Revista Descopera Romania!

Dintotdeauna, Timişoara a reprezentat un reper important pe harta României. Un oraş îndrăzneţ, al premierelor şi al inovaţiei, Timişoara este, în primul rând, un loc al multiculturalităţii şi al toleranţei.

Fericitul melange etnic, care a dat dintotdeauna culoare şi strălucire acestei urbe, este poate cea mai importantă caracteristică, menită să-i confere un statut aparte, de Poartă a Occidentului. Aici etniile nu au segregat societatea, ci şi-au adus, în armonie şi echilibru, contribuţia la dezvoltarea ei generală, punându-şi amprenta de unicitate asupra acestei colectivităţi. Timpul nu a erodat această particularitate, iar echilibrul a fost menţinut cu toate că raportul etnic s-a schimbat în funcţie de perioada istorică traversată.

Astăzi, regăsim Timişoara ca pe un oraş cosmopolit, al respectului faţă de valorile culturale, indiferent cărei zone îi aparţin, într-u registru ce rezonează perfect cu concepţiile, credinţele şi aspiraţiile întregii societăţi.

Timişoara  interbelică

Dacă ar fi să ne aplecăm puţin doar asupra componenţei etnice în perioada interbelică, am putea spune că Timişoara şi-a păstrat un real echilibru, demonstrând continuitatea în relaţiile dintre majoritate şi minorităţile naţionale. Astfel, la nivelul anului 1930, populaţia autohtonă românească se cifra la 24.217 persoane, în timp ce etnicii de alte naţionalităţi erau reprezentaţi astfel: 27.807 germani, 27.652 maghiari, 7.171 evrei, 2.156 sârbi, croaţi şi sloveni, 700 ruşi, 597 cehi şi slovaci, 337 din etnia ţigănească, 257 bulgari, 101 polonezi, restul de 585 fiind reprezentaţi de turci, ucraineni, albanezi, armeni, huţani, greci sau tătari. Numărul foarte mare de etnii prezente în această zonă reprezintă un indicator extrem de specific pentru multiculturalitatea societăţii timişorene la acea dată.

Multiculturalitatea trebuie privită ca un fapt concret, deşi politica statului român era totuşi aceea de românizare, ca un contrabalans la politica de maghiarizare care caracterizase vreme îndelungată întreaga Transilvanie. Specific pentru Timişoara a fost faptul că, în ciuda încercării statului de a delimita tot ceea ce însemna „străin” de populaţia autohtonă, de origine română, numărul mare al persoanelor de altă etnie, precum şi căsătoriile mixte au făcut aproape imposibilă această delimitare. Aici, naţionalităţile s-au întrepătruns nu doar preluând tradiţii şi obiceiuri, ci şi în traiul de zi cu zi, la nivelul familiilor.

Parcă sfidând tendinţa generală, sau pur şi simplu continuându-şi existenţa obişnuită, Timişoara şi-a păstrat plurilingvismul şi multiconfesionalitatea, creând un model socio-cultural aparte, care nu a creionat o enclavă, ci o societate deschizătoare de drumuri şi o rampă de lansare a factorilor de dezvoltare şi progres cu implicare în întreaga societate românească.

Coabitarea armonioasă şi interferenţa culturală reiese foarte clar din realizările în plan cultural, ştiinţific, social şi politic pe care le cunoaşte în aceasră perioadă societatea timişoreană.

Astfel, la 15 noiembrie 1920, prin Decretul semnat de Regele Ferdinand I se înfiinţa Universitatea Şcoala Politehnică, Timişoara devenind Centru universitar. În 25 octombrie 1925, aici se organizează cea mai mare Expoziţie zootehnică din câte se desfăşuraseră până atunci pe întreg cuprinsul regatului, la care a fost prezentă şi familia Regală. Tot atunci, monarhii României pun piatra de temelie a Bisericii Ortodoxe Române din cartierul Mehala.

Tot în perioada interbelică se înfiinţează Asociaţia Culturală a Banatului. La 18 ianuarie 1922 se pun bazele Comitetului Artistic Reginal.

Oameni cu spirit liber şi adevăraţi patrioţi, timişoreni militează, în epoca interbelică, pentru men-ţinerea statului unitar. Astfel, mii de cetăţeni ai oraşului au participat la manifestările antirevizioniste declan-şate la 16 decembrie 1934 de către Liga antirevizionistă din România. Urmează, în 24 mai 1936, cu o participare la fel de mare, o întrunire antifascistă, apoi altă adunare antirevizionistă la 4 octombrie 1936, când masele populare sunt conduse de Iuliu Maniu şi Ion Mihalache.