Revista Descopera Romania!

Clasa nobiliară din arealul Banatului românesc își reliefează cu adevărat dimensiunea abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când puterea economică și politică se află în mâna Casei de Habsburg. Înnobilați mai ales pentru merite militare, noii reprezentanți ai acestei elite primesc titluri și pământuri. O altă categorie a nobililor vremii sunt descendenții vechilor familii cu sânge albastru, iar alții sunt, pur și simplu, cei proaspăt îmbogățiți prin diferite mijloace.

Familia Manaszy

Venind din Grecia, familia de aromâni Manaszy s-a îndreptat spre Transilvania și s-a stabilit inițial la Sibiu. Georgius Manticati Sofronius, care a trăit între anii 1748 și 1829, a fost înnobilat în anul 1813.

În același an, acesta cumpără domeniul Hodoni, regele Ferdinand al V-lea recunoscându-i titlul și în comitatul Timiș și adăugând la numele său denumirea domeniului avut în stăpânire – de Hodoni. Georgius devine între timp Gÿorgy. De acum, se numește Gÿorgy Manaszy de Hodoni.

Urmașii lui, unul din cei doi care s-au numit tot Gÿorgy a fost deputat parlamentar al raionului Becicherecu Mic, celălalt proprietar la Murani și Giarmata, iar altul, pe nume Gyula, a avut în stăpânire moșia Clopodia. Gÿorgy este cel care a construit și biserica ortodoxă din satul Hodoni, în anul 1785.

Familia Manaszy de Hodoni a fost una dintre cele mai importante familii nobiliare din Timiș și din întreg Banatul, având în vedere că membrii săi s-au numărat printre cei mai activi reprezentanți din mediul politic, desfășurându-și activitatea în Parlamentul de la Budapesta.

De asemenea, erau și oameni foarte bogați, deținători ai multor proprietăți  în zona Banatului.

Castelul Hodoni

În anul 1840, familia Manaszy ridică conacul de la Hodoni, pe domeniul cumpărat în 1813. Între timp, fuseseră amenjate parcuri, alei, fuseseră înființate plantații de arbori și fuseseră construite unele clădiri anexe.

Conacul este o clădire de mici dimensiuni, construită în stil neoclasic. Beciul, din cărămidă, avea tavane boltite.

Familia Manaszy înstrăinează la un moment dat domeniul, astfel că reședința nobiliară trece pe la mai mulți proprietari, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Printre aceștia îi amintim pe arhiducele Ioan de Toscana în 1874, Francisca Todesco în 1877, Eross Bela și Gheza în 1879, apoi Ioan și Mihai Kastory, în 1888. Ultimul dintre aceștia este un cunoscut comerciant timișorean, Toma Surlaș.

Nici Conacul Hodoni nu a scăpat de mâna acaparatoare a naționalizării. Clădirea principală, împreună cu cele două anexe, a devenit inițial sediul conducerii IAS-ului din localitate. Spațiile generoase au fost recompartimentate, într-un nobil elan proletar și cu un prost-gust desăvârșit, încăperile devenind meschine și depersonalizate. În felul acesta, a devenit locul potrivit pentru a adăposti o crescătorie de păsări. Vremuri mai bune au venit pentru Conacul Hodoni, a cărui degradare devenea din ce în ce mai vizibilă, când a intrat în administrarea Comtim, care a început prin a-l igieniza. Pe terenurile fostului parc au fost plantați pomi fructiferi și a fost amenajată o pescărie.

Chiar dacă procesul de degradare a fost cumva stopat, conacul Hodoni, devenit casă de protocol, a fost condamnat la izolare, în jurul său fiind ridicat un gard de beton înalt de peste doi metri, menit să-i ferească de priviri indiscrete pe cei cu funcții înalte în partid, care veneau aici la odihnă și distracție.

Odată cu desființarea Comtimului, conacul rămâne din nou să lupte cu uitarea și degradarea.

Introdus pe lista monumentelor istorice, Conacul Hodoni a fost retrocedat în anul 2004 moștenitorilor familiei Manaszy. După restaurarea clădirii și reamenajarea parcului, regăsindu-și strălucirea de altă dată, conacul este folosit pentru organizarea de evenimente private, conferințe, seminarii sau prezentări ale unor firme.