la Costinești.