TIMISOARA CAPITALA CULTURALA EUROPEANA – Cetate Austriaca
RIDICATĂ ÎNTRE ANII 1723 ŞI 1765, CETATEA TIMIŞOAREI ESTE CEA MAI MARE FORTIFICAŢIE ÎN STIL VAUBAN DIN ŢARA NOASTRĂ. CONSTRUITĂ DE AUSTRIECI, SE ÎNTINDE PE O SUPRAFAŢĂ DE ZECE ORI MAI MARE DECÂT VECHEA CETATE MEDIEVALĂ, RIDICATĂ AICI DE COTROPITORII TURCI. DIN VECHEA CONSTRUCŢIE OTOMANĂ NU SE MAI PĂSTREAZĂ NIMIC, ADMINISTRAŢIA HABSBURGICĂ RECONSTRUIND PRACTIC TOTUL DIN TEMELII.
După cucerirea Timişoarei de sub stăpânirea otomană, administraţia habsburgică a încercat să refolosească vechile fortificaţii turceşti. Odată cu apariţia Regulamentului pentru Construcţţii, în anul 1727, a început schiţarea unor proiecte pentru reamenajarea cetăţii. Multe dintre ideile avansate la acea perioadă, nepotrivite cu realitatea din teren, au rămas doar simple consemnări pe hârtie.
În preambului ridicării noilor construcţii, un efort uriaş l-au implicat lucrările de
Asanare şi amenajările hidrotehnice, ocazie cu care apare canalul Bega navigabil.
Adaptată în stil Vauban, după numele inginerului militar Sébastien Le Prestre, Marchiz de Vauban, construcţia noii cetăţi bastionare s-a făcut pe trei inele, cu spaţiul interior înconjurat de tot atâtea centuri stelare care permiteau, în mod strategic, să fie umplute cu apă.
Zidul de apărare al cetăţii era prevăzut cu 9 bastioane cărora li s-au atribuit nume de împăraţi, împărătese sau generali și 3 porți: bastioanele Carol, Francisc, Theresia, Iosef, Hamilton, Castelul, Mercy, Eugeniu, Elisabeth, iar accesul se făcea prin porțile Viena (numită şi Poarta Aradului sau Poarta Mehaliei), Petrovaradin (numită Poarta Belgradului sau Poarta Iosefină) și Transilvania (numită şi Poarta Ardeleană sau Poarta Lugojului). Dintre toate doar bastionul Maria Theresia a rezistat peste veacuri. Acesta fost construit în anul 1732 pentru a găzdui depozitul de alimente şi s-a numit iniţial Ravelinul Depozitului de Proviant, primind numele de Theresia, ca omagiu adus reginei Ungariei şi Boemiei, în anul 1744.
Centrul politic, administrativ, cultural şi religios al oraşului adăpostit de fortificaţii îl reprezenta cartierul Cetate, zonă ce îşi etalează şi astăzi zestrea de clădiri monumentale.
Grav avariată în timpul revoluţiei de la 1848, Cetatea Timişoarei a fost demolată, la sfârşitul secolului XIX, pentru a permite dezvoltarea oraşului, aşa cum era prevăzută în planul de sistematizare.
