Timisoara – diversitate multietnică şi multiculturală
Ceea ce face din Timişoara un etalon al României, un spaţiu unic şi inovator este, poate în primul rând, diversitatea multietnică şi multiculturală, atmosfera de toleranţă şi mai ales melange-ul armonios rezultat din alăturarea şi întrepătrunderea de tradiţii, obiceiuri şi culturi aparţinând unei multitudinii de etnii, într-un oraş aflat la confluenţa mai multor civilizaţii.
Într-un spaţiu în care romano-catolicii reprezentau majoritatea, conştiinţa religioasă nu a fost îngrădită, fiind practicate liber religiile ortodoxă, mozaică, reformato-calvină, evanghelico-luterană şi greco-catolică.
Evreii
În perioada interbelică, comunităţile evreieşti din Timişoara se cifrau la peste 12.000 de persoane. Rolul acestora mai ales în dezvoltarea vieţii economice este unul cert, dar rolul lor de promotori se resimte şi în sfera culturală. Printre activităţile predilecte ale reprezentanţilor acestor comunităţi se numără cea editorială – mulţi dintre ei având tipografii şi zincografii proprii, cea din domeniul industriei textile, de bumbac, de lână şi mătase. Tot evreii erau renumiţi în industria vopselurilor, a săpunului, a uleiurilor, în industria pilelăriei şi în confecţionarea încălţămintei şi pălăriilor.
Activitatea lor s-a făcut simţită şi în sfera culturală, artiştii evrei fiind cei care au pus bazele orchestrei filarmonice a oraşului.
Germanii
Comunitatea germană a fost motorul dezvoltării societăţii în zona Banatului. Prin sacrificial şi profunda lor implicare, aşezările au devenit înfloritoare. În Timişoara interbelică, șvabii au format nucleul minorității germane. La vremea respectivă, populaţia de etnie germană se cifra la 27.807 de suflete.
Sfârșitul Imperiului Habsburgic și unirea Banatului cu România reprezintă momente de dezvoltare a etniei germane. Este o epocă a renaşterii, după procesul de maghiarizare care fusese un factor de frânare. În acea perioadă, s-au redeschis școlile și teatrul în limba germană și s-au înființat ziare nemțești.
Maghiarii
În perioada interbelică, numărul etnicilor maghiari se ridica la aproximativ 27.000 de persoane în Timişoara. Procesul de maghiarizare forţată se încheiase, iar statul român era preocupat de ideea de naţiune, mai exact de apartenenţa la o naţionalitate. Ca şi celelalte naţionalităţi, şi maghiarii şi-au pus amprenta asupra societăţii timişorene, atât în plan economic, politic, cât şi cultural şi artistic.
